Publicat:
16.09.2024, ora 16:33
Actualizat: 16.09.2024, ora 16:33
- Viorel Ferfelea (39 de ani) a jucat în două perioade sub comanda lui Gigi Mulțescu, la Sportul Studențesc, în 2006 și 2011.
- Fostul mijlocaș al „studenților” și-a amintit o întâmplare care l-a uimit și i-a arătat ce fler deosebit avea Gigi Mulțescu.
- Sportul Studențesc, cu Gigi Mulțescu antrenor, a fost aproape de a câștigat titlul de campioană în 2006.
Unul dintre momentele definitorii ale carierei de antrenor al lui Gigi Mulțescu, decedat pe 15 septembrie, a fost acela de la sfârșitul sezonului 2005/2006.
Sportul Studențesc s-a bătut până în ultimele etape pentru locul 1. Toți suporterii care nu aveau echipe angrenate în bătălia pentru titlu, adică Steaua, Dinamo și Rapid, țineau cu studenții.
Unul dintre componenții de bază ai acelei echipe, care-i mai avea în componență, printre alții, pe Tiberiu Bălan, Ionuț Mazilu, Costin Lazăr, Dacian Varga, și anume Viorel Ferfelea, a acordat un interviu pentru GOLAZO.ro.
El a povestit ce influență avea Gigi Mulțescu în vestiar, cum l-a uimit cu flerul său și de ce i-a rămas în suflet după atâția ani.
Viorel Ferfelea: „Eram liberi”
Bună ziua, Viorel. Domnul Mulțescu a avut un rol determinat în maturizarea acelei „găști nebune” a Sportului Studențesc?
Un rol foarte important. A gestionat foarte bine situația în sezonul 2005/2006. A venit după Dan Petrescu, un antrenor diferit, și cred că Sportul a jucat cel mai bun fotbal al său din perioada 2000-2013. Jucam spectaculos. Iar, dacă nu greșesc, după un tur destul de dificil, în retur am avut nouă meciuri consecutive cu victorie. Nu cred că se pot lăuda cu asta multe echipe din campionat.
Domnul Mulțescu era apropiat de jucători, empatic, sau mai riguros, care ținea la disciplina „la sânge”?
Știam tot timpul să glumească cu noi. Singur, când era de disciplină, ne conformam. Dar a știut să ne transmită mesajele bune, adaptate în funcție de moment, de fiecare dată. Iar experiența pe care o avea era uriașă. Iar la Sportul ne-a oferit libertatea de a ne manifesta pe teren. Nu mai eram într-un sistem rigid.
Fiind un mijlocaș excelent în cariera sa, avea sfaturi aparte pentru tine și colegii tăi care jucați în linia mediană?
Da, de la mine, Tibi Bălan, și toți ceilalți, avea pretenții mai mari. Știind foarte bine cât de importantă e acel post, venea mereu cu sfaturi care să ne facă viața mai ușoară. Ne explica pe larg, ne antrenam specific. Eu am învățat foarte multe. Și ca fotbalist, și ca antrenor și ca om.
Cariera domnului Mulțescu a fost una deosebită. Ai simțit vreodată că v-a tratat cu superioritate?
Niciodată. Una dintre calitățile sale a fost smerenia. Ajuta pe toată lumea. Cu un sfat, cu încredere, cu tot ce putea. A oferit șansa multor fotbaliști să se afirme, să vină la prima echipă pentru a demonstra. Aducea mereu jucători de la echipa secundă pentru a se antrena cu noi. Îi învăța pe fiecare în parte.
Viorel Ferfelea: „A dat puștiul gol”
Multă lume vorbește despre faptul că avea fler la fotbaliști. Simțea imediat dacă are stofă.
Da, așa e. Hai să îți dau un exemplu. Când jucam în Liga a doua, a adus un copil de la echipa a doua a noastră. Avea vreo 15 ani, cam așa. A făcut puștiul, Silviu parcă-l chema, un antrenament cu noi, cel de vineri. Care nu e deloc intens, pentru că joci sâmbătă sau duminică. Dar i-a plăcut lui nea Gigi pentru că acel copil a dat vreo două goluri. A doua zi, l-a băgat direct titular. Puștiul era complet nepregătit. Fizic, psihic, nu jucase deloc în meciuri de seniori. În minutul 9 a dat gol! Mă uităm și nu-mi venea să cred. A mai jucat câteva minute, iar pe la mijlocul primei reprize l-a scos. Am bătut cu 1-0. Pe Astra, parcă. Nea Gigi avea un ochi extraordinar la jucători.
Returul sezonului de care aminteai și tu, 2005/2006, a fost practic perioada în care v-ați mai maturizat, din punctul meu de vedere. Ai simțit același lucru?
Am explodat ca fotbaliști, e clar. Avusesem un sezon cu Dan Petrescu, apoi, în tur, eram pe locul 9, iar returul a fost excelent. Am încheiat anul pe locul 4, dar ne-am bătut multă vreme la campionat. A fost cel mai mare salt valoric pe care l-a înregistrat echipa.
Ați simțit presiunea mare a unui titlu de campioană?
Da, dar nu de la nea Gigi. El ne spunea să fim relaxați. Să jucăm ce știm, fără să facem cine știe ce altceva. Din altă parte a venit presiunea. Dar nu de la antrenor. Dumnealui ne încuraja să nu ne uităm la clasament. Pentru că noi, care nu câștigasem niciodată un titlu, nu aveam ce să pierdem. «Aveți doar de câștigat», ne spunea.
Jucați foarte spectaculos cu Gigi Mulțescu. Poate cel mai frumos din Divizia A, cum se numea atunci.
Să știi că aveam cei mai mulți spectatori în deplasare. Oamenii veneau să ne vadă pentru că le plăcea stilul nostru, adus de dumnealui. Mă leagă multe momente frumoase de nea Gigi. Din păcate acum s-a dus și ne va fi foarte dor de dumnealui. Toți îi datorăm atât de mult. Este trist, dar ceea ce a lăsat în fotbalul românesc va fi mereu prețuit. Eu m-am simțit fotbalist, cum se spune, când mi-a fost antrenor. Iar ca mine au fost mulți. Avea un stil aparte de a te face să te simți special. Eu nu l-am mai întâlnit la alți antrenori.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
