Cristian Geambașu Cetatea lui Hagi

• Există un loc unde marele fotbalist este de neatins. Dar pasiunea nu îl va apăra de uitarea generațiilor care vin. Nu apără pe nimeni.

În delirul lui egolatru, Cristiano Ronaldo nu a zis nimic de Hagi. Într-un interviu în care și-a șlefuit din nou statuia, CR7 a precizat că este cel mai mare dintre cei mai mari, dar că îi înțelege pe cei care îi preferă pe Maradona, Pele sau Messi. Cât de generos!

Al nostru la #60

Era o tentativă de glumă asta cu CR7 care nu-l pomenește pe Hagi printre zeii fotbalului. Pentru Hagi, în schimb, poate să fie un afront venit de la cineva născut fix în aceeași zi, dar cu 20 de ani mai tîrziu. Hagi împlinește 60, Cristiano 40. Să ne oprim la al nostru, pe portughez are cine să îl sărbătorească.

Nu driblingurilor, da driblingurilor!

Pe fundalul bannerului publicitar Hagi#60 al Băncii Transilvania domină chipul tânăr, transfigurat de emoție&bucurie al numărului 10. Textul reclamei, „Drumul greu te duce mai departe”, e un îndemn pedant pentru muncă susținută. Nu driblingurilor în fața greutăților, da driblingurilor la fotbal!

Fotbalul ca relicvă?

Generația Z nu știe cine a fost Gheorghe Hagi. Clar ca un haștag. Nu știe și nici nu o interesează pentru că are preocupări și obiceiuri de consum incongruente fotbalului.

Generația Y, a milenialilor, a aflat ceva pentru că a fost bătută la cap de părinții care aparțin Generației Boomerilor sau Generației X. Boomerii și decrețeii, adică tipii de 50-60 de ani sau și mai bine știu. Aceștia i-au fost contemporani.. Ei au crescut apărați de frumusețea jocului său. Și cam aici se încheie povestea.

Generația Apha sau Next Gen, cea care va succeda generației Z, va trata fotbalul ca pe o relicvă. Sau piesă de muzeu. Dar vor mai exista muzee? Și dacă da, cine va mai intra în ele, dacă poți să ți-o pictezi singur pe Mona Lisa din tastatură?

Omul practic, fără depresii

Bănuiesc că pe Gică îl preocupă puțin spre deloc percepția generațiilor tinere despre el. În general, nu îl văd prins în depresii privind declinul bărbatului la 60 de ani plus. Gică este un om practic. Și coleric.

Farul este șantierul lui perpetuu, locul unde ce construiește azi se dărâmă mâine, într-o replică incredibilă a Legendei Meșterului Manole.

Din fericire, „Regele” nu are de gând să zidească pe nimeni în zidul stadionului de la Constanța care tot nu se naște.

Pasiunea

Mereu răgușit de la atâta țipat la toată lumea, în permanent în conflict cu universul ostil, cu sistemul competițional, cu federația, cu arbitrii, cu ziariștii, cu Rangers, cu vremea, cu sateliții, cu cei care ar fi dispuși să-i cumpere pachetul majoritar și culmea apoi să dorească să și decidă, Hagi are un refugiu inexpugnabil. Pasiunea pentru fotbal. Acolo, pe meterezele acestei cetăți este de neînvins.

Energia

Hagi la 60 de ani a rămas același Hagi care ne entuziasma la 20 de ani, ne certa la 30, ne enerva la 40 și ne certa iar la 50.

Dincolo de legenda țesută firesc în jurul lui, uneori amplificată de el însuși, Gică și-a păstrat intactă energia de a tulbura apele fotbalului. Nu acceptă nicio opoziție, dar exact prin asta a creat una, care încearcă să demonstreze că există și altă cale.

Tocmai pentru că nu s-a complăcut să rămână doar un fost mare jucător, ci s-a construit ca un personaj dinamic, greu de suportat, fotbalul românesc nu se poate lipsi de Gheorghe Hagi.

Și poate că în era inteligenței artificiale, va mai fi loc din când în când și de impulsuri umane. Acolo, Gicanu-i șef!