Dan Udrea: Lăsați-l pe Hagi!

• Bântuie o ipoteză charismatică, dar neconformă cu istoria: ca magnitudine sportivă, Ianis Hagi e ca Gică Hagi
• Ultimii care au lăsat să se înțeleagă acest lucru, că Ianis e astăzi ceea ce a fost Gică în SUA 1994, sunt britanicii de la Reuters.
• Chiar Gică Hagi a spus în mai multe rânduri: "eu nu eram atât de bun la vârsta lui și nu realizasem atât de multe lucruri".
• Cum au aratat însă performanțele sportive ale lui Gică Hagi la 25 de ani și 8 luni, vârsta de azi a lui Ianis Hagi? 

Parcursul excelent al României la Euro 2024 readuce în discuție o temă care s-a mai aflat în prim-plan în anii trecuți. Comparația Ianis Hagi - Gică Hagi. Prima dată, ea a fost făcută acum 5 ani, când Ianis juca semifinală de Euro U21.

Comparația are o doză de inevitabil. Tatăl, fiul. E o poveste frumoasă. Zilele trecute, britanicii de la Reuters au marșat și ei în aceeași direcție.

Federația Română de Amnezie

Reuters n-a spus cum a zis însuși Gică, că fiul a reușit mai multe decât tatăl, dar a lăsat clar să se înțeleagă că Ianis Hagi e acum pentru România ceea ce a fost Gică Hagi la Mondialul faimos al tricolorilor de acum 30 de ani.

Fotbalistic însă, e o exagerare de proporții colosale. E ceva ce rescrie istoria, deformând-o. Și le face un rău iremediabil celor care nu l-au văzut jucând pe Gică Hagi - e ca și cum generații întregi ar fi silite să devină amnezice. Asta nu e comparație, asta e Federația Română de Amnezie.

Există astăzi milioane de suporteri ai echipei naționale sau consumatori de fotbal care nu l-au prins pe Hagi în activitate. E generația celor născuți în anii '90.

Când acestora li se spune că Ianis joacă la fel de bine sau că e chiar mai bun decât era tatăl său la aceeași vârstă, care credeți că e percepția lor despre Gică? Că a fost un fotbalist banal.

Unul bunicel pentru Liga 1, care în străinătate n-a depășit statutul de Rangers și echipe la mijlocul clasamentului în Spania. Pentru că, în mare, cam acesta e CV-ul lui Ianis azi.

De fapt, Hagi a fost fantastic. Atât de mare, încât argumentele prin care încerc să demontez că semnul egal nu are ce căuta între el și fiul său, fotbalistic evident, par să nu se mai termine, oricât aș dori să existe un capăt într-o comparație dureroasă. Și pe care, să fim sinceri, nu Ianis a cerut-o, ci noi înșine o rostogolim.

• Ianis în prezent are 25 de ani și 8 luni
• Gică avea 25 de ani și 8 luni în octombrie 1990

Zece performanțe bifate de Gică Hagi până la 25 de ani și 8 luni

Cu mult respect pentru Ianis, pentru talentul său, pentru sensibilitățile tatălui care-și promovează fiul, iată performanțele lui Gică Hagi, cele de până la vârsta de azi a fiului său:

1. Câștigase Supercupa Europei, Steaua - Dinamo Kiev 1-0, printr-un gol marcat chiar de el

2. Între 1987 și 1990, a disputat o semifinală și o finală de Cupa Campionilor, având 20 de meciuri și 11 goluri în 3 ediții de CCE

3. Bifase un Euro (1984) și un Mondial (1990), la cel din urmă având un duel legendar cu marele Maradona, într-un meci România - Argentina 1-1, în care prestația lui a fost încântătoare, peste cea a starului sud-american

4. Fusese de 4 ori (PATRU ORI) în top 30 Balonul de Aur:

• 1985: locul 29, evolua la Sportul
• 1987: locul 21, Steaua
• 1988: locul 20, Steaua
• 1989: locul 8, Steaua

Câteva nume peste care s-a clasat în cel 4 ani: Jean-Pierre Papin, Lineker, Maldini, Zavarov, Vialli, Brehme, Glenn Hoddle, Rudi Voller, Altobeli, Ronald Koeman

5. În 1987-1988 a fost golgheterul Cupei Campionilor

6. În 1988-1989, a fost pe podiumul clasamentului golgheterilor în Cupa Campionilor, câștigător fiind Van Basten, dar Gică s-a clasat peste Butragueno, Hugo Sanchez, Gullit, Dragan Stojkovic

7. În vara lui 1990, Real Madrid îl cumpăra de la Steaua pentru 4 milioane de dolari, sumă imensă pentru acele timpuri

8. Avea deja 60 de selecții și peste 10 goluri pentru echipa națională. Cu excepția lui Nicolae Stanciu, niciun alt jucător din lotul actual al României la Euro 2024 nu a atins pragul de 60 de selecții.

9. Cifrele lui exclusiv din perioada Steaua par ireale: 118 meciuri în Divizia A și cupele europene și, ATENȚIE!, 136 de goluri produse (88 marcate + 48 de pase de gol)

10. Fusese deja desemnat de două ori cel mai bun fotbalist român al anului.

Dincolo de toate aceste perfomanțe, cu echipele de club, echipa națională sau individuale, maniera în care Hagi evolua e diferită de cea a lui Ianis. Și nu e vorba că-l declasăm pe Ianis, ci că încercăm să păstrăm proporțiile.

Gică trăgea după el coechipieri precum Belodedici (dublu câștigător de Cupa Campionilor), Gică Popescu, un căpitan de oțel al `naționalei” și al Barcelonei, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Ionuț Lupescu, Florin Prunea, Bogdan Stelea, Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu, toți jucători de excepție!

Ianis e un fotbalist bun…

Acest text nu e pentru cei care l-au văzut evoluând pe Hagi senior. Ei știu ce a fost Gică. Ei văd și acum ce e Ianis. Și pot face diferența singuri. Pentru generația tânără însă e nevoie de lămuriri pentru a nu-și crea o realitate iluzorie.

Nu e corect față de Gică. Nu e corect față de Ianis. Nu e corect față de istoria reală a fotbalului. Și nu e corect să alimentăm ceva doar de dragul poveștii frumoase, că fotbalul românesc îl are din nou pe Hagi. Ar însemna doar să ne mințim. Și să ne amăgim.

Ianis e un fotbalist bun, iar asta nu e puțin lucru. Dar…

…tatăl său a fost un geniu

Te minunai de multe ori în timp ce îl vedeai jucând. Te întrebai de unde poate exista atâta talent într-un „dop” de om. Era dăruit cu un har pe care și l-a respectat prin muncă și ambiție enorme. Și, la rândul lui, ne-a vrăjit pe noi cu fotbalul prestat.

Să știm să ne bucurăm că am reapărut în lumea mare a echipelor importante ale lumii. Să sărbătorim rezultatul excepțional de la Euro, dar să încetăm că Ianis e ca Gică.

Să-l tratăm corect pe Hagi junior. Să fim pretențioși cu el, să-l criticăm când e necesar, să-l aplaudăm când merită.

Să păstrăm ce avem: „10” și „Hagi”

Ianis și așa are de dus o povară copleșitoare, cea a numelui. Are pe spate „10” și „Hagi”.

Dacă mai și credem că joacă precum Gică, atunci îl vom pierde și pe el, dar mai ales ni se vor șterge din memorie driblingurile magice și fotbalul încântător ale tatălui său. Și nu numai ale lui, ci ale întregii sale generații, alături de care a devenit mare.

Fără el, Popescu, Lupescu, Răducioiu și ceilalți nu erau atât de mari. Dar poate că nici Hagi nu scria istorie într-o asemenea manieră.

Această istorie merită consemnată ca atare, corectă, incomodă și strălucitoare, mereu și mereu.