Jurnalistul Bogdan Socol și mesajul emoționant postat cu 10 zile înaintea decesului său

Bogdan Socol, unul dintre cei mai cunoscuți comentatori sportivi din România, a murit la doar 42 de ani, după ce a suferit un șoc hipotermic. Cu doar câteva zile în urmă, jurnalistul anunța că este nevoit să renunțe la meseria pe care a iubit-o.

Bogdan SocolFoto: Bogdan Socol / Facebook

Bogdan Socol și mesajul prin care își anunța retragerea din presa sportivă: „Sunt în fața unei morți”

Socol, care în ultima perioadă practica înotul în ape înghețate, nu a reușit să iasă la timp de sub stratul de gheață și nu a mai putut fi salvat. Pe 31 ianuarie, fostul comentator vorbea despre retragerea sa forțată din presa sportivă.

„A FOST ODATĂ UN COMENTATOR…

Privesc tastatura și spațiul mare alb ce mi se întinde în față pe platforma WordPress și încă nu realizez momentul în care mă aflu. În urmă cu 10 ani mi s-ar fi părut o glumă proastă, iar acum 20 de ani, nici nu aș fi putut să o iau drept glumă. Dar acum, asta este realitatea. Tristă sau cum o mai fi ea, asta e realitatea. Sunt în fața unei morți. A uneia din propriile mele morți. Pentru că mai bine de două decenii, asta a fost viața mea, căreia i-am dedicat tot ce am avut mai bun.

Am trăit-o cu pasiune, cu bucurie în suflet și pe chip la numeroasele reușite, dar și cu nervi, frustrare sau lacrimi în situațiile mai puțin plăcute pe care le întâlnești inevitabil într-o viață. Dar de astăzi, se încheie un capitol major al existenței mele și tot ce am de făcut este să renasc din propria-mi cenușă, să mă ridic și să merg pe drumul meu, care va fi altul față de cel pe care am tot umblat de când mă știu, practic.

Dar nu este o moarte bună, naturală, ci cauzată de unele forțe din exteriorul meu. Pentru că, citându-l pe marele Ion Gavrilă Ogoranu, liderul mișcării de rezistență anticomunistă din Munții Făgăraș: „ucis am fost doar când am fost vândut de confrații mei.”

Când eram doar un copil, nici măcar cu buletin, și mi-am pus în gând dorința și, implicit, ambiția de a deveni comentator sportiv, nu m-aș fi gândit vreodată că aș putea ajunge și în această clipă. Apoi, după ce am intrat la Școala Superioară de Jurnalistică și, mai ales, după ce am început să lucrez în branșă, mi se părea inacceptabil fie și să-mi imaginez că nu voi îmbătrâni în presa sportivă. Sau că voi ajunge să nu mai lucrez în presă!

Ei bine, acest moment a venit cumva premeditat, dar trebuie doar să mă reinventez și să ies complet din zona mea de confort și să intru pe tărâmuri neumblate de mine până acum. Ironia destinului face că în urmă cu fix trei ani am plecat de la Digi Sport, după aproape 10 ani de glorie și amar, iar acum plec din presa de sport.

Nu știu dacă definitiv sau pentru o perioadă mai mică sau mai lungă, dar cert este că plec. Cu toate că nu eu părăsesc meseria atât de dragă mie, ci conjunctura m-a împins spre un asemenea pas. Cineva îmi spunea că dacă aș fi fost într-o altă țară, mai civilizată, unde valorile sunt apreciate cu adevărat, nu marginalizate, dacă mi s-ar fi închis cumva vreo ușă, alte zece mi s-ar fi deschis instantaneu.

Aici, am bătut la mai multe uși, dar fără zgomot, doar întrebând timid cumva dacă nu ar fi nevoie cumva și de experiența mea sau de serviciile mele. Am scris chiar unor directori și oameni cu putere mare de decizie , dar fie mi s-a răspuns evaziv, fie nu am primit vreo replică. Iar o discutie recenta cu un amic mi-a confirmat ceea ce stiam deja, ca in presa sportiva de la noi, importanta este apartenenta la o gașcă sau chiar gloata decat talentul tau si valoarea ta. Ceea ce m-a făcut să il parafrazez pe Isus, spunând că mai ușor va fi cămilei să treacă prin urechile acului decât mie să mai comentez fotbal la TV.

De astăzi, chiar sub nicio formă pentru că și colaborarea cu Flashscore a încetat după ce am fost suspendat în ultimele două luni din cauza unei postări în care îmi exprimam opinia vizavi de comentariul unui meci de la Cupa Mondială pe TVR. Ar fi trebuit să revin în februarie, dar am decis că e mai bine să renunț eu. Astfel, numărătoarea meciurilor de fotbal comentate s-a oprit la 2358, ultimul fiind Tunisia – Franța 1-0.

Așa că singurele mele legături cu presa sportivă vor mai rămâne acest blog și colaborarea cu canalul de YouTube Orange Sport România. Nu știu ce mă așteaptă dincolo de această zi, nici unde voi merge exact, am doar încrederea că bunul Dumnezeu mă va călăuzi și mă va apăra așa cum a făcut-o mereu.

Chiar dacă nu este ieșirea pe care mi-o doream și, în mod clar, nu atât de rapid, totusi ies cu demnitate și capul sus pentru ca „am luptat lupta cea buna, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința”.

Nu vreau ca această scrisoare de despărțire de presa sportivă să aibă accente dramatice pentru că viața merge înainte. Am vrut doar să îi anunț pe toți cei care au fost alături de mine de-a lungul carierei că, pentru o perioadă mai mare sau mai mică, voi dispărea din peisaj și să le mulțumesc pentru mesajele lor de încurajare” - Bogdan Socol, pe blogul său.

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro