Publicat:
30.10.2026, ora 14:38
- Fotbalul românesc a mai bifat o performanță de pus în ramă. Ironic evident, e mai degrabă ceva de ascuns sub preș.
- Csikszereda a învins echipa feminină U19 a lui Dinamo cu un scor greu de repetat și în jocurile pe calculator sau consolă, 50-0, iar reprezentanții clubului din Miercurea Ciuc au ținut să transmită că, după propria numărătoare, rezultatul ar fi fost chiar 53-0.
Pentru ca spectacolul grotesc să fie complet, au făcut trimitere la apropierea de un record demn de Guinness Book.
Când ajungi să te lauzi cu umilința unor adolescente, problema nu mai este despre fotbal. Par ceva probleme de caracter, educație și despre cât de puțin am înțeles din ceea ce ar trebui să însemne sportul. Patronat de ideea de fair-play. Pe hârtie, pentru că în realitate e o glumă.
Să câștigi un meci cu 50-0 nu reprezintă, în sine, o vină. Regulamentul nu le cere fotbalistelor să rateze intenționat, să se oprească din atacat sau să mimeze competiția pentru a-și proteja adversarele. Respectul pentru adversar nu înseamnă să-l lași să marcheze sau să te prefaci că nu poți mai mult.
Dar există o diferență uriașă între a câștiga categoric și a transforma neputința adversarului într-un motiv de sărbătoare. Iar aici Csikszereda a ratat exact lecția pe care ar fi trebuit să o ofere.
Nu cele 50 de goluri sunt neapărat cea mai mare problemă, ci felul în care clubul a ales să comunice după partidă. Să insiști că ai marcat de fapt 53 de goluri și să invoci Guinness Book în contextul unui meci împotriva unor fete de maximum 19 ani, deși înțeleg că-s mai mici de atât, evident depășite de nivelul competiției, e o demonstrație de aroganță greu de justificat.
Dacă fotbalul a ajuns să însemne goana după recorduri obținute pe seama unor copii care abia încearcă să învețe acest sport, atunci poate că ar trebui să scoatem definitiv cuvântul fair-play din vocabularul nostru. Măcar am scăpa de ipocrizie.
O poliță plătită lui Dinamo?
E imposibil să ignori și contextul în care s-a produs acest episod. Relațiile dintre Dinamo și echipele din Harghita și Covasna au fost marcate de-a lungul timpului de tensiuni, provocări și scandări regretabile.
Probabil că atitudinea celor de la Csikszereda ridică o întrebare legitimă. Să fi fost această demonstrație publică de superioritate și o poliță plătită lui Dinamo?
Nu putem afirma că a existat o răzbunare premeditată. Însă tonul triumfalist al comunicării, într-un asemenea context, lasă loc acestei interpretări.
Dacă așa stau lucrurile e cu atât mai trist. A transforma o asemenea victorie într-o demonstrație de forță împotriva numelui Dinamo, fără să te gândești la adolescentele aflate pe teren, nu este o dovadă de superioritate sportivă.
Poți avea dreptate când condamni comportamentul unor suporteri și să pierzi orice urmă de eleganță atunci când îți vine rândul să arăți cum înțelegi respectul.
FRF e principalul vinovat pentru o competiție care produce umilință
Dar ar fi prea simplu să ne oprim la Csikszereda. Clubul din Miercurea Ciuc e doar partea vizibilă a unui sistem care produce asemenea anomalii. Adevărata problemă se află la Federația Română de Fotbal.
Forul care vorbește permanent despre dezvoltare, strategii, fotbal feminin și creșterea numărului de practicante ar trebui să explice cum a ajuns să patroneze o competiție în care o echipă încasează 50 de goluri într-un singur meci.
Și mai ales cum poate considera că asemenea partide contribuie la dezvoltarea cuiva. Pentru că rezultatul acesta nu a apărut din senin. Dinamo U19 a mai suferit înfrângeri la diferențe uriașe, inclusiv partide în care a primit peste 20 de goluri.
Nu vorbim despre o zi catastrofală sau despre un accident sportiv, ci despre un dezechilibru evident, repetat, pe care organizatorul competiției ar trebui să îl cunoască.
Ce învață o fată care pierde cu 50-0? Cum o ajută această experiență să devină o fotbalistă mai bună? Ce motivație mai găsește să revină la antrenament după ce a fost transformată într-un simplu figurant într-o demonstrație de superioritate?
Și cred că în egală măsură e și întrebarea cât progresează echipa care câștigă cu 50-0? Ce adversitate întâlnește? Ce probleme tactice trebuie să rezolve? Cum se pregătește dacă în față îi vine Barcelona sau Lyon?
E evident că aproape nimeni nu câștigă nimic din asemenea întâlniri. În schimb federația poate bifa în statistici echipe înscrise, jucătoare legitimate, meciuri disputate și obiective administrative îndeplinite. Pe hârtie dă bine, fotbalul feminin crește. Pe teren realitatea e crâncenă, vedem câteva adolescente care sunt umilite.
Iar asta nu se numește dezvoltare. E bifarea unor obligații ambalată frumos în discursuri despre progres.
Și nu vreau să fiu înțeles greșit, fotbalul feminin merită susținut. Are nevoie de investiții, infrastructură, antrenori, competiții echilibrate și de cât mai multe fete care să descopere bucuria acestui sport. Dar una este să construiești un fenomen și cu totul altceva să obligi cluburile să mimeze existența lui.
Fotbalul românesc e plin de echipe care supraviețuiesc de la o lună la alta, care au probleme cu plata salariilor, care caută finanțare și pentru care spectrul insolvenței este o amenințare reală. În acest peisaj, obligațiile privind susținerea unor echipe feminine, impuse prin criterii de participare și licențiere, pot ajunge să producă exact efectul invers celui dorit.
În loc să investească într-un proiect în care cred, unele cluburi caută doar să îndeplinească formal cerințele. Și nu e absolut nimic greșit în faptul că o adolescentă vrea doar să joace fotbal de plăcere. Dimpotrivă, cred că sportul de masă trebuie încurajat.
Greșeala apare atunci când o trimiți să joace într-un campionat pentru care nu este pregătită, împotriva unor adversare aflate la un nivel incomparabil mai ridicat, doar pentru că un regulament trebuie respectat.
Aici nu mai vorbim despre promovarea fotbalului feminin. Vorbim despre sacrificarea unor fete pentru confortul administrativ al unui sistem.
Sigur că Dinamo are propria responsabilitate. Un club cu asemenea nume și pretenții nu se poate ascunde la nesfârșit în spatele obligațiilor federale. Dacă înscrii o echipă într-o competiție națională, trebuie să-i oferi un minimum de pregătire și organizare.
La final cine câștigă? Nimeni. Cine pierde? Fotbalul
Csikszereda a câștigat un meci. Poate cu 50-0, poate cu 53-0. Cele trei goluri suplimentare contează doar pentru responsabilii social media de la Csikszereda. Să transformi acest rezultat într-o ocazie de a vorbi despre Guinness Book e o alegere de comunicare care spune multe despre felul în care înțelegi sportul.
FRF poate susține că își respectă strategia de dezvoltare a fotbalului feminin. Cluburile pot spune că își îndeplinesc obligațiile. Toată lumea poate prezenta rapoarte, cifre și statistici. Numai că fotbalul nu se dezvoltă din tabele Excel.
Se dezvoltă atunci când un copil vine cu plăcere la antrenament, când are adversari de nivel apropiat, când simte că progresează și când o înfrângere îl motivează să devină mai bun, nu îl face să se întrebe de ce a ales acest sport.
Iar rușinea nu e că pierzi cu 50-0, e faptul că că unii se laudă cu asta, iar alții au construit și acceptă un sistem în care asemenea meciuri devin posibile, repetate și aparent, normale.
