Publicat:
26.10.2026, ora 10:50
Actualizat: 26.10.2026, ora 11:40
- Duminică s-a jucat „un meci” care ne poate aminti de ce iubim sportul.
Radu Cosașu, unul dintre cei mai importanți scriitori, eseiști și gazetari culturali pe care i-a avut România, obișnuia să glumească: voia ca pe mormântul să scrie: „Aici odihnește un copil care a dorit să fie cronicar sportiv. Și a reușit”.
Cel care a dat numele „Dilema”
Omul de cultură credea că a fi ziarist sportiv e cea mai frumoasă meserie din lume. A fost laureat al Uniunii Scriitorilor. A fost recunoscut în mediile intelectuale drept un talent unic. Radu Cosașu a fost, alături de Andrei Pleșu, Mircea Vasilescu, Tita Chiper și Zigu Ornea, unul dintre fondatorii Dilemei.
El a propus numele „Dilema” pentru revista devenită simbol cultural al României ieșită din comunism. Iar Radu Cosașu a continuat, până la dispariția de neînlocuit, să scrie sport poate mai mult decât orice altceva, cel puțin în publicistică.
Când Cartianu bătea redacția în lung și-n lat
Nu a fost singurul monument care a onorat această meserie. Ioan Chirilă e un alt exemplu, din zecile de valori culturale. Pe vremuri, jurnalistul Grigore Cartianu, care mereu și-a exprimat opiniile cu franchețe, bătea redacția în lung și-n lat și exclama că opera lui Ioan Chirilă „e de Nobel pentru literatură”. Îl priveam lung.
Deunăzi, o realizatoare de filme documentare a început să realizeze o întreagă platformă digitală despre Nadia Comăneci. Filmează sute de ore. Munca este copleșitoare. A ajuns la cartea „Nadia”, scrisă de Ioan Chirilă. Am auzit-o spunând că a fost realmente șocată de nivelul intelectual și scriitoricesc al unei cărți sportive. Așa scria Ioan Chirilă.
O transparență de neînvins
Nu sunt zăbăuc să mă compar cu oricare dintre ei. Cosașu, Chirilă, dar și alții, puteau scrie legați la două mâini și un picior decât pot scrie eu în cele mai bune zile ale mele.
Un alt exemplu: l-ați încercat pe Costin Ștucan, pe vremea investigațiilor sale din sport? Recent, Mihai Radu de la Recorder l-a criticat pe bună dreptate pe Ștucan pentru unele dintre emisiunile sale online, dar asta nu schimbă datele de mare valoare ale carierei acestuia. Uneori, mai multe lucruri care se bat cap în cap pot fi adevărate în același timp.
Sportul a avut mereu o capacitate de a aduna condeie puternice. Încerc o explicație. Unul dintre motive este, poate, transparența sa de neînvins și faptul că efortul, organizarea și talentul sunt recunoscute.
Desigur că și în sport, combinațiile există. Nedreptatea apare și dispare. Dar rezultatul de pe tabela de marcaj stabilește întotdeauna o bază comună a discuției. Poți păcăli viața și îți poți aburi semenii în multe domenii. În sport, nu.
Brazilia: 4,5 milioane de voturi și tot contestă
În sport nu se poate întâmpla ceea ce tulbură acum Brazilia. Au avut loc alegeri prezidențiale. Brazilia este o țară cu o suprafață aproape cât întreaga Europă, dacă luăm în calcul și partea europeană a Rusiei. Dacă nu punem Rusia, Brazilia e mult mai mare decât Europa.
Într-o asemenea țară, alegerile sunt un proces teribil de dificil. Multe depind de atitudinea candidaților. Duminica aceasta, Lula l-a învins pe Bolsonaro jr. Învinsul contestă alegerile, deși diferența dintre ei este de 4,5 milioane de voturi.
Mai exact: Lula a obținut 64,056,078 (52%) de voturi, iar Bolsonaro a adunat 59,654,544 (48%) de voturi. Să pierzi la 4,5 milioane de voturi și să nu recunoști rezultatul alegerilor e ca și cum ai pierde campionatul la fotbal la 12 puncte distanță și ai spune că nu accepți campioana. Și tatăl lui Bolsonaro a contestat runda anterioară de alegeri. „Oftica se arată”, cum se zice în fotbal.
Nu intrăm în politică, nu despre asta e vorba. E doar un exemplu despre cum sportul continuă să fascineze imaginația lumii pentru că este unul dintre domeniile în care meritul nu poate fi îngropat în bullshituri.
Dacă „naționala” Braziliei ar fi procedat la fel, nu mai pleca nici acum de la Campionatul Mondial când a fost eliminată de nume pe care altădată le-ar fi întrecut cu ușurință: Norvegia (2026), Croația (2022), Belgia (2018).
Într-o lume în care contestarea, promisiunile goale și iraționalul au ajuns strategie, sunt onorat că sunt jurnalist sportiv.
