Publicat:
30.10.2026, ora 13:15
Actualizat: 30.10.2026, ora 13:15
- Dacă există o conversație care m-a îngrijorat, din cele citite în ultima vreme, este cea în care doi polițiști au explicat cum sunt atrași copiii români, prin online, în medii violente și radicale.
- Sportul poate fi o soluție pentru părinți și copii. Nu de înlocuirea a internetului, ceea ce e imposibil și de nedorit, ci de atenuare a singurătății.
Nu internetul, nu Inteligența Artificială, nu acestea sunt pericolele. Ci singurătatea fizică a copiilor și tinerilor. Lipsiți de „echipe” și de „coechipieri”, tinerii sunt mult mai supuși pericolului de a fi folosiți pentru infracțiuni.
Testul cruzimii
Într-un recent interviu publicat de HotNews, doi polițiști, comisarul-șef Mădălina Mărgineanu și șeful de serviciu Mircea Tonița au explicat cum fac adulții să recruteze copiii români pe internet. Ei vorbesc din experiența unor cazuri concrete.
Sunt polițiști „pe bune”, care conduc colective care rezolvă cazuri. Multă vreme, în mentalul colectiv, polițiștii au fost asimilați cu modelul lui Garcea din „Vacanța mare”. Garcea e acum parlamentar și e greu de spus dacă nu cumva caraghioslâcul e la Palatul Parlamentului sau în munca dificilă a poliției.
Mărgineanu și Tonița povestesc cum se face abordarea tinerilor. Pas cu pas. Nimeni nu spune „Hei, vreau să te recrutez ca să ajungi să bați pe cineva, să furi sau să faci parte dintr-o bandă sau dintr-un cult”. La început, se caută compatibilități. Se discută despre nevoia de a fi înțeles. Solitarii sunt ținta preferată.
Apoi începe un soi de „test al cruzimii”. Adultul trimite copilului o poză cu un animal tăiat. Dacă „ținta mușcă”, se trece la nivelul următor. I se promite accesul la o bază de imagini și filmări și mai crude. Tot mai crude.
Cel care recrutează nu se grăbește. Singur, temător, iar uneori furios pe lume și pe cei din jur, copilul din fața calculatorului are mari șanse „să cadă”.
Sportul contra singurătății
Am crescut în generația „decrețeilor”. Dincolo de ușa blocului, singurătatea era aproape imposibilă. Aveai prieteni „de scară”, „de cartier”, „de școală”, „de la țară”. Grupuri de cinci-șase tineri se formau și se desfăceau. Nu unul, mai multe grupuri. Iar sportul era zona unde participarea colectivă se repeta, zi de zi.
Am învățat în vestiare mai mult decât am învățat din locuri cu prestigiu mai mare. Nu erai niciodată lăsat de izbeliște. Sportul înseamnă echipă, la bine și la greu. Chiar și când erai ironizat sau ironizai tu pe alții, asta era dureros, dar deopotrivă sănătos și stimulativ.
Nu am nicio intenție să sune precum o romantizare acelor vremuri. Au fost timpuri primitive, nelibere și sălbatice în multe feluri. Dar e o referire strictă la ce face sportul împotriva pericolului singurătății.
2 din 3 români nu fac sport niciodată
Ultimul Eurobarometru cu date referitoare la sport publicat recent, în septembrie 2026, arată că aproape jumătate din cei 26.508 respondenți din UE spun că fac sport zilnic sau de mai multe ori pe săptămână. Doar 39% spun că nu fac niciodată sport, față de 45% în 2022. În patru ani, dorința și nevoia oamenilor de a face sport a crescut semnificativ.
În Finlanda, 21% dintre oameni fac mișcare zilnic, iar în Danemarca 20%. România e în coada clasamentului, cu 66% dintre oameni care nu fac niciodată sport. 2 din 3! Suntem la egalitate cu Grecia și mai jos decât noi e doar Portugalia, cu 68% din populație care nu face deloc sport.
Prădătorii nu caută echipe
Sunt zeci de argumente pentru sport, unele care țin de bugetul național. Sportul, ca prevenție în domeniul sănătății, economisește sume imense din bugetul medical al unei țări. Până la buget însă, realitatea copiilor și tinerilor ne poate da un semnal mai rapid.
Prădătorii nu caută niciodată echipe. Se tem de echipe. Ei caută solitudini. Iar sportul te învață ce înseamnă o echipă, lucrul cu cel de lângă tine, imperfect ca și tine, anxios ca și tine, puternici împreună. Asta te ajută o viață întreagă.
