- Rapid a smuls un punct FCSB-ului după un meci în care a dominat, dar a jucat mai prost. Se poate și așa ceva. Pentru prima dată, Elvir Koljic își justifică transferul în Giulești
Senzația de forță era deplină la ocazia lui Ngezana, care trimitea mingea în transversală, cu capul.
FCSB conducea cu 2-0 în minutul 79, stăpânea mijlocul terenului unde Lixandru redevenea jucătorul important dinaintea accidentării, Cisotti și Bîrligea perpeleau apărarea Rapidului, în vreme ce băieții lui Gâlcă pasau la nesfârșit de-a latul terenului.
Doar Alex Dobre, studiat impasibil de Mircea Lucescu din tribună, se încăpățâna să arate că drumul cel mai scurt spre poartă este linia dreaptă, perpendiculară pe buturile adverse.
Gojkovic și Borza ratau toate centrările, Christensen muncea fără pic de inspirație, iar Keita îl seconda cu succes. Posesie fără progresie. Rimă, dar fără substanță.
Schimbări și fețe lungi
Era prea puțin pentru ca Rapid să inverseze cursul jocului. Lucid, Gâlcă s-a mișcat repede după reluarea jocului, apelând din minutul 56 la Petrila și la Elvir Koljic, care îi înlocuiau pe Hazrollaj și Gojkovic.
După încă un sfert de oră, intrau Grameni și Jambor în locul lui Christensen și Baroan, ultimul dând impresia că are de gând să trăiască tot contractul la Rapid din evoluția de la meciul câștigat cu FC Botoșani.
Rezultatele schimbărilor nu se arătau, chinul de pe teren găsindu-și corespondent excelent în fețele lungi ale șefilor de la oficială.
Alături de Dan Șucu și Victor Angelescu mai erau unii care își compuseseră și ei niște mine supărate, să vadă conducerea că suferă și ei.
Ngezna rămăsese tot la transversală
Primul avertisment al lui Koljic a fost o lovitură de cap (66) care trecea de stâlpul din dreapta lui Târnovanu. Un avertisment neluat în seamă de cei de la FCSB, care pluteau pe norișorul mulțumirii de sine.
Fără să joace neapărat mai bine, Rapid se înhămase la un hei-rup pe care oponenții îl priveau condescendent.
Se băteau cornere, iar Koljic, în mod miraculos neaccidentat în acest debut de campionat, a apelat la experiența de veteran al luptei corp la corp în careurile adverse.
Din duelul fizic cu puternicul Ngezana, bosniacul și mai puternic Koljic a ieșit învingător și a trimis cu călcâiul spre poarta lui Târnovanu. Gol și 1-2. La FCSB nu a sunat alarma, pentru că cineva dăduse stingerea.
Driblează cel care nu driblează nici jaloanele
În continuare surescitat de lupta cu transversala, Ngezana s-a gândit să îl dribleze pe Borza. Proastă idee!
Borza n-o fi el un mare fundaș, dar să se lase depășit de unul care are dificultăți să dribleze și jaloanele la antrenament asta chiar că nu.
Borza le-a mai dat o șansă lui Ngezana și FCSB-ului pentru că a centrat prost. Dar nu atât de prost încât Pantea să respingă din fața lui Kojic.
Elvir a atacat poarta ca un vârf de careu veritabil și a făcut 2-2. Un rezultat scos din joben de un fotbalist contestat, un cadou făcut echipei lui care a prins o zi slabă.
Dincolo, la campioana care arată a echipă salvată de la retrogradare, încă un bec de alarmă aprins. FCSB întâlnește Aberdeen peste 4 zile.
Sigur că Aberdeen nu mai este echipa pe care o antrena pe timpuri Alex Ferguson, dar sigur pe la scoțieni sunt niște băieți care în lupta din careu au deprinderi asemănătoare cu Koljic. Dar e clar că Charalambous știe meserie și controlează situația.