- Pe cine a crezut Louis Munteanu că prostește cu mesajul acela scris cu sensibilitatea generată de Inteligența Artificială?
- Adică justifici un gest stupid, dar care se voia o frondă, cu o minciună? Relația fotbalistului cu CFR, clubul la care este sub contract, devine pe zi ce trece mai toxică
Este vremea salatelor de boeuf, care se fac cu orice altceva decât cu boeuf (carne de vită) și sunt ornate „cu drag” de gospodine analfabete care scriu „Să f-i m-ai bun”.
Este și vremea șușanelelor în sală, unde foști fotbaliști care au pierdut înainte de limită lupta cu kilogramele se amestecă cu notabilități din orașele de baștină.
Desfășurate sub titulaturi pompoase, gen „turneu omagial”, sau însoțite cu anunțuri care promit adunări de virtuoși, cum ar fi „turneu demonstrativ”, meciurile cu pricina nu sunt decât prilejuri ca expedițiile în bombele calorice ale preparatelor bucătăriei tradiționale românești să fie luate de la capăt. Stropite din belșug, se înțelege, cu licori alcoolice de proveniență dubios autohtonă, care pun la grea încercare ficatul. Sau ficații?!
True colors, roșu și albastru
La un astfel de așa-zis turneu a participat Louis Munteanu în orașul natal Vaslui. Scandalul sfârșitului de an 2025, de notorietate deja, a fost provocat de faptul că fostul golgheter al primei noastre ligi a purtat echipamentul FCSB.
Povestea a colorat, în roșu și albastru, lipsa de evenimente reale din pauza prilejuită de sărbători. Reacția finanțatorului CFR, Nelu Varga a venit prompt și dur - „Un gest deplasat, lipsit de creier. (...) De plecat la FCSB nu se pune problema. Se transferă doar în străinătate și doar dacă suma e una pe care o consider mulțumitoare”.
Nu a întârziat nici poziția președintelui Iuliu Mureșan - „Putea să apară şi în tricoul Sportului Studenţesc. La FCSB sigur nu ajunge. Deloc! Povestea cu FCSB s-a încheiat”. După cum se vede, dincolo de reproșurile previzibile, mesajul laitmotiv este “Niciodată la FCSB!” Mai vedem, eternitatea în fotbal este o măsură incertă.
Un gest uman?!
Mai interesantă este explicația fotbalistului. Căci există și așa ceva, un mesaj postat de acesta pe InstaStory. Pe scurt, Louis Munteanu și-a explicat alegerea vestimentară ca fiind un gest de prietenie și solidaritate. “Pentru o perioadă, am purtat tricoul prietenului meu și fost coleg de la Farul, Mihai Popescu, ca semn de prietenie și susținere pentru el.
Gestul meu nu a avut nicio clipă intenția de a jigni sau de a arăta lipsă de respect față de clubul CFR Cluj sau față de suporteri. Înțeleg că acest lucru a putut fi interpretat greșit și îmi pare sincer rău pentru asta. A fost un gest strict uman, din prietenie, nimic mai mult”.
Pentru o perioadă
Probabil că dacă nu scria nimic, era mai bine. Când ai aruncat piatra în băltoacă, tu ești primul care se stropește cu noroi. Pe cine crede Louis că prostește cu aceste scuze însăilate de Inteligența Artificială, greu de zis. Nelu Varga nu mi se pare genul de personaj cu care ai glumițe. Nici Iuliu Mureșan.
Cea mai amuzantă parte e începutul mesajului, acel „pentru o perioadă”. Și unii dintre noi, am crezut o perioadă că Munteanu va ajunge un fotbalist important, pentru că în afara calităților de atacant este un tânăr modest, dedicat meseriei. Pentru o perioadă, nu am vrut să credem ce spuneau oameni care au lucrat cu el. Că este cam obraznic, destul de infatuat și un pic mai mult tupeist.
Când pierde toată lumea
A fost doar o năzbâtie și se face prea mare caz? Una cuantificată totuși de conducerea clubului la 10% din salariul pe o lună al fotbalistului, adică o amendă de 2.100 de euro.
E limpede că legătura dintre fotbalist și club devine pe zi ce trece tot mai toxică și nu cred că antrenorul Daniel Pancu are mijloace diplomatice cât negociatorii americani, ruși și ucraineni la un loc ca să medieze conflictul. CFR joacă cartea inflexibilității, Louis Munteanu pare un prizonier de lux, care când nu se lamentează mai face câte o boacănă. Și pierde toată lumea.
Cum ar fi un sejur cu nea Ghiță?
Semantic vorbind, ați observat că Varga, șiret, a spus un gest lipsit de creier, nu că Munteanu ar fi lipsit de așa ceva. Probabil că confruntat cu o astfel de situație, bardul Gheorghe Tadici din Zalău ar fi spus direct că împricinatul nu are „creer”, i-ar fi aplicat câteva scatoalce și l-ar fi pus la post negru.
De unde se vede, că în materie de violență verbală și chiar fizică fotbalul nu deține supremația. Refuz să mă gândesc ce ar fi pățit domnișorul Louis dacă încăpea pe mâinile modelatoare ale lui Nea Ghiță sau ale doamnei Camelia Voinea!