Publicat:
12.12.2025, ora 11:11
Actualizat: 12.12.2025, ora 16:00
- După ce trece șocul va rămâne o mare întrebare: cutremurul dezvăluirilor din justiție va provoca și un tsunami care să măture sistemul?
Răspunsul e simplu de anticipat. Deja afacerile continuă ca de obicei. Judecători sunt scoși din complete ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Fraude de milioane de euro sunt prescrise.
Doamnele din fruntea marilor temple ale dreptății ridică vocile până la cer. Indignarea lor vrea să acopere valurile acestei mări care freamătă. Și care, inevitabil, se va calma sub pătura groasă a politicului.
Emoționantă inițiativa lui Nicușor Dan cu chemarea direct la Cotroceni a magistraților nemulțumiți. Nu am ieșit din epoca voievozilor, care reglau direct „trebile” țării. Și ce declarație groasă despre eșecul statului!
Justiția românească, a lor, a fetelor și băieților deștepți
Rămân oamenii. Oamenii care tot speră, până la disperare, că vor putea trăi vreodată într-o patrie normală la cap. Dar cât vor mai avea puterea să iasă în stradă, să-și piardă zile și nopțile pentru a protesta împotriva statului de strâmb?
E important când te naști. Dacă te nășteai în Europa primei jumătăți a secolului XIV aveai o șansă din două să mori de ciumă bubonică. Dacă apăreai pe lume pe la 1920 în Germania îți puteai găsi sfârșitul cu o pușcă în mână, sub bombe sau în oroarea unui lagăr.
Destin. Karma. Depinde în ce crezi. Deși atunci când vine suprema condamnare nu mai crezi în nimic. Ai senzația că ești părăsit de toți, că ești singur pe lume.
Pe când atunci când vine o achitare, de exemplu prin prescripție, poți crede în orice, în Cel de Sus și cel de jos, dar mai ales în justiția românească. Justiția lor, a fetelor și băieților deștepți.
Contemplați nedreptatea. Nu că-ți vine să ieși în stradă și să urli?
Uite, dacă te-ai născut ca să faci afaceri în fotbal în anii ‘90 când se dădeau ultimele mari tunuri cu mutările de jucători, exista riscul să nu-ți fie bine. Pe atunci se împărțeau banii din vânzările grase între buzunarele private și cele ale cluburilor ca între Puiu Călinescu și Jean Constantin în Brigada Diverse. Una ție, patru mie.
Dar imaginați-vă că s-ar fi întâmplat mai târziu judecata. Păi față de cazul Vanghelie, ăsta ar fi fost pistol cu apă! S-ar fi râs pe culoare, s-ar fi bătut oamenii pe umeri între ei, ar fi ieșit la o masă împreună. Poate la un pat. Bine, Borcea a făcut asta. Dar ce veselie ar fi fost! Vă puteți imagina cât de nasol trebuie să se simtă, câtă frustrare resimt astăzi?!
Păi contemplați nedreptatea: pentru un prejudiciu total de 11,5 milioane de dolari s-au dat peste 33 de ani închisoare cu executare lui Copos & comp; pentru un prejudiciu de 30 de milioane de euro, zero ani de închisoare. Zero! Nu că-ți vine să ieși în stradă și să urli?
Sigur, știu, sunt cazuri diferite, dosare complexe, deși, Dumnezeule!, care putea fi complicat, dat fiind că în cel dintâi procurorii au trebuit să scotocească în toată lumea pe unde fuseseră vânduți Bratu și ceilalți?
Există în continuare două țări, cu granițe variabile, în interiorul României
Deci e funcție de cum te prinde valul. De cum mai suflă vântul. De când te naști. Depinde și de unde te naști.
Te naști în România, îți asumi riscul. De exemplu, să te omoare o mașină condusă de un beat-drogat și sistemul ăsta care e „linșat”, „demonizat”, după cum a zis șefa Curții de Apel București, să îi asigure tânărului cu volan un proces atât de echitabil încât acesta să poată avea speranța legitimă că va scăpa basma curată.
Trista și revoltătoarea reprezentație de la Curtea de Apel București arată că există în continuare două țări, cu granițe variabile, în interiorul României. Câte vreme fiecare trăiește în țara lui, poate supraviețui. Mai rău e când ele se întâlnesc. Într-o sală de proces. Pe o șosea. La un concurs. Pe un stadion.
De aceea e important ca aceia care expun ticăloșiile să fie susținuți. Nu doar în stradă, ci și financiar. Susțineți investigațiile jurnalistice oneste! Da, nu doar că trebuie să plătim ce datorăm țării, ci și ceea ce ar trebui să ne datoreze țara nouă. Asta ne e țara, asta ne e crucea.
