Publicat:
02.06.2024, ora 00:31
Actualizat: 02.06.2024, ora 00:37
- Madridul câștigă deja pentru a prea multa oară Champions League.
- E frumos, e nobil, e aristocratic, dar nu ar fi bun niște aer proaspăt?
Clișeele trebuie actualizate. Fotbalul nu mai este un sport în care pe nemți e bine să îi urci în autocar ca să fii sigur că i-ai bătut. Clar expirat. Acum regula este alta. Cel puțin pentru finalele de Champions League în care joacă Real Madrid e bine să nu îți faci iluzii.
Nu este suficient să fii mai bun decât adversarul trei sferturi de meci. Trebuie să ai ceva în plus în afara unor uriașe ocazii nefructificate ca să te iei de piept cu Istoria. Care deși e echipată în alb, nu se predă niciodată.
Legătura mistică
Borussia Dortmund a arătat mai bine o repriză și jumătate, și-a provocat adversarul, a verticalizat, a dezvoltat o viteză mai mare a acțiunilor. Dar a câștigat Real Madrid, care a pus tot cinismul distilat de Ancelotti pentru a aspira atacurile echipei lui Terzici. Pentru că Adeyemi este un jucător cu o viteză extraordinară, dar care se bazează doar pe piciorul stâng și ratează singur cu portarul. Iar dacă portarul se numește Thibaut Courtois nu ajunge nici să îl ai prin preajmă pe Fullkrug.
Este Real Madrid o echipă imbatabilă? Nu, dar păstrează o legătură aproape mistică cu Champions League. Povestea a început pe vremea lui Di Stefano și a generalissimului Franco, protectorul Los Blancos de la jumătatea secolului trecut și a cărui umbră nu poate fi alungată și pace de pe Santiago Bernabeu.
Este Carlo Ancelotti un mare antrenor sau un foarte bun gestionar al marilor vedete? Aș opta pentru a doua variantă.
Pep, ai cuvântul!
Pentru frumusețea împrospătată a fotbalului poate că ar fi fost frumos ca Vinicius, Carvajal, Toni Kroos și ceilalți să se fi înclinat în fața lui Hummels și compania.
Dortmund rămâne un club important, nu are însă măreția aristocratică a Realului. Un Real care tocmai l-a înregimentat pe Kylian Mbappe, care Mbappe nu a câștigat niciun mare trofeu cu PSG. Vă dați seama cam ce urmează.
Până la urmă, speranța este tot la ghionoaia de Guardiola să pună capăt dictaturii albe. Cu riscul că va începe o dictatură bleu.
