Publicat:
07.05.2014, ora 20:52
Actualizat: 08.05.2014, ora 07:49
De-a lungul timpului au existat mai multe salturi tehnologice in istoria formulei 1. Pana la sfarsitul anilor 70 esential pentru ca o masina sa fie competitiva erau un motor puternic si uzul de materiale cat mai usoare. Abia in aceasta perioada a inceput sa se produca un numar semnificativ de inovatii din punct de vedere al aerodinamicii. In sezonul 1977 echipa lui Colin Champman a descoperit ceea ce aveau sa fie numite "ground effects" (efecte la sol) ce consta in modelarea cu grija a partii de sub caroserie in asa fel incat sa grabeasca trecerea aerului pe sub masina, coborand nivelul presiunii si marind apasarea la sol.
Desi in sezonul 1977 echipa Lotus nu a fost destul de competitiva, in sezonul urmator echipa a castigat la pas titlul mondial tocmai datorita acestor inovatii. Echipa care a dus la extrem aceasta idee a fost insa echipa Brabham.
Gordon Murray a dezvoltat un monopost ce a imprumutat un design din seria campionatului american Can-Am din 1970, utilizand o elice pusa pe spatele masinii. Design-ul a fost inrodus pentru Marele Premiu al Suediei din 1978.
Pilotii principali ai echipei erau campionul mondial Niki Lauda ce tocmai sosise la echipa si britanicul John Watson. In ciuda catorva clasari pe podium, echipa nu reusise nici o victroie in primele 7 etape si nu parea sa aiba sanse la titlul mondial. Cursa din Suedia unde a fost introdus modelul radical a fost o cu totul alta poveste. Pilotii Brabham s-au clasat pe locurile 2 si 3 pe grila, iar Niki Lauda a castigat cursa la o diferenta de 30 de secunde fata de locul 2 Ricardo Patrese.
Toata lumea s-a plans de noua masina, spunand ca inovatia este ilegala, vazand-o ca pe o amenintare la suprematia marilor echipe. Pilotul Lotus Mario Andretti, ce avea sa castige titlul mondial in acel sezon, a spus despre masina ca este ca un aspirator imens si ca imprastie praf asupra tuturor celor care o urmaresc. Castigatorul cursei austriacul Niki Lauda a spus ca a trebuit sa-si schimbe stilul de pilotaj pentru aceasta cursa, masina avand o apasare la sol atat de mare incat simtea ca merge "pe sine" in curbele stranse atunci cand accelereraza.
Monopostul era atat de rapid pe viraje datorita generarii unei zone de presiune foarte joasa sub monopost. Spre deosebire de rivalii de la Lotus, zona de presiune de sub masina era atat de mare incat se obtinea o intreaga zona de presiune scazuta sub masina, actionand ca un aspirator ce tinea sasiul lipit de asfalt. Gordon Murray povesteste ca a trebuit sa refaca calculele de mai multe ori deoarece cifrele produse de monopostul sau erau astronomice.
In ciuda succesului echipei, masina a fost retrasa dupa aceasta cursa la presiunile membrilor celorlalte echipe in frunte cu Colin Chapman. Bernie Ecclestone, seful echipei Brabham, dar si secretar al Asociatiei Constructorilor din Formula 1 la acea vreme, povesteste ca Colin Chapman a amenintat sa isi retraga suportul pentru asociatie si masinile Lotus din campionatul mondial. Actualul detinator al competitiei povesteste ca l-a convins cu greu pe Gordon Murray ca trebuie sa retraga monopostul, explicandu-i ca daca nu face acest lucru va duce la o reactie in lant si nu se stie unde se va ajunge cu design-ul masinilor de Formula 1.
Aceasta masina a ramas ca fiind cel mai bun exemplu legat de modul in care aerodinamica poate determina rezultatul unei curse. Actualii campioni mondiali Red Bull au reusit sa castige 4 titluri mondiale la rand prin intermediul unei aerodinamici superioare competitiei, lucru ce demonstreaza importanta design-ului unei masini de formula 1, in concomitenta cu un motor puternic.
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
.jpeg)
