Publicat:
11.09.2013, ora 11:01
Actualizat: 11.09.2013, ora 19:36
A comandat doar cafea cu lapte „adevarat” si nu bea bere pentru ca maine zboara in Grecia si trebuie sa fie cu mintea limpede cand face planul de zbor. Jurgis Kairys e de cativa ani un obisnuit al air show-urilor din Romania si antreneaza de anul trecut lotul national al Romaniei, desi americanii il curtasera si ei. Pentru lituanian cuvantul „prietenie” e aproape la fel de important ca „libertate”, iar in Romania are prieteni buni. Pilotul mic si vanos ca avionul sau, Juka, saluta pe toata lumea cand ajunge la Clinceni, face glume cand poate, dar spune lucrurilor pe nume, ca in interviul de mai jos.
Jurgis Kairys: Care ar fi tema interviului?
Reporter: Femeile.
J.K: Hmm, nu prea vorbesc despre asta. Dar poate o sa raspund la o intrebare.
Rep: Spuneati ca va plac glumele. Sau va plac numai cand le faceti dumneavoastra?
J.K: Imi place sa fac glume cat e ziua de lunga atunci cand zbor. E nevoie de ele pentru ca atmosfera sa se limpezeasca. Glumele fac lucrurile mai usoare si te ajuta sa te concentrezi mai bine decat ar face-o o discutie serioasa. Uneori, dar nu intotdeauna.
Rep: Ca sa te concentrezi eficient e nevoie de antrenament?
J.K: Experienta vine cu timpul. Pas cu pas; totul vine la vremea lui. Daca vrei sa faci ceva serios, simpatic ori dificil, ai nevoie de concentrare. Dar mai importanta decat concentrarea e pregatirea.
Daca nu ai antrenament, poti sa te concentrezi cat vrei si tot nu vei avea rezultate. Daca te afli la un anumit nivel, sigur ca iti va fi de folos concentrarea dar, daca te concentrezi prea mult un timp indelungat, vei obosi. Trebuie sa inveti sa faci asta. Cred ca totul tine de experienta si de antrenament pana in punctul cand concentrarea devine fireasca.
Rep: De cati ani ati avut nevoie pana sa devina concentrarea ceva natural?
J.K: Important e sa intelegi pregatirea psihologica si sa inveti sa te linistesti. Am avut nevoie de aproximativ cinci ani ca sa incep sa ma gandesc la aceste lucruri la modul serios. Asta s-a intamplat dupa ce am inceput sa zbor si dupa ce am inceput acrobatiile, lucru care s-a intamplat cam in acelasi timp pentru ca am inceput sa fac acrobatie din primul an de zbor.
Fireste ca am avut instructori, prieteni piloti pe care i-am putut vedea si cu care am putut vorbi. Ai nevoie sa vorbesti cu ceilalti si ai nevoie sa studiezi niste lucruri si apoi, incetul cu incetul, vine si restul.
In primul an te crezi vultur, dar nu esti decat o vrabiuta, in al doilea an esti poate o pasare cu pene ude, iar in al treilea inca inveti sa iti usuci penele. In al saselea an esti deja mult mai puternic si lucrurile devin mai limpezi. Ca sa fii un bun pilot de acrobatie trebuie sa ai cap bun si corp sanatos.
Acrobatie sub un pod
Foto: jkairys.com
Rep: Sunteti acum la acelasi nivel de concentrare tot timpul?
J.K: La inceput ai nevoie de un strop de concentrare in plus. Acum nu mai am nevoie pentru ca fac lucruri pe care le stiu face. Execut manevre care sunt clare pentru mine si doar imi pregatesc programul - si aici as putea spune ca am nevoie de concentrare.
Adica stabilesc ce manevre voi face pentru ca pot folosi foarte multe. Unele dintre ele imi plac si stiu ca plac si publicului. De pilda, stiu ca daca nu imi fac semnatura, J-ul, publicul va fi dezamagit. J-ul e manevra mea preferata, varful a tot ceea ce pot face.
Rep: E o manevra complicata?
J.K: Da, e. E foarte greu, dar e o manevra frumoasa si impresioneaza publicul pentru ca avionul pleaca de la mare inaltime si coboara la viteza maxima, rotindu-se foarte repede. De exemplu, am facut 35 de tonouri in 23 secunde pe distanta a 2 kilometri pana la pamant. Adica aproape m-am rotit de doua ori pe secunda. Sigur ca ti se invarte capul, dar corpul si capul meu sunt antrenate.
Rep: Cum va antrenati capul?
J.K: E suficient sa zbor. Nimic altceva nu ajuta mai mult. Sigur, trebuie sa fii in forma, sa ai o buna conditie fizica, sa ai parte de sex de calitate si atunci, da, o sa te descurci. (Rade.). Dupa parerea mea, totul in viata trebuie sa fie normal.
Rep: Acrobatia e normala?
J.K: Nu cine stie ce. E nevoie de multa munca, de pregatire intensa: trebuie sa renunti la multe lucruri placute, de pilda, la o partida de inot. Oamenii spun ca nu le poti avea pe toate, dar cand faci acrobatie trebuie sa fii foarte bine pregatit, trebuie sa dormi suficient, trebuie sa iti asumi niste riscuri. Pierzi mult timp pregatind avioanele pentru zbor, iar dupa zbor vei fi poate obosit si nici n-o sa-ti mai pese de lucrurile in legatura cu care glumesc.
Rep: Toti pilotii de acrobatie sunt asa?
J.K: Majoritatea. Daca fac doua-trei zboruri pe zi, in fiecare zi, sunt foarte obositi. E o meserie grea.
Rep: Cum ati ajuns sa executati Cobra ?
J.K: Prima data am facut-o ca pe o parodie. Eram in Marea Britanie, la Farnborough, in 1992, si, dupa ce avioanele militare au facut niste manevre, le-am parodiat. Ele faceau Cobra foarte sus, dar eu am facut-o aproape de pamant iar publicului i-a placut foarte mult, poate pentru ca era aproape de el. Dupa aceea m-am gandit mult cum sa o fac astfel incat sa fiu in siguranta. Acum e usor.
Cobra:
Rep: O fac multi piloti?
J.K.: Unii n-o fac, nu stiu de ce. (Rade.) Sau poate ca avioanele lor nu-i ajuta. Dar am vazut piloti care copiaza aceasta manevra. Unii sunt foarte buni.
- E nevoie de o competitie nationala
Rep: Aveti mai multe licente, printre care pe cea de instructor de acrobatie la categoria „unlimited” si licenta de pilot comercial. Ati pilotat si Boeing?
J.K.: Sunt simpatice avioanele de pasageri pentru ca poti dormi in ele si sunt bune pentru ca ne duc in orase indepartate. Imi plac, dar nu sa le pilotez. Am inteles asta acum mult timp, cam pe la 18 ani. Mi-am dat seama destul de devreme ca nu asta e drumul meu.
Am inceput sa zbor la 18 ani. Mai intai am absolvit scoala tehnica de aviatie din Viborg, langa Sankt Petersburg, apoi m-am facut inginer si pe urma pilot. Ma bucur ca nu am inceput prin a deveni pilot, ci inginer - lucru care mi-a folosit mult, printre altele sa lucrez ca pilot de incercare si sa ajut la construirea unor avioane ca Suhoi-26, -29 si -31. Sa dezvolti niste idei, sa le pui in aplicare, sa le verifici singur e foarte important si te ajuta mai tarziu si la manevrele pe care le vei face ca pilot de acrobatie.
Vorbesc despre posibilitatile date de inginerie. E foarte gresit sa ai incredere numai in tine pentru ca un avion e construit prin contributia atator oameni.
Rep: Dar sunteti mecanicul propriului avion.
J.K: Da, pentru ca stiu ce trebuie sa-i fac.
Rep: De ce ati acceptat sa antrenati lotul national de acrobatie al Romaniei?
J.K: I-am vazut zburand prosteste. Nu erau singura echipa in situatia asta, dar aveam foarte buni prieteni aici, fosti componenti ai lotului. Mi-au cerut ajutorul si, la acea data, chiar aveau nevoie de el.
Nu stiu ce o sa se intample mai incolo. Daca vor munci serios, bine, daca nu... E al doilea an cu ei si deja am vazut progrese. Pilotii din lot devin mai buni, dar e nevoie de noi piloti. Din pacate, altii nu mai exista. Nu ai de unde alege, au ramas doar trei cu care poti participa la competitii.
Inca din primul an am cerut sa mi se arate si pilotii mai tineri. Nu stiu care sa fie problema, dar cred ca cei de la aeroclub se straduiesc doar pentru ei. Raspunsul e clar: daca vor doar spectacole aeriene, nu vor avea competitii. Dar este nevoie de o competitie nationala. Eu n-am venit sa antrenez taximetristi.
Rep: Si americanii v-au curtat.
J.K: Dolarul american e foarte ieftin... Antrenez lotul Romaniei din prietenie, nu pentru bani, si chiar vreau sa fiu de ajutor. Incerc sa ajut cu inima deschisa, cu tot ce stiu, si vreau sa scot problemele la lumina pentru ca ele sa fie rezolvate. Prefer sa le spun cu voce tare decat sa le ascund.
Rep: Cat de des veniti in Romania pentru a lucra cu lotul?
J.K: Avem patru cantonamente pe an, iar acum sunt discutii pentru inca unul in 2013. Nu stiu, daca voi avea timp si daca doresc si ei... E nevoie de multa atentie. Ca sa obtii rezultate bune si piloti foarte puternici trebuie ca si ei sa lucreze singuri, iar eu, cand vin aici, sa le spun parerea mea. Vreau sa ii pregatesc pentru a lucra singuri, dar nu ii vad inca in stare. Inca asteapta ceva de la mine.
Rep: De cati ani credeti ca e nevoie?
J.K: A doua miscare ar fi anul viitor dar, pentru asta, au nevoie de alt avion, nu de Extra-300, ci de Extra-330, pe care George Rotaru, presedintele Aeroclubului Romaniei, il piloteaza numai la spectacolele aeriene. Daca vrei ca lotul sa fie bun, el ar trebui sa zboare acum acel avion.
Acum e momentul. Am spus aceste lucruri inca din prima zi. Mi s-a raspuns ca lotul nu e pregatit, dar acum el este pregatit pentru urmatorul pas.
Pilotii romani sunt in prezent in categoria "advanced" si aproape gata sa inceapa sa lucreze pentru a intra la „unlimited”. Laszlo Ferenc e poate pregatit sa treaca acum la „unlimited”, dar e nevoie de munca, de pregatire fizica, de pregatire a manevrelor samd. Toate generatiile mai vechi au zburat in categoria "unlimited", cea mai importanta categorie din competitiile de acrobatie. E o munca grea, de aceea totul trebuie facut treptat. Iar urmatorul pas e un avion mai bun.
- Cuvantul pe care il pretuiesc cel mai mult e "libertate"
Rep: In Lituania care e situatia?
J.K: Fiecare tara cu problemele ei. Lotul Lituaniei a participat in acest an la categoria „advanced” pe avioane Suhoi-26. Cred ca un pilot s-a clasat pe locul 6, iar al doilea dupa pozitia 20, unde erau si romanii. Nu au avut si un al treilea pilot. Nu e usor nici pentru ei.
In Lituania, statul nu sprijina aviatia sportiva nici cu bani, nici cu avioane - asa cum se intampla in Romania. Acolo a existat o traditie aviatica foarte puternica inaintea celui de-al doilea razboi mondial, dar ea a fost distrusa de sovietici cand au venit sa ne "elibereze". Probleme mari au lasat si dupa ce au plecat.
Rep: Acesta a fost unul dintre motivele pentru care ati declarat la un moment dat ca intentionati sa candidati la presedintie?
J.K: Bine ca n-am facut-o si ca n-am renuntat la viata mea frumoasa. De fapt, am vrut sa-i sperii pe politicieni. N-as putea spune acum daca am vorbit serios sau am glumit. Dupa ce am inceput sa am rezultate foarte bune in competitii si am zburat sub poduri, lumea a inceput sa ma iubeasca foarte mult, asa ca mi-am permis sa spun: "Acum, dat fiind ca politicienii sunt asa si pe dincolo si fac lucruri foarte proaste, poate voi dori sa devin presedinte."
Zborul pe spate, sub pod:
Dar mi-a ajuns cu presedintia. Cuvantul pe care il pretuiesc cel mai mult e "libertate". Nici pilotii nu au completa libertate, daramite presedintii.
Rep: Spuneti-mi care sunt cele trei lucruri cele mai importante
J.K: In momentul de fata libertatea, dupa cum am spus, pe urma sa pot face ce doresc - adica sa zbor in diverse tari, dar mai ales la mine acasa, iar in al treilea rand sa fiu sanatos. Am avut norocul sa am inca de la nastere un corp viguros.
La tara, unde am crescut, oamenii nu cred ca m-au vazut niciodata mergand incet. Tot timpul alergam daca trebuia sa ajung undeva. De mic imi placea viteza. Am trecut de la bicicleta la motocicleta si pe urma la avioane.
Rep: Masinile nu?
J.K: Nu sunt cel mai mare fan al lor. Am fost la cateva raliuri... Ce sa zic, imi plac, dar ce fac in avion mi se pare mult mai interesant. Nu imi place viteza in sine, ci ceea ce poti scoate dintr-o masina. Am zburat, de pilda, un avion de vanatoare si n-am simtit nimic.
Mi s-a parut ca intr-un film cu incetinitorul. Comparat cu lucrurile pe care le fac in zborul acrobatic, totul mi s-a parut extreeeeem de lent, plicticos si usor de manevrat. Avionul meu e foarte diferit.
De pilda, sa zbori de la 12 g la -10 g. Care dintre pilotii de vanatoare poate zbura la -10 g? Nimeni. Nu sunt antrenati pentru asa ceva. Ar fi distrusi de suprasarcina negativa de - 10. Si -8 i-ar termina , si nu doar pe ei, pe oricine.
Am zburat o data cu un pilot de vanatoare si a fost kaputt. La inceput facea prea multe glume si, dupa ce s-a urcat in carlinga, i-am aratat niste chestii, de pilda cum sa iti pierzi cunostinta si sa ti-o recapeti, si cum sa spui: "nu mai face!". E un sport foarte greu, pilotii trebuie sa fie foarte puternici.
Rep: Spuneati adineaori ca va place sa zburati prin alte tari. Calatoriti des?
J.K: Cred ca petrec destul de mult timp pe acasa. Am nevoie de timp ca sa zbor in alte tari pentru spectacolele aeriene, dar cand sunt acasa lucrez destul de mult pregatind avioanele si facand multe lucruri singur. Luna asta merg la un air show in China, la Shenyang (20-22 septembrie), pe urma la altul in Grecia, la sfarsitul lui septembrie, dupa care voi avea putin timp liber pana in octombrie, cand voi merge din nou in China. Avioanele sunt deja in containere, iar eu voi fi insotit de prietenii mei, pilotii romani Dan Stefanescu si Ioan Postolache impreuna cu care alcatuim Air Bandits.
Am prieteni buni in Romania. Prima oara i-am cunoscut, daca imi amintesc bine, in Lausanne, in 2004. Dupa aceea m-au invitat sa zbor la Tuzla. Cu acea ocazie am vazut ca zboara bine cu YAK-52. Cred ca am zburat prima oara impreuna in 2007, in Al Ain. De atunci am tot zburat.
Jurgis Kairys &Air Bandits:
Rep: Ce calitate cautati intr-un prieten?
J.K.: Increderea.
Rep: Cum puteti face acrobatie in asfintit? Cum va vedeti unii pe altii cu 300km/ora?
J.K: Ne vedem, nici o problema. Vulturii vad de 12 ori mai bine ca oamenii.
Rep: Dar ei sunt vulturi. La Baneasa aproape ca nu va mai zaream.
J.K: Dar aratam bine, nu? Ca sa poti face asta, e nevoie de antrenament si trebuie sa stii ce poti si ce nu poti face. Trebuie sa ai si avioanele pregatite. Dar noi intelegem ce facem. In viata se pot intampla multe lucruri neprevazute. Poti cadea pe strada si iti poti rupe piciorul sau poti avea un accident cu masina, dar noi nu gandim asa. Eu, personal, am nevoie sa fac acele lucrurile pe care le inteleg si numai pe acelea.
Rep: Dar cand executati o manevra pentru prima data?
J.K: Ma duc cat mai sus si nu e nici o problema. Am timp sa redresez daca se intampla ceva, iar cand sunt pregatit, o pot executa la inaltime mica - dar numai cand sunt pregatit si stiu ca riscul e minim.
Rep: Cand v-ati dorit pentru prima data sa zburati?
J.K: Cred ca aveam 10 sau 12 ani si mergeam pe drum incaltat cu niste cizme de cauciuc mult prea mari. Ma duceam la scoala si drumul era tare prost si lung de peste un kilometru. Vedeam avioanele cum zburau pe deasupra. Ohooo, ma gandeam, poate va veni o zi cand n-o sa mai port cizme din astea si o sa pilotez avioane. A fost secretul meu mult timp si nu l-am spus nimanui, poate doar tatalui meu.
Iar el a crescut in timp. Erau la tara avioane agricole si eu mereu ma duceam sa ajut pe langa ele numai ca sa stau pe acolo, iar cand m-au luat pilotii in primul zbor (aveam 14-15 ani), mi-am vazut casa natala prin parbriz, dintre piloti, si cred ca aveam ochii la fel de mari ca farfuriile. Pe urma am inceput sa ma gandesc sa studiez aviatia.
Cand am terminat liceul, a trebuit sa scriu pe hartie ce as vrea sa fac, si cred ca atunci a aflat toata lumea ca vreau sa ma fac pilot. Credeau ca vreau sa devin muzician. Cantam foarte bine la acordeon.
- Biografie (de pe site-ul personal jkairys.com)
Nascut la Krasnoiarsk (Siberia) in 1952, din parinti deportati din Lituania dupa ocuparea ei de catre sovietici, Jurgis Kairys revine in tara natala la varsta de 6 ani. Incepe sa zboare de la 18 ani la aeroclubul din Kaunas. Din 1977 pana in 1990 membru al lotului de acrobatie al URSS si al lotului lituanian dupa 1990. Impreuna cu Stepas Arishkevichius a creat modul in care se face acrobatie si azi. In 1981 ia prima medalie de aur intr-o competitie europeana, iar in 1982 prima medalie de aur intr-o competitie mondiala. In 2005 devine pilotul cel mai bine plasat in competitiile de Grand Prix „unlimited” si „free style” organizate de FAI (Fédération Aéronautique Internationale) in ultimii 10 ani.
Pilot de incercare si inginer in echipele care au proiectat avioanele Suhoi Su-26, -29 si -31. A inventat mai multe manevre acrobatice, printre care „Roata lui Kairys” si „Small Loop”, fiind si primul care a efectuat cu succes o Cobra intr-un avion cu elice. E celebru pentru felul cum calca aerul asemeni un elicopter. Cea mai spectaculoasa evolutie a avut-o in 2 septembrie 2000 cand a zburat pe spate sub podul peste Nemunas din Kaunas (7 metri inaltime de la nivelul apei). In 18 septembrie 1999 a zburat sub toate podurile din Vilnius.
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
.jpeg)
.jpg)
