Cristian Geambașu Prizonierul din Donbas

• Așa l-a numit un suporter al lui Dinamo Kiev pe Vladislav Blănuță, după ce acesta din urmă a citit cu ochii lipiți de ecran un mesaj care se termina cu Slava Ukraini! Dar cu ce a greșit fotbalistul, se vor întreba unii, nu e democrație? Păi, nu. În Rusia, nu

Băiatul voia să se transfere în Rusia, dar a fost deturnat de forțele răului. În loc să ajungă la antinaziștii de la Samara, a ajuns la naziștii de la Dinamo Kiev. Așa au început problemele.

În viteza derulării actelor transferului, Vladislav Blănuță a uitat să își șteargă postările pro Rusia și pro Putin. Sau nu a uitat, ci a considerat că își poate exercita dreptul la libera exprimare.

Păi, nu? Dacă tot se face caz de acest drept în sulemenita asta de Europă, măcar să profiți de el. E democrație sau nu e democrație?

Libertatea de exprimare în stare de război. Și pacificatorul Mircea

Ce nu a ținut cont moldoveanul nostru de peste Prut era că Ucraina, țara în care s-a transferat, a fost invadată de Rusia de acum 3 ani și jumătate. Adică, se află în stare de război cu țara invadatoare, feblețea lui.

Fiind în stare de război, ucrainenii au motive serioase să nu guste admirația unui fotbalist pentru inamic defulată în niște mesaje din social media. Inamic în sensul propriu, nu ca figură de stil.

Am bănuiala că Mircea Lucescu habar nu avea de toate astea atunci când a mediat trecerea lui Vladislav Blănuță de la Craiova lui Mititelu la Dinamo Kiev al fraților Surkis.

Dar și dacă avea, e de presupus că nu i s-ar fi părut important. Nea Mircea are un spirit pacificator peste al multor aspiranți la Nobelul pentru pace.

Atunci când cosmetica nu ajunge

Reacția violentă a suporterilor lui Dinamo Kiev spune că Blănuță nu va avea trai la echipa pentru care tocmai a semnat. Luați în calcul radicalismul ultras, care este un fenomen general, și adăugați aici factorul agravant, grozăvia războiului.

Însăși poziția lui Igor Surkis, care aștepta explicații temeinice de la fotbalist, este rău prevestitoare. Cel mai probabil, zilele, dacă nu orele următoare, vom discuta despre un transfer care a durat nici 24 de ore.

Iar inițiativa fostului club al lui Lucescu de a cosmetiza realitatea, printr-un filmuleț de câteva zeci de secunde în care Blănuță recită un text despre eroismul ucrainean, nu a făcut decât să enerveze și mai tare.

Excelentă observația unui suporter kievean, care scria că Blănuță din film părea un soldat rus tocmai făcut prizonier prin Donbas.

Analfabetism funcțional

Pentru că potrivit sondajelor de opinie cam mulți compatrioți de-ai noștri sunt asemenea fotbalistului, adică pro Rusia și pro Putin, e de așteptat ca întâmplarea să fie interpretată în cheie favorabilă acestuia. Blănuță victimă a extremiștilor de la Kiev și a imperialiștilor de la Bruxelles. Pentru cei care știu însă că unde pune rusul cizma nu mai crește fir de iarbă, lucrurile au altă explicație.

Analfabetismul funcțional. Consumul de fake news. Lipsa de orizont istoric și de integrare în valorile lumii civilizate. Blănuță e victima propriei ignoranțe nu din cauză că e fotbalist. Vulnerabilitatea intelectuală urcă uneori până la nivelul oamenilor cu studii superioare.

Fotbalul nostru te vrea prost

Dar fotbalul, mai ales al nostru, cel pe care îl știm cu ce se mănâncă, încurajează inadecvarea. Știți teoria locului. Fotbalistul trebuie să joace fotbal, nu îi mai trebuie altceva. Că îl perturbă din munca de creație.

Fotbalul nostru te vrea incult și face tot posibilul să te construiască așa. În loc să te îndemne să înveți, să citești, să ieși în lume și în alte locuri decât în cluburi, oamenii de fotbal te sfătuiesc să te închizi în tine, să nu mai citești presa satanică.

Călare pe un cal roșu

În loc de o concluzie chinuită. Îmi atrage atenția colega Ioana Mihalcea că ultima postare pro rusă a lui Vladislav Blănuță datează de prin iulie, adică de doar acum vreo lună și jumătate.

Nu de alta, dar se răspândise deja zvonul că fotbalistul și iubita lui împărtășiseră lumii lucrurile acelea emoționante cu ani și ani în urmă.

Iar astăzi, vindecați, propagau idealuri europene, sub un poster uriaș cu Volodimir Zelenski pe un cal alb. Sau era Călin Georgescu pe cal? Și nu era alb, ci roșu cu secera și ciocanul?