- În fotbal, despre un fundaș fără reacție atunci când un adversar trece pe lângă el și înscrie se spune că are cel mai bun loc din stadion fără a fi plătit bilet.
- O ironie, evident, dat fiind că rolul lui nu e acela de a fi spectator, ci de a împiedica producerea golului.
- Cam așa e și Răzvan Burleanu în fața autogolul financiar pe care și-l dă fotbalul românesc.
Cluburi în insolvență, în concordat preventiv, întârzieri în plăți în formă continuată, amânări, amanetarea banilor din drepturi TV, dezmăț al cheltuielilor.
Un teren de joc inegal, în care unii primesc bani publici și alții nu, și mai ales incorectitudinea de a avea în același campionat echipe care și-au făcut ferfeniță de propriile finanțe, inclusiv prin aducerea de jucători pe care nu și-i permiteau, pentru ca mai apoi să se pună sub protecția statului, și echipe care au jucat corect, și-au respectat limitele și care acum trebuie să se ia la trântă cu cele dintâi. Curat murdar!
De ce această bătaie de joc?
CFR îl ia pe Muhar cu 50.000 de euro lunar, plus primă grasă de instalare, Petrolul îl aduce pe Nlundulu cu salariu de peste 12.000 de euro în vreme ce, spre exemplu, Farul sau Botoșani trebuie să lupte pentru supraviețuire fără a-și permite astfel de fantezii.
Ce e corect în asta? Dacă una dintre ele va retrograda ar trebui să se uite direct în ochii lui Burleanu și să-l întrebe de ce această bătaie de joc.
Șeful FRF s-a prezentat la ultima conferință de presă ca un perfect agent constatator.
În vreme ce în fața lui se desfășura carambolul unei prime ligi, cu un sfert dintre echipe în incapacitate de plăți, el și-a umezit vârful creionului și a început să numere cauzele accidentului.
CFR s-a prezentat în fața FRF cu un plan de buget bazat pe ceea ce anglofonii ar numi „wishful thinking”. Adică bazat pe aer.
Burleanu a enumerat lista de imaterialități care i se serviseră de către clubul clujean: calificarea în grupa de Conference (a zis că se calificaseră în sezonul trecut, ceea ce e fals), sume încasate din transferuri de jucători (o loterie) și aportul acționarilor, adică banii de la Nelu Varga (ce garanție?). FRF a înghițit nemestecate toate aceste gogoși.
După care CFR, necalificată în Conference, fără să vândă de zeci de milioane și văzând banii de la Varga cum a văzut și lingourile lui africane a intrat în insolvență. Una despre care se vorbea de mult. La FRF pare însă că unele urechi sunt înfundate, probabil de la prea multe decolări și aterizări.
Mai avea puțin Răzvan Burleanu și ridica din umeri. Ce pot face eu?, părea că se plânge. Apoi a rugat fotbaliști să nu mai semneze amânarea achitării salariilor ca să gireze cluburile în scopul de a-și lua licența. Te apucă amețeala. Ăsta e planul de însănătoșire a fotbalului? Rugăminți, naivități și resemnări?!
Un om pus să vegheze la respectarea regulilor și legii, că e președinte de federație sau polițist de intersecție, trebuie înainte de toate să împiedice accidentele, nu să numere victimele după. Asta o poate face oricine.
Civilizația nu s-a construit nicăieri cu mângâiat peste bonețică
FRF nu trebuie să roage, ci să impună. Să construiască reguli prin care să nu mai accepte caii verzi de pe pereți ai celor care n-au nici un chef să se comporte financiar civilizat.
Să nu mai permită la licențiere hârtii de amânare a obligațiilor salariale, să nu mai ia în calcul calificări iluzorii sau mutări de jucători reale doar în visuri. Să nu mai înscrie fotbaliștii cu salarii colosale fără a fi prezentată sursa de finanțare practică, nu onirică.
Să nu ia de bune decât acele surse de bani care au șanse mari să și livreze: contracte ferme cu sponsori, sumele (dar nu calculate la maxim) din drepturi TV, garanții bancare.
După care, dacă există un excedent financiar din venituri aleatorii, să nu le considere perene, ci să oblige cluburile să se dezvolte din acei bani.
Cum ar veni, FRF ar trebui să fie, exprimat în limba corporatistă, un bun apărător proactiv al porții solvabilității fotbalului românesc, nu un spectator de lux. Unul care mai și ia bani ca să lasă să treacă mingea pe lângă el.
Burleanu, îmi vine să cred câteodată, are senzația că e conducător peste fotbalul norvegian. Că merge cu sfaturi, vorbe bune, dojane părintești, avertismente de „na, na!”.
Dar nici acolo, nici nicăieri, civilizația nu s-a construit cu mângâiat peste bonețică. Ci cu reguli dure și pedepse aspre. Până când unora le-a venit mintea la cap.
Între morcov și baston nu poți opta preventiv doar pentru primul. Că finalmente o să tot stăm cu el în altă parte.