Publicat:
08.01.2026, ora 13:20
Actualizat: 08.01.2026, ora 13:35
- Andrei Coubiș are 22 de ani, s-a născut la Milano, din părinți români, și a ajuns să joace pentru România U19.
- Apoi, a refuzat cu dispreț să mai îmbrace tricoul României, însă a revenit la sentimente mai bune.
În vara lui 2022, România lua parte la turneul final al Campionatului European sub 19 ani, din Slovacia.
Printre jucătorii convocați de Adrian Văsâi s-a aflat și Andrei Coubiș, care la momentul respectiv avea doar 18 ani.
Venea din Academia lui AC Milan și se anunța unul dintre jucătorii de mare viitor pentru naționalele României.
Cum s-a născut ura lui Coubiș
Ulterior acelui turneu final însă, Coubiș și-a schimbat în mod brutal atitudinea față de echipa națională, dar și față de România, în general.
Având perspectiva de a fi selecționat la naționala Italiei U21, el nu doar că a refuzat categoric să mai dea curs convocărilor de la România tineret, dar dinspre el au și fost lansate declarații total disprețuitoare.
Tatăl său, spunea în martie 2023 că „Andrei nu vrea să mai audă de România. E un tip cu o personalitate impresionantă”.
Atunci, părintele său a dezvăluit și un episod, petrecut în cantonamentul din Slovacia, de la Euro, care l-ar fi determinat să întoarcă spatele României:
„Episodul care l-a dezamăgit cel mai tare și i-a declanșat o ură incredibilă s-a petrecut vara trecută, pe durata Europeanului U19 din Slovacia.
Au stat în același hotel cu italienii și, într-o seară, după ce au mâncat, a urcat în cameră la colegii lui de la Milan să mai stea la taclale înainte de somn. Erau doi băieți, au crescut de mici împreună, se cunosc foarte bine, au stat vreo oră la povești și asta a fost tot.
L-a văzut însă cineva din staff și au ajuns să-i reproșeze că s-a dus să discute ca să piardă meciul direct. S-a simțit foarte prost când a văzut că, după episodul cu amicii de la Milan, n-a fost anunțat în echipă pentru meciul cu Italia. Era convins că va fi titular. Dar nu l-au băgat să joace decât către final”.
Pretext pentru a da curs naționalelor Italiei
Evenimentul relatat a fost, de fapt, un pretext, cu care familia Coubiș să justifice refuzul de a mai evolua pentru România.
Până la urmă, când tu stai în hotel cu adversara și un fotbalist preferă să-și petreacă seara în cameră cu cei cu care tu joci a doua zi, sincer, asta chiar trebuie să-ți ridice un semn de întrebare. Dacă nu din perspectiva onestității fotbalistului în cauză, măcar ca semnal pe care tu îl oferi în vestiar, pentru colegii și staff-ul tău.
Motivul refuzului și al disprețului era cu totul altul. Familia Coubiș spera că Andrei va intra în atenția naționalelor Italiei, o țară în care s-a și născut, mai ales după ce bifase o selecție la Italia U20.
Până la urmă, erau de înțeles. Una e să joci pentru Italia, altceva pentru România.
Disprețul a dispărut și a apărut dorința de a juca pentru România
Anii însă au trecut, iar cariera lui Coubiș a intrat pe un drum complicat. S-a și accidentat, n-a făcut pasul către seniori, a fost împrumutat de Milan la Sampdoria, unde n-a bifat nici un minut în Serie B. Coubiș a ajuns la 22 de ani și încă n-are meci jucat la seniori.
Fără mare viitor în Italia, Coubiș a primit o ofertă din România, de la U Cluj. Căreia i-a dat curs. Iar la sosirea în cantonamentul clujenilor din Antalya, a fost întrebat și de echipa națională. Răspunsul?
„Normal că mă gândesc la echipa națională a României, încă pot schimba dacă vreau să aleg această națională. Sută la sută aș vrea. Îl aștept pe domnul Lucescu, sper să mă cheme”.
Dintr-o dată, s-au risipit disprețul, ura și toate lucrurile care îi puțeau tânărului Coubiș la adresa României. Doar interesul personal l-a determinat să-și reconsidere poziția și să vadă acum o oportunitate în a îmbrăca tricoul echipei naționale.
Dacă am fi Franța, ne-am putea permite să tratăm astfel de fotbaliști așa cum ne-au tratat ei naționala și țara, la un moment dat. Dar suntem România și am văzut ce s-a întâmplat și cum ne-am prăbușit atunci când ne-au lipsit fundașii titulari, Drăgușin și Burcă.
Așa procedau până și cei din Generația de Aur
Prima reprezentativă nu-și permite să întoarcă spatele niciunui fotbalist care vrea să joace în tricolor.
Tocmai din acest motiv, aproape toți selecționerii pe care i-am avut au ajuns chiar să se și roage de anumiți fotbaliști. Primul exemplu: Radu Ștefan.
Avem prea puțini jucători de valoare pentru a face ceea ce ar fi corect și moral să facem. Și anume să le întoarcem spatele celor care au disprețuit România la un moment dat.
Și putem să înghițim cazuri Coubiș mai ușor dacă ne aducem aminte că inclusiv în vremea Generației de Aur, unii dintre jucători condiționau prezența în tricolor de achiziționarea unor hoteluri, după care pozau în mari patrioți fiindcă veneau, vezi Doamne, să joace și să se sacrifice pentru România și pentru tricolor.
