- Izbucnirea războiului în Iran a prins sute de mii de oameni în tranzit în Golful Persic. Adevărate paradisuri care levitau parcă deasupra deșertului și realității, statele bogate din zonă s-au văzut bombardate de către Iran, după ce acesta fusese la rândul său atacat de SUA și de Israel.
Una dintre știrile acestui mijloc de săptămână a fost că un grup de elevi români din Suceava a rămas blocat în Dubai. De aici, din România, îi putem judeca pe compatrioții din Dubai. Acolo însă, în suprarealismul pericolului, nu știm cum ar fi.
Tinerii au primit ajutor din partea lui Cosmin Olăroiu. Antrenorul s-a oferit să suporte toate cheltuielile de cazare și masă ale copiilor și însoțitorilor lor. Indiferent cât timp vor fi nevoiți să mai stea în Emirate. Indiferent? Da, indiferent. Pentru că Olăroiu nu este influencer.
Olăroiu vs cei care se filmează pe Tik-Tok când fac donații
Ce e însă mult mai valoros decât suma substanțială e tăcerea. Maniera, nu doar gestul. Decizia a fost luată în liniște și aplicată fără reflectoare. Olăroiu nu s-a promovat și, chiar când s-a aflat, el nu a comentat.
Tot în aceste zile, o serie de influenceri promovează viața din Dubai. Arată ca o acțiune de PR a emirilor. Până la urmă, influencerii se numesc așa pentru că au pretenția că pot modela viața celorlalți, că-i pot influența.
Dar ce influență și ce impact mai clar poate exista decât să ajuți pe cineva care are nevoie?
Olăroiu nu pretinde că e influencer, dar impactul său a fost imediat și concret.
Lecția de la restaurantul din Doha, din 2022
Olăroiu a plecat din România de aproape 20 de ani, pentru a juca în Coreea de Sud și apoi pentru a-și construi o carieră fără egal ca persistență și rezultate în Golful Persic.
A câștigat trofee și bani cât probabil pentru toți antrenorii români care vor activa în străinătate în următorii 50 de ani. Și cu toate acestea a rămas discret. S-a ferit mereu să iasă în față, să dea sfaturi, lecții de viață, de antrenorat sau de orice altceva, deși expertiza lui este una de nivel înalt.
În noiembrie 2022, la Campionatul Mondial din Doha, a fost invitat la meciul de deschidere de către qatarezi. L-am abordat și i-am propus să facem un interviu. „Nu dau interviu, dar te invit după meci să stăm de vorbă, aleg eu un restaurant în Doha!”. Acolo, l-am găsit la masă cu foști mari fotbaliști ai lumii, în frunte cu Roberto Carlos.
Promisese și s-a ținut de cuvânt
S-a scuzat în fața lor și ne-am retras la o masă, unde au urmat trei-patru ore de discuții despre fotbal, fotbal și iarăși fotbal.
A fost abordat la un moment dat de un șeic, cu care s-a îmbrățișat și s-a întreținut minute bune. „Cine era?”, curiozitatea mea de ziarist. „Ministrul Sportului din Qatar, cu care am rămas în relații bune de când am antrenat aici, în anii trecuți am discutat idei despre naționala lor, despre Mondial”.
Peste alte 15-20 de minute, un alt personaj a venit să-l salute, să-l îmbrățișeze, să-l întrebe ce mai face și, evident, să discute despre fotbal: Javier Mascherano, fostul star al Barcelonei și al naționalei Argentinei, care îl cunoscuse pe Olăroiu când amândoi activaseră în China.
Mai au loc cei care contează de cei care n-ar trebui să ne intereseze?
Olăroiu a discutat mult despre pasiunea lui, fotbalul, dar n-a dorit să ofere interviul pe care i-l cerusem. Argumentul a fost: „Pe cine crezi că interesează ce spun eu? Nu aveți suficient de mulți care vorbesc în România?“.
Un român și-a construit o carieră și o imagine formidabile într-o lume unde adaptarea și înțelegerea vieții de zi cu zi sunt foarte greu de realizat. Sute de mii de expați lucrează în Golf. Ingineri, economiști și muncitori. Vin din SUA, Germania, Elveția, Pakistan. Vin de peste tot.
Fie că sunt gulere albe sau gulere albastre, ei știu că regulile de aici, din lumea Golfului, sunt complicate. Întâlnești o exigență aparte.
Olăroiu a reușit. Și, din acest cuib deasupra căruia astăzi miroase a praf de pușcă, el a ales să rămână atent la ceilalți și, mai ales, discret.
Multă lume spune că paradisul din Golful Persic întâlnește acum realitatea. Se aud zgomote nemaiauzite aici. Se simte pericolul stârnit de încleștarea „om contra om”. În tot acest peisaj, există modele care nu pretind că îi influențează pe ceilalți. Doar îi ajută. Răul e haotic și zgomotos. Liniștea este luxul binelui.