- Mirel Rădoi încearcă imposibilul.
- Dar cât va rezista Gigi Becali să nu fie el protagonistul?
Revenirea lui Mirel Rădoi la FCSB ar fi trebuit să fie ceva firesc. Un fost căpitan/lider acceptând să-și ajute clubul de suflet la greu.
Fotbalul mare abundă de asemenea exemple – Xavi la Barcelona, Lampard la Chelsea, Gattuso la Milan sau mai aproape de zilele noastre Carrick la United, ori Arbeloa la Real. Marius Lăcătuș proceda la fel în urmă cu vreo 20 de ani, perioadă în care credea că FCSB e Steaua și accepta ba să o antreneze, ba să îi fie președinte, orice numai să se știe acasă.
Doar că anunțul preluării FCSB-ului de către Rădoi este orice, numai firesc nu. Prin stilul său de a conduce clubul, Gigi Becali a reușit să transforme normalul în anormal, iar acum, ca să nu mai înțeleagă nimeni nimic, a decis să-l aducă la echipă tocmai pe cel mai rebel dintre antrenorii fotbalului românesc.
Pentru că asta s-a dovedit a fi Rădoi în acești ani, un pur-sânge neîmblânzit, un tip evident priceput, cu ochi la jucători, cu simț tactic, un workoholic capabil, după propriile spuse, să studieze ore în șir până și execuțiile penalty-urilor adversarilor, dar totodată un încăpățânat care la cel mai mic semn al imixtiunii conducerii, pune mâna pe fitilul dinamitei și îl aprinde.
E clar că Rădoi are nevoie să-și demonstreze că poate să și termine ceea ce începe, deoarece până în momentul de față, nu a dus niciun proiect de la A la Z în România.
Ori a preluat pe parcurs echipele (U21 de la Isăilă, naționala mare de la Contra, Craiova în primul mandat de la Balint iar în al doilea de la Gâlcă), ori le-a lăsat înainte să se tragă cortina (U21 părăsită în favoarea echipei mari, naționala mare pe care ar fi lăsat-o chiar dacă o califica la baraj, plus cele două mandate incomplete de la Universitatea Craiova).
Nu se deosebește cu nimic situația de acum. A acceptat să revină la FCSB în plin sezon ratat, exact când începe chinuitoarea Golgotă a play-out-ului, sperând probabil într-o repetare a ultimei sale experiențe de la Craiova. Atunci s-a folosit de finalul campionatului 2024-25 pentru a demola vechea construcție și a reclădi nu doar echipa ci și clubul pe niște principii sănătoase. Consecințele faste ale deciziilor sale le vedem și astăzi.
Doar că, pentru a ajunge la litera A și a-și procura șansa unui sezon plin ca antrenor al FCSB, el ar trebui mai întâi să depășească perioada de diagnosticare a problemelor, adică aceste două luni și jumătate, ceea ce este greu de crezut, pentru că dacă există un lucru pe care Gigi Becali îl detestă, este acela ca cineva din clubul său să-i ia fața.
Statuia lui Gig Becali
Motivul pentru care patronul FCSB a ajuns să refuze să mai lucreze cu antrenori principali, nu este pasiunea pentru tactică, ci orgoliul său supradimensionat care îi refuză împărțirea meritelor cu alții.
Când tot stadionul Ghencea striga „Lăcătuș, Lăcătuș” sau „Hagi, Hagi” la începutul acestui mileniu, Becali nu se bucura, ci suferea în tăcere și căuta, poate inconștient, modalități de a-i îndepărta, de a-i da jos de pe soclu. Doar el are voie să aibă statuie în propriul club.
Ori ce credeți că se va întâmpla în perioada următoare? Care credeți că vor fi titlurile? Pentru cine credeți că vor da drumul la televizoare suporterii la meciul cu Metaloglobus din prima etapă a play-out-ului?
Se va vorbi doar despre echipa lui Rădoi, galeria îl va celebra ca pe un salvator, iar meciul va fi urmărit exclusiv pentru Mirel. Îmi și imaginez abundența prim-planurilor cu Rădoi din timpul transmisiunii și ce efect va avea asupra patronului.
„Înțeleptul” Becali și ghinionul lui Rădoi
Poate că la început îi va plăcea rolul pe care și l-a distribuit de om înțelept, care a realizat că și-a atins potențialul maxim în fotbal și care are nevoie de profesioniști care să-i ofere detentă de Champions League.
Doar că acest gen de rol secundar nu este pentru Becali. El acceptă să nu fie protagonist, o zi, o săptămână, cel mult o lună, însă FCSB ar putea ajunge în Liga Campionilor cel devreme în toamna lui 2027, adică peste un an și jumătate. Cred că și dacă UEFA i-ar băga cele treizeci de milioane de euro visate într-un cont și i-ar garanta acces la ele în 18 luni, cu condiția să-l lase pe Rădoi să-și facă treaba în liniște, tot nu ar rezista.
Mă tem că ghinionul lui Rădoi îl reprezintă tocmai ceea ce se întâmplă acum la Craiova. A construit acolo o echipă care funcționează la fel de bine, dacă nu chiar mai bine și după plecarea lui.
Ajunge, așadar, să îi ofere lui Gigi Becali rețeta, să dea afară merele stricate de la FCSB, să aducă niște jucători noi și de acolo preia patronul frâiele, cum a tot făcut-o în ultimii ani.