Cristian Geambașu Dinamo, campioana esteticii. Dar ajunge?

• Cîrjan, Gnahore, Musi și ceilalți au bătut Clujul lui Bergodi cu 1-0, un scor nu mincinos, ci scandalos de mic ținând cont de numărul ocaziilor ratate.
• Ratările și lipsa unor alternative viabile pe banca de rezerve sunt problemele echipei care joacă probabil cel mai frumos fotbal din Superligă.

O echipă care pornește la prima cheie, ca o mașină bună. Monstrul de sub capotă toarce uniform, ca un motan satisfăcut cu viața lui de huzur. Așa arată Dinamo versiune cu cauciucuri de iarnă 2026.

O mașină bună nu înseamnă și o mașină perfectă, pentru că nu toate piesele sunt premium, iar la turații prea mari se cam încinge motorul. Dar e clar că mecanicul șef și ajutoarele lui își fac treaba.

Dacă există o echipă care are cu adevărat o identitate de joc în campionat aceea este trupa de comando antrenată de Zeljko Kopic. Nu a fost așa de la începutul mandatului, o vreme a bâjbâit și el. Dar în mod surprinzător pentru obiceiurile locului, a fost lăsat în pace. El a continuat să muncească, uneori ursuz, alteori antipatic.

Dincolo de titulari, mediocritatea

Dacă Dinamo ar converti în gol măcar un procent decent de 30-40% dintre ocaziile mari pe care și le creează, victoriile ar avea un aer nu atât de eroic, dar i-ar face pe suporteri să stea mai puțin ca pe ace.

Cu Clujul (exceptând câteva momente de lejeritate ale „bestiei” Boateng după cum singur s-a descris), care nu și-a respectat statutul de cea mai performantă echipă a Superligii la meciurile din deplasare, Dinamo a zburdat în prima repriză și s-a concentrat să speculeze greșelile adversarului în a doua.

O altă problemă a lui Dinamo în afara ratei uriașe de ocazii irosite este mediocritatea oamenilor care vin de pe bancă. Atunci când Armstrong, Perica, Milanov sau Mazilu au luat locul titularilor au apărut și problemele.

Galerie foto (50 imagini)

+50 Foto

labels.photo-gallery

Joc frumos cu fotbaliști veritabili, dar și cu surogate

Dinamo dezvoltă în acest moment un joc frumos și dezinvolt. Poate cel mai frumos dintre toate echipele care trag la play-off, o spun chiar inamicii. Dar Dinamo are un lot de locurile 5-6 din punct de vedere valoric și chiar numeric.

Nu are un vârf veritabil, ci doar un surogat compatriot de-al lui Kopic. Acestea sunt paradoxurile cu care este confruntat Kopic. Să scoată mereu mai mult decât îi oferă oamenii pe care-i are la dispoziție. Și un lucru cert. Echipa se susține pe soliditatea prestațiilor lui Gnahore, pe entuziasmul lui Musi, pe forța stoperilor Boateng și Stoinov.

Cîrjan, omul determinant

Dar trăiește cu adevărat din creativitatea lui Cîrjan, care nu mai este doar mijlocașul câtorva execuții pe meci, ci omul care dă sensul meciului.

Emoțiile de final, apărute atunci când Clujul lui Bergodi a înțeles ca a venit la București nu doar să aplaude stopul pe piept al lui Karamoko la unicul gol al meciului, spun că Dinamo mai are de lucrat la capitolul concentrare. Sigur la alde Perica oricum nu ar fi suficient, dar mă gândesc la ceilalți.

VIDEO. Golul marcat de Karamoko în Dinamo - U Cluj 1-0