Publicat:
18.02.2026, ora 12:44
Actualizat: 18.02.2026, ora 12:44
- Nu există multe personaje în lumea asta mare care să aducă mai multe deservicii luptei împotriva rasismului decât o face Vinicius Jr.
Istoric vorbind, sportivii au căutat să evite temele majore ale societăților din care făceau parte. Fiind de cele mai multe ori niște privilegiați ai regimurilor politice, ei au preferat să accepte favorurile acestora, să-și vadă de sport și să închidă ochii la realitățile înconjurătoare.
Cei puțini care s-au răzvrătit, precum Muhammad Ali sau Bill Russell, au făcut-o dintr-o convingere fermă că celebritatea dobândită datorită sportului îi poate ajuta să schimbe o lume nedreaptă.
Anii au trecut, iar activismul a început să fie la modă și în sport, în special în ultimul deceniu. E drept că pe Bill Russell sau Muhammad Ali îi vedeai în fruntea protestelor, la celebrele marșuri anti-rasism sau anti-Vietnam din anii 60’-70’, în timp ce sportivii din zilele noastre sunt mai degrabă implicați din spatele tastaturilor și de cele mai multe ori mesajele le sunt concepute de echipe de comunicare angajate să posteze în numele lor.
E bine și așa, preferabil, cu siguranță, întoarcerii privirii.
Vinicius nu face parte din categoria celor care au murit cu dreptatea în brațe
Și ajungem la cazul Vinicius jr, pe care aseară l-am văzut stricând un meci în numele luptei împotriva rasismului.
Nu există dubii că brazilianul Realului a suferit abuzuri de-a lungul carierei, că i s-au strigat mizerii atât din tribune cât și din teren. Multe au fost dovedite și pedepsite atât de instanțele civile cât și de cele sportive.
Vinicius nu face parte din categoria celor care au murit cu dreptatea în brațe, dimpotrivă, a fost tot mai susținut când s-a simțit nedreptățit. Trebuie să ne întrebăm însă dacă excepționalul fotbalist al Madridului acționează precum a făcut-o aseară la Lisabona pentru că nu-l lasă conștiința să rămână indiferent la insulte sau dacă nu cumva a ajuns un profitor?
Mie Vinicius îmi pare sportivul care face orice ca să câștige. Urmăriți-l pe Vini într-un meci și veți vedea că provoacă în permanență. Dă gol și provoacă publicul (cum a procedat aseară), face un dribling genial și apoi trece pe lângă adversarul umilit aruncându-i fie o insultă, fie o ironie.
Brazilianul se hrănește din această permanentă hârjoneală, se simte în elementul său atunci când vede că ceilalți sunt la un pas să explodeze. Ai zice că nu e nimic nou sub soare, însă e, pentru că avem parte de un context total diferit.
De la Pele la Messi, toți marii fotbaliști s-au folosit de asemenea trucuri pentru a-și destabiliza oponenții. Liță Dumitru sau Cristi Chivu vă pot povesti, dacă pe mine nu mă credeți, doar că toate aceste șicane rămâneau în teren.
Era precum în celebrul slogan de promovare a orașului Las Vegas „what happends in Vegas, stays in Vegas” – ce se petrece în Vegas, rămâne în Vegas.
Ajunge să ne reamintim că din momentul în care Zidane l-a lovit cu capul în piept pe Materazzi în finala Mondialului din 2006 și până când lumea a aflat ce a provocat reacția francezului au trecut trei luni. Asta pentru că exista un cod. Tu mă înjuri, eu te înjur, iar la final nimeni nu trebuie să afle ce golănii s-au consumat întru dominarea celuilalt.
Această omerta a fost încălcată din momentul în care insultele rasiale au început să fie tratate ca atare și nu ca simple trucuri folosite de sportivi.
Până de curând, un sportiv alb îi adresa nenumărate jigniri rasiale oponentului de culoare, iar acesta fie răspundea, fie se enerva și claca, fie îl ignora.
Astăzi nu mai trebuie să îndure umilințele. Se duce către arbitru și îi atrage atenția că s-a consumat un episod nepotrivit, iar consecințele pot fi extrem de grave pentru agresor.
Doar că atunci când ai de-a face cu un sportiv precum Vinicius, situația capătă nuanțe. Spre diferență de victimele reale ale rasismului, brazilianul pare că își atrage adversarii într-o capcană. El este vânător, nu vânat.
Pe Vini nu l-a putut opri nimeni din a dinamita partida
Să luăm secvențele de ieri. Vini înscrie un gol splendid în minutul 49:08, apoi se duce într-un colț al terenului unde sărbătorește ostentativ și imită gesturile unui vultur (simbolul Benficăi). Capcana a fost întinsă. Arbitrul Letexier încearcă să îl potolească și îl trimite în propriul teren. Degeaba.
Apare și Otamenti în zonă, care însă are parte de o reacție arogantă din partea brazilianului, iar centralul ajunge să îi acorde cartonaș galben unui Vinicius uimit.
A trecut un minut și jumătate de când s-a înscris, jocul nu este reluat, moment în care Prestianni se îndreaptă către brazilian. De acolo începe nebunia. Cei doi își aruncă vorbe unul altuia, probabil înjurături uzuale, din categoria celor care nu declanșează un protocol special.
Cronometrul arată 50:50, iar Vini nu pare tocmai deranjat de ce spune argentinianul Benficăi. Schimbul de insulte mai ține încă 40 de secunde, moment în care Vini o rupe la fugă spre arbitru și invocă declanșarea procedurii anti-rasism.
Au trecut aproape două minute și jumătate de când s-a marcat golul, iar pe Vini nu l-a putut opri nimeni din a dinamita partida. Cu toții ne întrebăm dacă și de ce Prestianni a rostit cuvântul „maimuță” și ce pedeapsă merită pentru asta.
Dar foarte puțini ajung să se întrebe cum Dumnezeu poți tu, marcator al unui gol divin, să creezi inițial două minute și jumătate de haos, care apoi să conducă la peste 12 minute de prelungiri în Benfica – Real.
Da, rasismul trebuie stopat! Nu există nicio scuză dacă vinovăția lui Prestianni este dovedită, iar el va trebui să plătească, dar dacă vrem să fim corecți până la capăt, e nevoie să găsim o cale pentru a opri și provocatori precum Vinicius jr.
