Publicat:
19.02.2026, ora 14:22
Actualizat: 19.02.2026, ora 14:23
- Antrenorul secund al lui Dinamo dă m…e cu galeria și își justifică participarea la ritualurile galeriei prin dragostea pentru culori.
- Apoi inventează dușmani care n-ar suporta renașterea clubului pe care îl reprezintă mai ales gudurându-se pe lângă Kopic.
Florentin Petre a scris o epistolă întreagă glorificând o „scandare istorică”. Așa numita scandare istorică este „M…e Steaua!”.
Potrivit lui Florentin Petre, fiind o scandare istorică aceasta își pierde caracterul trivial, intrând în patrimoniul galeriei dinamoviste. De fapt, nu doar în al acesteia, ci în al tuturor galeriilor echipelor românești, din toate diviziile.
Datorii sacre?!
Trecem peste faptul că fostului atacant din Ștefan cel Mare i se pare ușor să vorbești din studioul TV, cerând civilizație pe stadioane. Îl asigur că nu e deloc așa. Poate că și mie mi se pare ușor să bagi mingea în poartă de la 4-5 metri, dar nu e.
Nu trebuie să trecem însă peste insistența cu care Florentin Petre vrea să justifice porcăriile pe care le-a scandat cu repetiție alături de fani, atât la meciul contra lui Hermannstadt, cât și la cel cu Unirea Slobozia. Dar și înainte de acestea și, după cum ne anunță, și la viitoarele.
Din ce zice Petrică se înțelege că pentru el, ca dinamovist autentic, este o datorie sacră să îndemne la acte sexuale discutabile contra rivalilor de la FCSB. Pe care galant îi numește Steaua.
De ce ar deranja Dinamo
Petrică al nostru e băiat deștept și canalizează polemica acolo unde îi servește lui. Vezi Doamne, Dinamo este mușcată de fund (imagine suprarealistă) pentru că a început să conteze iar. Deci, invidie. Deci deranjează.
Deranjează pentru că Dinamo este sus. Deranjează pentru că Dinamo luptă. Deranjează pentru că Dinamo joacă bine și arată caracter. Deranjează pentru că Dinamo a redevenit o echipă care contează, o echipă care pune presiune, o echipă care adună din nou oamenii lângă ea și le dă speranță. Florentin Petre, antrenor secund Dinamo
Admirație, nu ranchiună
Pe cine deranjează Dinamo, nu ne spune. Se sugerează că pe toată lumea. De la organizatori ai competiției la adversari din teren, de la comentatori (inamici din platourile TV!) la public. Se înțelege, altul decât suporterul alb-roșiilor.
Nimic mai neadevărat. Renașterea cu chinuri a lui Dinamo, posibilă în mare parte cu suportul necondiționat al suporterilor este salutată și lăudată sincer. Inclusiv de rivali, cărora cred că le-a lipsit un adversar istoric, veritabil, nu o făcătură ca a unui privat din Urziceni sau din Giurgiu.
Atunci când amestecă lucrurile
Fără să fie beneficiara greșelilor de arbitraj, Dinamo nu a fost nici obiectul acestora. Iar când unul ca Ilie Dumitrescu laudă Dinamo, nu este ipocrit. Fostul mare atacant chiar este martorul peste ani al rivalității sportive istorice dintre cele două flamuri. Alb-roșie și roș-albastră.
Anapoda este însă când Florentin Petre amestecă voit lucrurile. Când suprapune atașamentul necondiționat pentru propriul club cu violența verbală. Când își justifică participarea înflăcărată la ritualul de m..i cu agresiunile verbale, unele de-a dreptul oribile, pe care le-a suferit el însuși când era fotbalist ori după aceea. Pe când „pescuia” cu curent electric și era gata, gata…
Și tu, Claudiu? De ce?
Nu suntem imaculați, dar ne putem lupta pentru decență. Iar violenței nu trebui să-i răspunzi cu violență. Nu întorci obrazul, dar măcar te abții. Aceea este o dovadă de forță. Indiferent câte emoții acumulezi acolo lângă sau pe teren, te controlezi. Altfel nu ne mai facem bine niciodată.
Argumentul că așa-i pe stadion și că festivalul de obscenități e o mostră de folclor este un non-argument. Poți merge să saluți galeria fără să te alături corului care livrează lături. Fără să îl târăști după tine și pe Claudiu Niculescu. Care, apropo, nu e un copil pe care îl tragi cu forța la galerie.
De exemplu, Costel Gâlcă nu participă la astfel de ritualuri cu galeria Rapidului. Care nu e nici o mesageră a spiritului academic, la care face trimitere ironică Petrică al nostru.
O fi jucând anost Rapidul, dar uite că are un antrenor care se delimitează de spiritul găștii. Costel poate o să fie dat afară din cauza rezultatelor slabe, dar nu al comportamentului.
Dinamo însăși are un antrenor care nu se lasă dus de valul pe care călărește Petrică. Zeljko Kopic e numele lui, parcă. Șeful lui Florentin Petre.
Suflete albe, suflete negre
Îi recomand lui Florentin Petre, dar nu numai lui, un mini-serial spaniol, produs de Netflix. „Salvador” se numește, are doar 8 episoade de câte 40 de minute și pleacă din fapte inspirate de fenomenul hooligans din fotbal.
Salvador, personajul principal, este un medic ajuns șofer pe ambulanță din cauza alcoolismului și printr-o întâmplare tragică (moartea propriei fiice) ajunge în legătură cu gruparea neonazistă White Souls (Suflete Albe).
Bătăușii din White Soul, sunt suporteri declarați ai lui Real Madrid și adversari de moarte, la propriu, ai „arăbeților” și ai tuturor celor de altă culoare/religie.
De fapt, respectivii sunt preocupați mai puțin de meciuri și mai mult să facă trafic de droguri și să îi stâlcească în bătaie pe cei care se uită urât la ei.
Nu mai bine ne îngrijim de minte și de suflet?
Nu o să mă apuc să vă povestesc filmul, spun doar că intriga acestuia arată nu foarte ficțional unde transportă violența și rasismul purtate la butonieră ca un simbol al pretinsei legături indestructibile cu clubul pe care îl susții. Pasiunea pentru Los Blancos nu era decât un pretext pentru acte de o bestialitate greu de povestit.
Așa că în loc să scandăm M…e Steaua! și să îi condamnăm pe adversari la alte perversiuni sexuale, mai bine ne comportăm ca oameni maturi, de 50 de ani, și mai vedem un film, mai citim o carte, mai vizităm un muzeu, mai ascultăm ceva care poate fi numit muzică.
Știu că e complicat și demodat. Dar ne mai îngrijim un pic și de minte, și de suflet, dragă Petrică, fiindcă altfel se strică. Și mintea, și sufletul.
