Cristian Geambașu Câinii roșii nu erau javre!

• Căpitanul lui Dinamo are nevoie de un curs intensiv de istorie a clubului pe care îl reprezintă. Să afle câte ceva despre marii căpitani ai lui Dinamo.
• Pe urmă, dacă lecția nu a lăsat urme, să se cațere pe garduri și să înjure. Să participe la țărănia generală, cum ar spune Denis Alibec.

Țăranii autentici, de mai există așa ceva, se vor fi simțit jigniți de remarca lui Denis Alibec. „Nu am mai văzut demult așa țărănie!”, a exclamat atacantul Farului după meciul pierdut, 0-1, în fața Argeșului la Mioveni.

Țărănia evocată de Alibec nu se referă la munca grea și nobilă a câmpului, ci la pseudo setul de valori al celor care populează stadioanele la meciurile de fotbal.

Pâlcurile violente

Vulgaritate și violență verbală vecină cu violența fizică. Zoaie și flegme în capul adversarilor. Familii ale jucătorilor amenințate cu perversiuni sexuale. Urlete și răcnete care ne confirmă zoologic apartenența la regnul animal.

Ce, mă, vreți să fim clorofile care vin la meci să absoarbă lumina meciului?, par să ne spună masele de suporteri dezlănțuiți. Vorba vine mase, de regulă sunt pâlcuri. Grupuscule. De unde rezultă că nu avem nici cultura participării. Stadioanele goale stau mărturie. Nu suntem o turmă, îți vor replica mardeiașii, suntem elită. Da, elita delincvenței!

Denis înțelept și amuzant

Mi-a fost simpatic Denis Alibec cu declarația asta. Poate pentru prima dată de când îl urmăresc. Era amuzant pentru că era sincer.

Zâmbetul acela în colțul gurii mai trăda însă ceva. El știa despre ce era vorba, nu se întâlnea prima oară acum cu „țărănia”. Dar la 35 de ani începi să înțelegi altfel lucrurile. Cam târziu, dar e bine și așa.

Pentru cei care avem sensibilități legate de limba română, nu trebuie ignorat acel adverb de timp rostit de fostul golgheter. „Demult”.

Demult nu înseamnă niciodată, înseamnă că o astfel de revărsare de grohotiș îl vexa și pe unul care joacă fotbal profesionist de aproape 20 de ani și care de-a lungul timpului a înotat frecvent prin mâlul venit din amontele galeriilor.

Nu va evita pe viitor. Ce?!

Concomitent cu țărănia denunțată de veteran, un jucător cu 12 ani mai tânăr decât Alibec s-a lansat într-o discuție care îl depășește.

Cătălin Cârjan, căpitanul de 23 de ani al lui Dinamo, băiat inimos și, grație banderolei, erijat în purtător de cuvânt al echipei ne anunță că „nu va evita «asta» pe viitor”.

„Asta” înseamnă că va continua să participe la ritualul de măscări alături de galerie. Și, la fel ca Florentin Petre mai înainte, invocă tradiția. Istoria. Doar că istoria ca să fie istorie nu se măsoară în niște anișori în curtea clubului.

Căpitanii

Îi respect, dar îi înjur. Cuget, deci exist. Filozoful Cîrjan își prinde urechile printre emoții și stimulii senzoriali ai derbyurilor. Presupun că ar face bine să își vadă de fotbal și să nu se mai lase vrăjit de laudele de față ale oamenilor din fotbal.

Prin spate este bârfit și considerat un jucător inconsistent, redutabil doar cu adversari modești și incapabil de un progres real. Acestor critici trebuie să le răspundă Cîrjan și să mai lase cățăratul în tribună.

Vor fi fost alte timpuri, dar erau și alți oameni pe vremea când Nelu Nunweiller, Mircea Lucescu sau Cornel Dinu erau căpitanii lui Dinamo.

Un Cornel Dinu în mijlocul galeriei este o imagine de neconceput. Un film cu Nelu Nunweiller cocoțat pe gard scandând obscenități cu băieții din galerie pare un subprodus al Inteligenței Artificiale.

Mușcau, nu te umpeau de bale

Nelu, Radu și ceilalți frați ai lor din familia Nunweiller sunt la originea poreclei transformate în emblemă a mândriei. O poreclă înnobilată, dar pe care o tot molfăiți și o mânjiți voi acum.

Câinii roșii mușcau cu fotbal adversarii, nu îi umpleau cu bale. Câinii roșii nu se comportau ca niște javre, domnule Cătălin Cîrjan. Și atât.