- Rapid a replicat pe teren mesajului rasist promovat de Dinamo. Asta ca să nu ne mai facem că plouă când de fapt ninge. 2-1 fără emoții pentru alb-vișinii, mai lejer decât o arată scorul.
- Gâlcă a pregătit mai bine meciul decât Kopic. Sau poate stilul Kopic a început să fie citit de adversari. Altfel cum poți termina meciul cu o posesie de 74% și un gol mai puțin pe tabelă?
Niște câini adulmecă o minge. Și o adulmecă, și o perpelesc și o învârtesc până când mingea ajunge în poartă. În poarta lor. Că tot e vremea parabolelor.
Literatura rece a numerelor spune că Dinamo nu a mai bătut Rapidul din 2015. Nu cumva ar fi fost de preferat mai multă prudență cu mesajele „subtile”? Că nu știi cum ți se întorc bumerang în moalele capului.
Filozofia na-ți-o ție, dă-mi-o mie!
Jocul lui Dinamo fix așa a arătat. O posesie nesfârșită de-a latul terenului, pase repetate între fundași și mijlocași.
Stoinov la Boateng, Boateng la Stoinov, Boateng la Gnahore, Gnahore la Boateng. Și tot așa. Când ajungea mingea la Cîrjan sau la Musi era sărbătoare.
Cât valorează posesia aceea de 70% pentru Dinamo, s-a văzut pe tabelă la finalul primei reprize. 2-0 pentru Rapid. Un gol Borza, șut minunat cu stângul, din pasa lui Moruțan, un gol Paraschiv, cap după respingerea lui Stoinov.
Calitate contra croșete
Rapidul lui Gâlcă a știut să scoată metal prețios din sterilul cărat de Dinamo. Dobre și ceilalți au stat la cutie, nederanjați de faptul că mingea era plimbată de colo-colo de adversari.
Calitatea paselor lui Moruțan simplifică și iuțește jocul laolaltă cu munca nevăzută a lui Grameni contează mai mult decât ce croșetează Cîrjan sau ce poate livra Mărginean.
Lipsă de idei
Intrați pe parcursul reprizei a doua Karamoko, Ikoko și Pop au însuflețit atacul lui Dinamo, dar nu i-au dat formă concretă.
Gâlcă l-a bătut pe Kopic cu armele lui, profitând că la un echilibru sensibil al organizării jocului are un lot mai bun. Disciplina de esență militară a unor oameni renumiți pentru individualism, ca Dobre sau Petrila, au înghețat toate încercările dinamoviștilor de a penetra spre poarta lui Aioani.
Parcă niciodată nu a părut mai evidentă lipsa de idei și construcția anevoioasă a echipei care se împăuna cu titlul de campioană a frumuseții.
Imagine emblematică a acestui stil, Edy Gnahore cară mingea, o cară, o cară și ajunge la un metru de Karamoko pasându-i. Fă ceva cu asta!
Atenție la Borza!
Rapid a încheiat meciul așa cum l-a început, adică liniștită. O liniște care nu mai putea fi tulburată de golul tardiv al lui Opruț.
După baia în mare în care au scufundat-o Zicu și oamenii lui în etapa trecută, o victorie acum care redă încrederea. Cred că după mult timp irosit, Borza începe să fie fundașul stânga după care plânge de atîta amar de vreme fotbalul nostru, iar Moruțan nu trebuie uitat atunci când Mircea Lucescu va pregăti meciul de baraj cu Turcia.
Până la ora aceea, aruncăm bulgări de gheață în capul jucătorilor și compunem mesaje vizual-olfactive care arată urât și miros rău. Civilizația, o vorbă goală de nu se știe cine inventată. Clar, nu de suporterul român.