Publicat:
19.02.2026, ora 13:00
Actualizat: 19.02.2026, ora 13:16
- În urma recentului scandal cu insulte și îmbrânceli din Senatul României, o senatoare a spus că „au transformat instituția în stadion”. Nu ar fi fost rău să fie așa.
Pe stadionul „San Siro”, la deschiderea Jocurilor Olimpice Milano Cortina 2026, au defilat și cinci sportivi din Ucraina. În fața lor a mers purtătorul plăcuței cu numele țării.
Acesta a fost, precum toți ceilalți purtători, îmbrăcat avangardist. Avea un costum alb și ochelari mari de schi, ca o alegorie a sporturilor de iarnă. Nimeni din tribune nu a știut cine e în spatele ochelarilor întunecați de schi, cine a purtat „UCRAINA”.
Rusoaica din Milano
Recent s-a aflat. Pe deschizătoarea delegației ucrainene o cheamă Anastasia Kucherova și este o arhitectă rusoaică, care trăiește de 14 ani la Milano.
Ea a acordat un interviu agenției France Presse. A explicat de ce stadionul a creat cea mai bună ocazie să facă acest gest de a arăta ucrainenilor că există o șansă de refacere a legăturii.
Înainte ca delegația să intre pe pista stadionului, rusoaica din Milano, la curent cu starea de spirit a italienilor, le-a spus sportivilor că lumea îi va aplauda. Ei n-au crezut. Dar cei 70.000 de fani de sport au făcut-o: s-au ridicat în picioare și au ovaționat delegația Ucrainei.
„Asistăm zilnic la un circ de cea mai proastă speță”
În 18 februarie, câțiva politicieni s-au confruntat verbal și fizic în Senatul României.
Ca să atribuie golănia unui spațiu cu un simbolism ușor de înțeles și să arate cât de jos s-a ajuns, senatoarea PSD Victoria Stoiciu a spus: „Au transformat instituția în stadion. Asistăm zilnic la un circ de cea mai proastă speță, cu urlete, cu filmat neregulamentar și cu insulte”.
Stoiciu e un om recent intrat în politică. Este unul dintre parlamentarii cu o mare decență. Comparația cu stadionul este, însă, nu mai puțin și nu mai mult decât o prejudecată.
În 7 februarie a avut loc meciul CFR Cluj - U Cluj. Rivalitatea e imensă. Mult mai veche și mai pătimașă decât decât cea dintre „globaliști” și „extremiști”. Antrenorul Bergodi, de la „U”, un personaj în general civilizat, s-a încleștat cu doi jucători de la CFR, unul fiind Andrei Cordea.
Sportul a reacționat astfel:
- Arbitrul i-a eliminat pe amândoi.
- Comisia de Disciplină a FRF a analizat cazul și i-a suspendat pe Bergodi și pe Cordea pe 30 de zile, amendându-i cu 10.000 de lei. Niciunul dintre ei nu va putea participa la meciurile echipelor lor.
Ce s-a întâmplat după scandalul fizic din Parlament: nu am văzut scos din sală și nici pedepsit vreun parlamentar. Care e, în acest caz, „sportul de golani”: fotbalul sau politica? Cine respectă propriile standarde: stadionul sau Parlamentul?
Mitul stadioanelor indecente și violente
Și nu e singurul exemplu. Pe niciun stadion al lumii nu se văd jucători care să încalce regulamentul și să alerge cu telefonul în mână, filmându-și competitorii pentru ca să-i rușineze live. Timorarea LIVE se face frecvent în Parlamentul României.
FIFA, UEFA, CIO, FRF sau LPF au multiple probleme. Dar au înțeles de multă vreme că circul și golănia nu vând bilete, nu câștigă trofee și nu păstrează încrederea oamenilor.
Sigur, există o bază reală a mitului că sportul e un „domeniu jos”, populat de obiceiuri vulgare. Pe vremuri, existau mai multă violență și radicalism în tribune. Dar o muncă serioasă, care a durat decenii la rând și a implicat forurile sportive, guvernele, parlamentele și spectatorii, a redus din manifestările dure ale stadioanelor. Și sponsorii s-au implicat. Pe atunci, sponsorii aveau o înțelegere mai largă a fenomenului. Ei încurajau punctele de vedere diferite, participau la poveștile care țin magia sportului, contibuiau la toată țesătura magică a fotbalului.
Abaterile vor exista întotdeauna, ca peste tot unde se adună mase mari de oameni. Însă nu violența caracterizează stadionul modern.
„Chile Si, Junta No!”
Arenele de sport au dat lumii conduite colective și momente care au inspirat. Episodul de la Milano este doar cel mai recent.
Stadioanele au reputația gălăgiei asurzitoare sau a derapajului. Dar tot ele au și o tradiție nobilă, cea a protestului. Dictatori precum Hitler și Pinochet au folosit stadioanele pentru propaganda rasismului sau pentru închiderea și torturarea opozanților. Iar publicul s-au răzbunat.
Spectatorii și sportivii i-au umilit pe autocrați. În 1974, la Mondialul din Germania lumea a putut citi mesajul „Chile Si, Junta No!”, afișat pe stadion contra regimului Pinochet, cel care transformase țara în propria feudă.
Cum vrea industria jocurilor de noroc să sufoce o parte a societății
Parlamentul însuși a avut momentele sale strălucitoare. Camera asediată unde Ion Rațiu se așeza la tribună ca să apere ideea de reprezentare a cetățenilor nu era plină de bande de spectatori ai Progresului, ci de mineri chemați de politicieni.
Sportul are propriile sale probleme. Care nu sunt deloc mici. De pildă, industria jocurilor de noroc, care e sponsorul principal și îi oferă sportului mulți bani, se comportă așa cum se vede cu ochiul liber: discreționar. Ea lucrează în forță, pedepsindu-i pe cei care nu o preamăresc. Pur și simplu, vrea să sufoce orice parte a presei, a decidenților și a opiniei publice care pune întrebări.
E o formă de violență economică. Rezultatul presupune distrugerea unei părți a societății. Numai că industria pariurilor își taie singură craca de sub picioare, când întrerupe legătura cu societatea. Și trage și fotbalul după ea într-o peșteră reputațională, care e observată de toată lumea.
Dar, ca orice exces de putere care crează disproporții nedemocratice, totul se rezolvă, în timp, de către societate. Cei puternici se înțelepțesc sau suferă consecințele monopolului autocratic. Nimeni nu decide asta, decât societatea. Iar stadionul e o parte importantă a societății, cu bunele și cu slăbiciunile sale.
