Vlad Nedelea Pighine, Kyros! Ne-am lămurit și cu Hațegan…

• Etapa care s-a încheiat cu Dinamo - Slobozia ne-a demonstrat, încă o dată, că arbitrajul românesc continuă să fie prizonierul unor personaje care n-au nicio legătură cu ideea de imparțialitate

Mai grav, sunt păstrați cu bună știință, protejați și reciclați la nesfârșit, deși continuă să distrugă meciuri, să strice clasamente și să întărească și mai mult lipsa de credibilitate într-un fotbal oricum bolnav financiar.

Vorbim despre intruși într-un sistem care ar fi trebuit să se curețe singur demult. Printre ei, Radu Petrescu și Andrei Chivulete, iar la capitolul VAR, un nume care se pătează și compromite tot mai mult: Ovidiu Hațegan.

Hațegan trebuie să înțeleagă un lucru simplu: saltul profesional pe care l-a avut cândva este astăzi doar o amintire. Prestigiul nu se păstrează din inerție, iar ce produce acum din camera VAR este, fără exagerare, penibil. Intervenții confuze, lipsite de logică și mai ales, fără respect pentru protocol.

Ce a “reușit” Radu Petrescu la meciul lui FC Argeș nu mai are rost să fie detaliat. Este deja arhicunoscut.

Așteptăm, însă, cu interes o reacție publică a lui Kyros Vassaras. Nu doar o confirmare a unei erori evidente, știm și noi să vedem asta. Ci o comunicare clară a sancțiunii, a suspendării reale, nu cosmetizate. Altfel, vorbim doar despre un exercițiu de PR ieftin, nu despre conducerea arbitrajului.

Luni seara a fost rândul lui Andrei Chivulete să demonstreze “ce poate”. Mai întâi, ratează un penalty evident, reparat doar pentru că VAR-ul nu mai putea omite evidența. Apoi, urmează circul: analiza reluării loviturii de pedeapsă ratate de Florescu. O analiză lungă, teatrală, ca să pară că se muncește.

Decizia finală? Eronată. Djokovici și Politic se află clar în semicercul careului, penalty-ul trebuia repetat. Aici devine interesant de aflat ce i-a explicat Dumitrache, pardon, Hațegan, lui Chivulete. Pentru că explicația oficială lipsește, iar logica a fost abandonată complet.

La fel de “interesantă” este și intervenția VAR din prelungiri, când, paradoxal, Chivulete nimerise în sfârșit o decizie corectă. Pe ce criterii a intervenit VAR? Pe baza cărui protocol? Care au fost elementele clare și evidente? Întrebări simple, fără răspuns.

Așteptăm, din nou, o explicație ilogică din partea domnului Vassaras. Apropo, nu mai e nevoie să chemați jurnaliștii la întâlniri unde li se spune doar ce convenește CCA. Nu e cazul.

Ne-am lămurit cu toții ce se întâmplă acolo. Și, implicit, cu direcția arbitrajului românesc. Rămâne doar o întrebare incomodă: cine este beneficiarul tuturor acestor erori crunte?

Și ce sens mai are ca arbitrajul să fie condus de un grec care în afara influenței de la UEFA și a prafului în ochi că avem arbitri la nivel internațional n-a reușit nimic.

Arbitrajul e în comă, iar VAR-ul de la noi e doar o glumă. Poate ar fi bine ca președintele FRF să reflecteze asupra problemei și să aducă un alt șef peste arbitri.

P.S: Felicitări lui Marian Barbu pentru modul în care arbitrează în ultima perioadă. O creștere enormă, vizibilă, mult peste nivelul lui István Kovács astăzi. Departe de fumurile de altădată și, mai ales, de aroganțele sterile ale lui Ovidiu Hațegan. Și eu am fost unul dintre cei care l-au criticat pentru atitudinea defectă din urmă cu câțiva ani. Barbu e un arbitru bun, mult schimbat, iar pentru asta merită aplaudat!