Publicat:
16.09.2024, ora 16:19
Actualizat: 16.09.2024, ora 16:19
- Dezinvolt ca de fiecare dată, Cristi Săpunaru (40 de ani) a vorbit deschis într-un interviu exclusiv cu GOLAZO.ro
- De ce a refuzat FCSB? Cum au fost discuțiile cu Cosmin Olăroiu, cum s-a transformat din atacant în fundaș și multe altele
- Rapidist de copil, Săpunaru l-a avut drept idol pe Daniel Pancu, iar primul tricou a fost chiar cu actualul antrenor, Marius Șumudică
- Are deja licența A, trece la PRO, vrea să devină antrenor și spune ce a învățat de la toți antrenorii pe care i-a avut
Dacă nu-l cunoști, îți lasă impresia unui tip greu abordabil. Genul pe care îl mișcă greu ceva, flegmatic. Un dur pe teren, dedicat 100%, genul pe care oricine și-l dorește în echipa lui.
În afara terenului Cristi Săpunaru e altfel, gata să întindă o mână de ajutor oricui poate. Nu degeaba mai toți puștii din “grădina” Rapidului trag la el.
La 40 de ani, școlit în țări unde fotbalul e religie, fostul internațional știe cum să facă pentru a întinde cariera cât mai mult.
“Nu pot, iubesc prea mult fotbalul și sunt recunoscător pentru tot ce mi-a dat”, ne spune înaintea interviului, luat în sala de forță de la “Constructorul”.
Un loc unde fotbalistul nu lasă urme de nepăsare. Tratează fiecare moment atent, știe că la 40 de ani orice moment de lehamite înseamnă 3 pași mai aproape de stop.
Săpunaru: „A lipsit spiritul Rapidului”
Salut, Cristi! Spune-ne, în primul rând, cum ești din punct de vedere medical, pentru că aveai ceva probleme.
Puțin mai bine și sper să fiu și mai bine până la meciul cu U Cluj.
Ce înseamnă puțin mai bine? Sunt dureri?
Sunt! Nu știu dacă mai scap de ele. E mai bine.
Atmosfera la echipă s-a mai reglat?
Da! Au fost două rezultate bune și acum așteptăm să facem un rezultat bun și acasă cu U Cluj, cu un stadion plin și mai ales că le datorăm suporterilor o victorie.
Ai fost la Rapid în diferite perioade, a lipsit acea bucurie a grupului, acel spirit în primele etape?
A lipsit puțin și acum a revenit cu nebunia lui Șumi. Încercăm să facem lucrurile cât mai bine. Să ajungem în play-off și să stăm unde ne e locul. După să tinem mai sus.
Ce s-a întâmplat în acest start?
Cred că a fost o vină comună. Nu dau vina pe Neil, nu dau vina pe nimeni. Poate n-am înțeles noi prea bine, poate nu ne-am adaptat la ce ne-a cerut, cert e că n-am arătat bine. Când se întâmplă asta, nu se schimbă jucătorii, ci antrenorul. De asta și meseria de antrenor e foarte grea. Când n-ai rezultate, ești primul care pleacă. Încercăm să ne revenim să o luăm pe drumul cel bun.
E greu să vii cu un stil britanic în România? Cum a fost cazul lui Neil Lennon.
Nu știu dacă e greu sau nu. Dacă vrei să vii cu un stil trebuie să-ți aduci jucători pentru acel stil. Nu cred că aveam la Rapid jucători pe acel stil. N-a fost vina lui Neil, ci una comună. Rezultatele le obținem împreună, nu doar antrenorul. Nu e doar vina antrenorului. E doar o prostie să spunem asta.
“Nu mă interesează lupta la titlu, doar să fim în play-off”
Vine meciul cu U Cluj, iar voi vă aflați într-o parte de clasament în care puțini s-ar fi așteptat să fiți, iar ei sunt sus.
Sunt o echipă bună a campionatului și presupun că în acest an își doresc play-off-ul. Sunt acolo pentru că merită. Au jucat un fotbal bun și ne dorim să câștigăm. Jucăm în fața suporterilor și suntem datori către ei cu cel puțin o victorie acasă. Până acum n-am avut o victorie acasă de ceva timp, sunt și ei supărați mai ales că vin la fiecare meci. Cred că aveam cea mai mare asistență acasă și-n deplasare. Totuși, trebuie să avem puțin respect față de ei. Vin pe ploaie, pe frig, pe căldură după noi. Ăsta e Rapidul!
E greu să fii jucător al Rapidului?
În general e greu pentru că la echipele mari se pune o presiune specială. La Rapid e diferit față de celelalte echipe.
Cum vezi lupta la titlu?
Sincer, nu mă interesează. Important e să prindem noi play-off-ul cât mai repede. Să stăm acolo și să nu ieșim din zona aia. Apoi în play-off se va decide campioana.
Ești mai rezervat după ce s-a întâmplat anul trecut.
Sunt mai rezervat din cauza numărului de puncte. Plus ce s-a mai întâmplat și anul trecut. Nu cred că mai putem să trăim cu regrete pentru că nu putem să schimbăm nimic din trecut. Dacă aș fi putut să fi schimbat ceva din trecut, aș fi făcut-o mai demult. Trebuie să gândim pozitiv la ce va fi și să atingem obiectivele în acest an.
Te gândeai acum 20 de ani că te va prinde vârsta de 40 de ani pe teren?
Nu știu dacă aveam în cap. Tot timpul am zis că o să joc fotbal cât mă țin picioarele. La cât de mult iubesc fotbalul și câte mi-a dat, încerc să-mi fac treaba cât mai bine.
E greu să te desparți de această carieră?
Dacă întrebăm orice fotbalist care s-a lăsat va spune că e regretul vieții. E sportul care ne-a dat tot.
Ce te sperie sau ce te încearcă când te gândești la momentul în care vei pune stop?
Nu mă gândesc. N-am la ce să mă gândesc. Știu că e destul de aproape și nu mai am 20 de ani. Când va fi va fi și atunci voi vedea pe ce cale o voi lua.
Ai început licența! Ești la A, nu?
Am terminat și aștept PRO-ul.
“100% aș vrea un fotbalist în genul lui Săpunaru”
Vrei direct principal sau te gândești și la un rol de secund?
Nu știu. Vedem ce voi face mai departe. Cred că aș fi vrut puțin secund ca să fur.
Ai discuții cu prieteni care te-ar lua în staff?
Am, am. Am și aici la Rapid. Glumesc! N-am avut discuții concrete. Presupun că o să-mi găsesc locul.
Crezi că va fi o viață mai grea decât cea de fotbalist?
Sută la sută! În primul rând, depinzi de cei 23 de jucători. Dacă ai jucători care trag pentru tine, pentru ei și pentru o echipă, o să ai viață lungă. Dacă ai 23 de jucători din care pe unii nu-i interesează, iar alții sunt delăsători, e greu pentru un antrenor. Gândiți-vă la deciziile pe care trebuie să le ia pentru că nu poate să bage 23 de jucători o dată. Bagă 11! Dacă ai un lot valoros și bun e greu să faci alegerile potrivite. Se mai supără jucătorul când nu joacă.
Te ajută că ai fost în tot felul de vestiare?
Da! Mă ajută că am fost în tot felul de vestiare și că am lucrat cu diverși antrenori. Am încercat să iau de la fiecare ce e bun și ce e rău. Să văd ce fac și bine și ce nu fac bine.
Ai vrea jucători în vestiarul tău ca și Cristi Săpunaru?
Sută la sută!
Nu e greu de lucrat cu Cristi Săpunaru?
Atâta timp cât ești corect față de mine, echipă și club, n-are cum să-ți fie greu.
Ce ai căutat tu la un antrenor? Ce ți-a plăcut să aibă pentru a avea deschidere?
Nu știu. Să fie apropiat de echipă. Să aibă o limită. Nu neapărat să fii ca un frate pentru jucători. Câteodată mai trebuie să ridici și tonul. Trebuie să ai un echilibru. Îmi plac antrenorii echilibrați pentru că trebuie să înțelegi diferența dintre antrenor și cea de prieten.
Cum a devenit fundaș din atacant
Dând timpul înapoi, cea mai bună decizie a fost că ai renunțat la ideea de atacant pentru a trece la fundaș?
A fost o idee bună!
Cum s-a întâmplat atunci? Cosmin Olăroiu a fost cel care a decis?
Da, ”Oli”. S-a întâmplat la un antrenament când jucau tinerii cu bătrânii. Am jucat la tineri ca să ne alerge după antrenament, dacă pierdeam. Am zis că stau fundaș cu el și atunci era Mitrovic (n.r. Slavisa). Am avut cu el antrenament și l-am lovit de câteva ori. Țipa la Oli: ”Mă lovește bre, mă lovește”. A doua zi făceau antrenament cu nea Mitică Bolborea atacanții și mijlocașii, iar fundașii erau cu Oli. Eu m-am dus la mijlocași și la atacanți, apoi Oli a fluierat: ”Te reprofilăm”.
Cum ai luat ideea asta? Gândindu-te că erai om de gol și apoi să treci în spate.
Au mai fost cazuri și nu știu cât de grele. Te ajută pentru că știi ce face un atacant într-un moment anume și ai un tempo în plus față de el. Mai găsești acele scurtături, dar da, a decurs bine.
“Nu am vrut la Steaua! Oricum îl voiau mai mult pe Griffiths”
Mulți nu știu despre tine că în 2005-2006 ai fost aproape de Steaua la vremea respectivă. Te-au vrut?
Eram la pachet Ryan Griffiths, cred că pe el îl voiau mai mult decât pe mine.
De ce nu s-a făcut?
N-am vrut.
Ce le-ai zis?
Am avut atunci o întâlnire cu Vicențiu Iorgulescu, care m-a rugat să merg la restaurant și să vorbesc cu Oli. Am mers la restaurant și am spus că nu merg.
Te atrăgea Giuleștiul?
Nici nu mai știu dacă aveam atunci ofertă de la Rapid.
Era o concurență între Steaua, Rapid și Timișoara.
Nu știu dacă a apărut oferta de la Rapid sau era doar cea de la Steaua și cea de la Poli.
Sufletul de rapidist te ținea pe loc?
Nu mi-am dorit să merg. Am vrut să fiu la Rapid.
Tricou cu Șumi, idol pe Pancu
Când ai călcat pentru prima dată pe Giulești?
În 1993 la meciul cu Petrolul. A fost 4-1 sau 4-0.
Ce-ți mai aduci aminte?
Stăteam la ceas și vorbisem cu un coleg cu care ne-am înscris la fotbal în aceeași zi. Tatăl lui era rapidist și ne-am dus la acel meci. De atunci am mers la toate meciurile Rapidului cu băieții din cartier.
Te-ai dus la Rapid pentru că stăteai în zonă sau că ți-ai dorit tu?
Ne-a dus pe amândoi la meci, tatăl lui era rapidist.
S-a schimbat Rapidul în perioada asta?
S-a mai schimbat față de ce era înainte. În primul rând a fost stadionul. N-am să înțeleg cum de la 19.700 cât avea Giuleștiul vechi, cu tribuna a II-a imensă, să ajungi acum la 14.000 de locuri și tribuna a II-a să aibă 2-3 mii de locuri. Păcat! Noi în loc să aducem suporterii la stadion și să facem stadioane mai mari, noi îi îngrădim. Mă gândesc în câte meciuri ar fi fost plin stadionul cu 20.000 de oameni. Nu mai mare. Doar 20.000. Era mare diferența. Și acustica e diferită, înainte era plin, iar acum e gol pe laterale. Atât s-a putut. Avem 13.000 de linii ferate și folosesc doar 6.
Îți aduci aminte când ai avut primul tricou cu Rapid?
Da! Cu Șumi!
Primul jucător de care te-ai îndrăgostit a fost?
Pancu! Era puști pe atunci, dar era special.
Dacă ai fi pus să alegi ești mai mult anti Steaua sau anti Dinamo?
Sunt anti amândouă.
Cu cine ai mai mare răutatea?
E diferit. În teren e cu amândouă răutatea. În general sunt rivalele noastre de o viață.
Știi care e echipa cu care ai cele mai multe meciuri împotrivă jucate?
Nu.
FCSB, 26 de meciuri.
Știi care e echipa pe care ai învins-o de cele mai multe ori?
Nu.
Tot FCSB.
Știi care e echipa împotriva căreia ai pierdut de cele mai multe ori?
Să fie Dinamo?
Tot FCSB.
“Meciul cu bricheta trebuia rejucat”
Atât am avut cu ei?
În 26 de meciuri au fost 10 victorii, 11 înfrângeri, dar aici intră un meci cu cântec.
Bricheta.
Este acela meciul pe care dacă ai putea să-l repeți l-ai repeta?
Da! Nu văd de ce nu s-ar face. Oprești meciul atunci și reiei de la scorul care era fără spectatori. Asta a fost.
Cât te-a urmărit acel moment? Era lupta pentru titlu.
M-a urmărit. Dacă băteam treceam pe primul loc. Și aveam program mai ușor, apoi ne-am dus în cap. A fost un regret mare pentru că știam că aveam echipă bună, dar n-ai ce să mai schimbi.
Ai schimba vreun moment din cariera ta?
Niciunul!
Nicio decizie sau vreun transfer?
Dacă aș fi schimbat ceva înseamnă că am regrete. Așa că nu am.
Trăiești în general fără regrete?
Da! Încerc să fac lucrurile pe cât de corect posibil. N-am ce să fac. Deciziile pe care le iei în viață nu poți să le mai schimbi și n-ai de ce să le regreți. Dacă trăiești cu regrete, e o greșeală prea mare. Tot timpul vei avea de reproșat cuiva ceva.
“36 de meciuri la națională sunt puține”
Cele 36 de meciuri la națională sunt multe sau puține?
Puține! Au fost și perioadele cu tot felul de certuri.
Îți pare rău că n-ai lăsat de la tine?
Nu! Au fost multe chestii și n-are rost să mai dezgrop morții. Ce a fost a fost. Dacă mă voi întâlni cu cel cu care m-am certat îl voi saluta. Sunt chestii care se întâmplă. Pe moment eram nervos. Acum au trecut.
Mă refer dacă lăsai de la tine ca să fi jucat mai mult la națională?
Dacă lași de la tine, o să lași toată viața.
De asta n-ai avut regrete?
N-am trăit niciodată cu compromisuri în viață. E bine să fii drept și corect, să mergi pe drumul tău decât să lași capul plecat.
Ai accepta o chemare la națională pentru un ultim meci?
Să ce? Nu!
S-a vorbit și acum un an despre tine la națională pentru că nu erau soluții.
Exclus! Nu știu ce a fost. Cred că au fost jucători accidentați. Poate că n-au avut încredere în alții. Nu se pune problema. Sunt fericit că mi-am îndeplinit un vis din copilărie, în rest un e un subiect închis. Poate doar să fiu secund peste 20 de ani. Cine știe?
Ce antrenori i-au plăcut, ce-a “furat” de la fiecare
Dă-mi 5 nume de antrenori de la care ai luat ceva?
Chiar de la toți am luat.
De la Piți ce ai luat?
Știa să lucreze cu grupul. Era un om care știa să facă asta. Știa să înțeleagă echipa. Dacă Cristi Chivu sau Mutu, care erau căpitani, îi spuneau ceva știa că vine de la întreaga echipă.
De la Șumudică ce ai luat?
Și el are grijă de grup. Are o șmecherie de a apropia jucătorii. Știe să-i apropie de el, dar și ei între ei. E o calitate pe care o găsești la antrenori, dar destul de greu.
De la Edi Iordănescu?
Era corect și responsabiliza căpitanii să aibă grijă de echipă.
Adi Mutu?
Am fost și coleg și e și la început….. a lucrat înainte.
Bergodi?
M-a ajutat mult în carieră. Are o dorință de victorie, o răutate pozitivă.
Andre Villas Boas?
Acolo am învățat o chestie pe care mulți antrenori nu o au. Știa cum să facă toți jucătorii fericiți. Jucau toți jucătorii, la el nu existau jucători care să nu joace. Făcea rotație. În funcție de meciuri schimba toți jucătorii. Toți erau sută la sută. De asta cred că a și avut probleme la Chelsea. Acolo nu acceptau cei care erau bătrâni acolo. Presupun.
Jesualdo Ferreira?
Era un antrenor mai închis, dar dădea libertate jucătorilor și-n decizii, și-n viața de zi cu zi. Era mai open mind. În perioada aia noi veneam când aveam meciul. Veneam dimineața, luam masa, plimbare și apoi meciul.
Îți plăcea asta, era mai comod?
Da! Ar fi comod, dar contează cât de profesionist e jucătorul.
Exact!
Dacă dormi la 4 dimineața și apoi vrei să fii sută la sută la meci e greu.
Poți să faci asta când îți cunoști grupul?
Asta te responsabilizează.
Manolo Jimenez?
Lucra foarte bine cu cei experimentați. Vorbea cu fiecare în parte, dar avea o lacună cu tinerii. N-a fost degeaba pe la Sevilla. Eu am încercat să fur de la fiecare câte ceva. Și la antrenamente, și la deciziile pe care le luau și cum o luau.
Răzvan Lucescu?
Seamănă puțin cu Cristiano Bergodi. E riguros, dar are foame de rezultate, de dorință de a câștiga. Nu spun că nu au asta toți antrenorii, dar se exprimă altfel.
“Rapid e ultimul club! Doar titlul îmi lipsește”
Ai mai repeta declarația că 99 la sută e ultimul tău sezon? Dacă te-ai grăbit când ai spus-o?
Nu! 99 la sută este ultimul meu sezon ca fotbalist, dar rămâne 1 la sută.
Ai mai juca și în altă parte după Rapid, dacă mai poți?
Depinde cât de apreciat m-aș simți de Rapid.
Adică o alegere viitoare depinde de Rapid?
Mă refer la ce s-ar oferi mai departe de Rapid, și nu mă refer la latura financiară?
După Rapid?
Nu mi-aș dori să joc mai departe. Ar fi sfârșitul de carieră dorit să termin la Rapid.
Să termini și cu titlul?
Asta îmi lipsește. Am Cupa și Supercupa.
Când ai venit la Rapid, ai venit și cu acest gând?
Am venit cu gândul de a forma o echipă prin care să redevină Rapidul ceea ce a fost. Cred că am reușit să facem asta pe deplin, dar mai lipsește un singur lucru. Să ne batem la campionat, ceea ce sezonul trecut cred că am fi putut.
Cât de aproape este Rapidul actual de cel mai bun moment al tău trăit aici?
Diferă mult. Putem să o luăm și financiar, cum s-au schimbat jucătorii, mai era și sistemul competițional, terenurile. S-au schimbat foarte multe față de cea mai bună perioadă a noastră când eram în Europa. Sper și cred că Rapidul se află acum pe un drum bun.
Cifrele carierei lui Săpunaru
- 205 meciuri are Cristi Săpunaru la Rapid, fiind clubul pentru care a jucat cel mai mult în carieră
- 16 goluri a marcat stoperul în tricoul alb vișiniu
- 104 meciuri a adunat Săpunaru la Porto, club alături de care a câștigat Europa League în 2011
- 8 trofee are Săpunaru în tricoul lui Porto, fiind de 3 ori campion al Portugaliei
- 36 de partide a adunat rapidistul în tricoul echipei naționale, cu care a participat de două ori la Euro
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
