Publicat:
12.02.2025, ora 15:29
- Dan Petrescu a sărbătorit instalarea echipei lui pe primul loc al clasamentului certându-i pe cei care l-au certat.
„Antrenorul-trofeu”, cum mai este supranumit Dan Petrescu, a sărbătorit victoria cu 4-1 de la Arad plângându-și de milă. Nimic nou, victimizarea face parte din repertoriul clasic al „Bursucului”. Este My way-ul lui.
„La început toată lumea zicea că am ceva cu Louis Munteanu. Eu mereu sunt ăla care nu face nimic. Când nu dă goluri, eu sunt vinovat. Acum e pe val, sper să o țină tot așa. Are talent, atitudinea lui e diferită, e total schimbată”.
Cine îl certa pe Petrescu
Așadar, oameni răi. Să ne aducem aminte când, de ce și, mai ales, cine l-a criticat pe Dan Petrescu pentru atitudinea pe care o avea față de golgheterul la zi al primei ligi.
Se întâmpla la meciul Petrolul-CFR 0-0 din octombrie 2024, adică acum mai puțin de o jumătate de an. Louis Munteanu de-abia se transferase în Gruia, CFR plătind Fiorentinei nu mai puțin de 2,2 milioane de euro pentru fotbalistul crescut la Academia Hagi.
Introdus în joc după pauză, în locul lui Peter Michael, L. Munteanu nu a rezistat până la sfârșit pe teren, fiind schimbat în prelungirile partidei, când mai era de disputat mai puțin de un minut din joc. Jucătorul a primit rău schimbarea, a mormăit la ieșirea de pe teren și a respins salutul secundului Cristi Panin. Apoi, pe banca de rezerve a refuzat să asculte explicațiile lui Dan Petrescu, acesta din urmă conștient probabil că făcuse o greșeală umilindu-și fără motiv jucătorul.
Sunt antologice imaginile cu Petrescu în genunchi încercând să se justifice în fața jucătorului.
Iată ce a declarat după meci Nelu Varga, finanțatorul lui CFR.
„Am rămas șocat. (...) Nu e posibil cu 40 de secunde înainte de finalul meciului să scoți cel mai bun jucător de pe teren. Sincer, nu am înțeles. Și dacă era accidentat, îl mai țineai 40 de secunde undeva în lateral, lângă tușă și cu asta basta. Explicația cu cartonașul nu are absolut nicio logică, atâta timp cât Louis Munteanu oricum era suspendat pentru partida viitoare.
Dan Petrescu a luat o decizie neinspirată. Nu putem să ne batem joc de o investiție de atâtea milioane de euro, peste 5 milioane de euro, probabil cea mai mare investiție într-un fotbalist în România de la Revoluție încoace. Este evident că a luat această decizie complet neinspirat și, fiind într-o stare, repet, de supraîncărcare… Trebuie și Dan să se liniștească ca să ia deciziile cele mai bune.”
Cum te laudă antrenorul-trofeu
Iată cine e „lumea” care zicea că Dan Petrescu are ceva cu Louis Munteanu.
Dacă antrenorul a vrut să fie subtil la declarațiile de după meciul cu UTA, nu a reușit. Dacă a vrut să transmită un reproș, a reușit dând cu bâta-n baltă. E greu de crezut că Varga nu a înțeles împunsătura antrenorului, care s-a prevalat de rezultat ca să mai marcheze un punct în hârjoana lui cu angajatorul.
Și sigur că știam că are un fel special Petrescu de a elogia pe cineva. În particular, de a-și lăuda atacantul care cu 16 goluri conduce în clasamentul celor mai buni marcatori ai campionatului. O face scoțând în evidență ce nu făcea bine sau făcea rău în trecut. Dădea din mâini, protesta, nu participa la faza de apărare, nu obosește să ne amintească D.P.
Numai că obsesia pentru disciplină defensivă a celui mai de succes antrenor din istoria CFR-ului intră în contradicție cu creativitatea și finețea nativă a unui jucător cu profilul lui Louis Munteanu. Un Louis Munteanu pus să alerge 90 de minute de la o poartă la alta își poate irosi spontaneitatea în munca brută pe care i-o pretinde antrenorul.
Mare jucător, antrenor nu chiar așa mare
Paradoxul situației este amplificat de faptul că vine din partea unui om care a fost unul dintre fundașii laterali emblematic ofensivi. Nu doar din fotbalul românesc, ci din fotbal în general.
Dan Petrescu, fundașul dreapta mai ofensiv decât o extremă de meserie, poate fi pus fără probleme lângă un Dani Alves sau Roberto Carlos. Din păcate pentru el, fostul mare fotbalist Dan Petrescu a ratat să fie și un mare antrenor. Și a făcut-o pentru că s-a mulțumit să fie mare în colțul nostru de lume, fără să evolueze din punct de vedere profesional. Iar când nu evoluezi, involuezi.
Filosofia fotbalului de subzistență propus de Petrescu nu are căutare pe piața fotbalului mare. Acolo unde visa să ajungă. Acolo unde știința de carte mereu împrospătată merge în mână cu riscul calculat și cu viziunea generoasă despre jocul pe i-l oferi publicului.
Probabil că, din perspectiva lui Petrescu, un antrenor de tipul Hansi Flick este un jucător la ruletă. Iar Jurgen Klopp, un aventurier. Julian Nagelsmann, un băiat care a păcălit fotbalul și s-a făcut antrenor.
Calul și pianul
Mereu sumbru, încruntat și asuprit de fantasme născocite de propria minte, dar și de cele pe care vrea să le vândă ca nadă adversarilor, certat inclusiv cu colegi de generație care până mai ieri îi erau prieteni, antrenorul-trofeu Dan Petrescu nu este posibil decât în România și, parțial, în țări din lumea a doua sau a treia a fotbalului.
Acesta este omul care îi cere lui Louis Munteanu să tragă la jug ca un cal de povară și pe urmă să cânte la pian ca Dan Grigore.
