Publicat:
15.08.2026, ora 16:13
Actualizat: 15.08.2026, ora 18:08
- La finalul unor zile intense de competiție, David Popovici (21 de ani) a vorbit mai relaxat despre ce a trăit la Paris, la Campionatele Europene de Natație, despre procesul de maturizare, despre depășirea îndoielilor și despre filosofia simplă care îi permite să rămână autentic într-o lume a marii performanțe.
David Popovici a explicat cum s-a schimbat viața lui odată cu notorietatea și cât timp își mai dorește să înoate la cel mai înalt nivel.
David Popovici: „O să sărbătoresc cu adevărat când revin în țară”
David, cum ai sărbătorit după aceste zile de concurs?
Am fost și am mâncat ceva bun și mi-am permis să mă culc mai târziu. Sărbătoarea e destul de simplă și ușoară. Nimic ultraspecial, dar, dacă o pot numi sărbătoare, o să sărbătoresc cu adevărat când mă întorc în țară și o să am și eu timp să călătoresc, să mă plimb cu mașinile și să fac ce vreau.
Adrian Rădulescu ne spunea că și-ar dori să fii în interviuri ceva mai haios, așa cum ești în viața de zi cu zi. Care este cea mai mare boacănă pe care ai făcut-o anul ăsta?
Anul ăsta? Boacăne? Nu știu exact ce boacăne, pentru că nu mai fac din alea copilărești (râde). Oricum, față de acum câțiva ani, îmi permit să fiu mult mai eu însumi în interviuri. Obișnuiam să fiu, zic eu, un pic prea crispat. În sfârșit, pentru că sunt eu mai liniștit, sunt mai natural, pur și simplu. N-am de ce să-mi pun vreo mască.
Impactul mediatizării: între bucurie și limite personale
Ți-a schimbat această mediatizare uriașă stilul de viață sau modul în care trăiești?
Da, clar mi-a influențat modul în care trăiesc, și pozitiv, și negativ. Sigur, îți dai seama că sunt momente în care nu am niciun chef să interacționez, zile în care «ți s-a luat» și vrei doar să stai singur, iar pe stradă te recunoaște lumea. Anumite zile pot fi prea mult, dar am învățat să zic și «nu», dacă e cazul, ca să nu fiu abordat de prea mulți oameni.
Pe de altă parte, sunt și foarte multe aspecte pozitive, nu pot să mă plâng de asta. E pur și simplu ceva ce vine la pachet cu acest job, cumva. O iau ca pe o responsabilitate pe care o am datorită faptului că sunt bun la ceea ce fac.
Lupta cu propriile emoții înainte de start
Care este momentul tău favorit în cadrul unei competiții, dincolo de cursa în sine?
Oricât de grele sunt momentele alea și oricât de multe emoții te cuprind, tot momentele de dinainte de cursă sunt cele mai interesante pentru mine. Îmi permit să mă privesc cu adevărat în interior. Mi se pare că sunt cel mai vulnerabil atunci și cel mai îndreptățit, într-un fel, să mă dau bătut, dacă mi-ar veni să mă dau bătut. Și totuși, să reușesc să lupt cu mine, cu propriile emoții, și să mai ies și câștigător din asta, mă întărește foarte tare. Îmi clădește caracterul, pur și simplu.
Te-ai gândit vreodată cât timp vrei să faci asta la nivel profesionist sau cât de lungă să fie cariera ta? Ți-ai impus o limită?
Mi-a trecut prin cap și am ajuns la o concluzie: răspunsul este că o voi face exact atât timp cât îmi doresc, pur și simplu. Într-adevăr, îmi fixez obiective pe termen scurt pentru că a funcționat până acum. Nu încerc să controlez fericirea, ci doar dictez ritmul. Așa că o să fac asta pentru cât timp îmi doresc, oricât ar însemna asta.
David l-a „descusut” pe rusul Egor Kornev: Am vrut să-i aflu o mică slăbiciune și ce aș putea exploata”
S-a scris mult despre discuțiile tale cu rusul Egor Kornev. El a spus că ați vorbit mult. A fost o strategie să vorbești atât de mult cu el?
Am vorbit pentru că, într-adevăr, recunosc că mă fascinează puțin să aflu cât mai multe despre el, să-i «pick his brains out» (n.r. - să-l descos), pentru că e un competitor extrem de puternic pe care nu am avut ocazia să-l cunosc până acum.
Nu știu cât de multe din lucrurile pe care le-a spus au fost traduse exact așa cum le-am spus eu. Cred că multe au fost interpretate sau traduse prost, iar apoi s-au mai adăugat sau inventat mici chestii. Dar am apucat să vorbim, da, pentru că am vrut să ne cunoaștem, să aflăm micile secrete din spate, o mică slăbiciune a lui și ce aș putea exploata.
Și ai reușit să afli?
Da, așa cred.
David Popovici: „E o onoare să fiu intervievat de unul dintre idolii mei”
Unul dintre marii tăi adversari, Kyle Chalmers, a realizat un interviu cu tine aici. Cum a fost experiența?
A fost primul interviu pe care l-am avut cu Kyle Chalmers și cred că unul dintre puținele momente în care el a fost în rolul de intervievator. Este o onoare pentru mine să fiu intervievat de unul dintre idolii mei, pe care îl consider idol și acum.
Așa cum i-am mărturisit și lui, după părerea mea este cel mai tare înotător de 100 de metri din istorie de până acum. Sper să preiau eu acest rol, ulterior, în câțiva ani. Dar, în primul rând, dincolo de sportiv, este un om pe care îl respect foarte tare și de la care am învățat enorm.
L-am întrebat dacă ar veni la București să se antreneze cu tine și a zis că i-ar plăcea să cunoască România, dar că, din cauza vârstei și a ritmului tău, nu ar mai face față…
Chalmers are și a avut o carieră absolut impresionantă, dar e clar într-un moment diferit al vieții față de mine acum. Este căsătorit, are un copil nou-născut și se află într-o altă etapă, una la care voi ajunge și eu la un moment dat.
Dacă ar fi să descrii în doar două-trei cuvinte tot ce ți s-a întâmplat în aceste patru zile de concurs, care ar fi acelea?
A fost intens și a fost plăcut. M-am distrat! «Intens» se înțelege de la sine în mediul ăsta competițional, dar a fost și plăcut. Așa că mă rezum la două cuvinte: intens și plăcut.
Mereu se vorbește despre succese, medalii și titluri. Cum treci însă peste momentele de cumpănă, în care te îndoiești de tine sau întâmpini dificultăți?
Momentele astea sunt inevitabile în viața oricărui om, fie că ești campion intergalactic, fie că ești un om complet obișnuit. Sunt gânduri care, bineînțeles, apar.
Eu personal îmi aduc aminte cine sunt cu adevărat. Nu cine spune vreun străin, vreo publicație sau vreun adversar că sunt, ci cine sunt eu cu adevărat și de ce fac ceea ce fac. Iar când îmi răspund sincer la asta, îmi dispare orice gând de îndoială.
Citește și
