Publicat:
09.08.2026, ora 14:17
Actualizat: 09.08.2026, ora 14:17
- Scenele cu Prunea de la Tiraspol și încercările lui de a nega evidența acelui moment penibil arată cum fotbalul și societatea sunt din ce în ce mai permeabile la subcultură validată algoritmic.
- Ușor-ușor, excepțiile se transformă în reguli și comportamentele condamnabile ne înghit. Vom ajunge, oare, să ne fie chiar rușine că suntem civilizați?
„Fratello, e ce trebuie?”. Cu acest mesaj a însoțit Florin Prunea o postare pe care a făcut-o din tribunele stadionului din Tiraspol, de la meciul Sheriff - St. Gallen. Filma câteva femei venite la meci, el fiind acolo în calitate de observator UEFA.
Mojicia lui Prunea nu trebuie explicată. Dacă ar fi nevoie de explicații, atunci sigur cei cărora te-ai adresa n-ar înțelege nimic. Fostul portar a avut un comportament complet deplasat și pentru un simplu spectator la un meci de fotbal, cu atât mai mult pentru un oficial UEFA.
Să filmezi femei, apoi să postezi imaginile și să-ți întrebi „fanii online” dacă e ce trebuie, cu evident substrat sexual, asta poate fi în egală măsură de acuzat, dar și de compătimit pentru un bărbat de aproape 60 de ani.
Ți se rupe inima citind comunicatul lui Prunea
Prunea a reacționat după ce o mare parte a presei din România a semnalat derapajul. Și a venit cu scuze de școală primară, când îi spuneai învățătoarei că n-ai cum să arăți tema fiindcă ți-ai uitat caietul acasă.
Într-un final, oficialul UEFA a revenit cu un comunicat, evident „coafat” prin tehnici profesioniste de PR, și s-a arătat deschis ideii de promovare a femeilor pe stadion și în sport, în general. Ți se rupe inima citind! Atâta civilizație, atâtea bune intenții, atâta calitate umană…
Dar Prunea s-a comportat exact, dar exact așa cum o fac și fotbalul românesc, și societatea noastră, în general. Cum așa?
S-a încălcat limita între glumă și vulgaritate
Exemplu recent din fotbal: când echipele noastre produc meciuri jenante sau rezultate umilitoare în Europa, prima reacție e să caute scuze. Alibiuri construite pe spatele arbitrilor, a vremii de afară, a terenului etc - orice, mai puțin asumarea propriei vinovății.
În politică, jignirile și derapajele ajung tot mai des în discursurile oficiale ale celor puși acolo să conducă o țară și să dea exemple pozitive întregii societăți. Lipsa de civilizație și de bun-simț e cu atât mai dureroasă cu cât ea se manifestă mai sus, la cei care ar trebui să aibă mai multă educație.
Dar scenele dezgustătoare se înmulțesc, filtrele dispar, se normalizează momente care ar trebui să îngrețoșeze pe oricine.
Prunea a făcut o mizerie evidentă, cu acel moment libidinos filmat în costumul de „oficial UEFA”. Problema este că astfel de comportamente riscă să devină regula, nu excepția!
Din ce în ce mai des ne trezim înconjurați - pe social media sau în viața reală - de glume grețoase, de comportamente obscene și de discursuri vulgare.
Și nu întotdeauna sunt „endorsate” de algoritmii social media, uneori le validează chiar societatea sau oameni cu imagine bună. „Dă-i înainte, Florine, e ce trebuie! Ăștia care te critică sunt doar invidioși”.
Umberto Eco, rețelele de socializare și oamenii
„Reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbecili care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel”.
Cuvintele îi aparțin lui Umberto Eco și au fost rostite acum mai bine de un deceniu, în fața unor studenți din Italia, unde fusese invitat pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa în „Comunicare şi Mass-Media”.
Și intrăm într-o dilemă de tipul „cine a fost primul, oul sau găina?”. Sunt de vină rețelele sociale sau oamenii care le accesează?
Să facem o paralelă cu fotbalul: arbitrajul video a fost implementat să corecteze erori umane. Dar tocmai oamenii, cei care manevrează VAR-ul, comit acum o droaie de erori, folosind softul ca alibi!
Și oamenii fac acele erori fie pentru că sunt slabi, fie le comit cu premeditare, din dorința de a câștiga ceva de pe urma lor.
Exact la fel stau lucrurile și în cazul Prunea. Momentul de joi, cu „e ce trebuie, fratello?”, fie a fost provocat cu bună știință, pentru a câștiga audiență, fie a venit din lipsa de educație și de adecvare la poziția lui profesională.
Like postărilor din Epoca de piatră
Dacă Prunea era într-o țară mai atentă la standarde, să zicem Norvegia, atunci ar fi aflat mult mai repede și mai brutal ce și cât a greșit, dar și ce are de suportat.
Așa, în România, unde grobianismul e la ordinea zilei, nu se va întâmpla nimic. Iar dacă totul se petrece în fotbal, atunci chiar e permis, „că doar nu suntem la Operă”, vorba lui Marius Croitoru, antrenor în Superligă.
În loc să civilizăm stadioanele și să ridicăm standardele celor care le populează, ne lăsăm tot mai des trași în mâlul unei subculturi care ar trebui ținute la marginea societății.
Din păcate, pe arenele din România civilizația a rămas în Epoca de piatră. Se zbiară, în grup sau individual, înjurături la foc automat. Rasismul e prezent weekend de weekend, postările batjocoritoare și chiar amenințările adună like-uri multe.
Stadionul a rămas o fundătură a bunului simț, un hău în care decența nu se mai vede, sub privirile unor conducători care nu doar privesc pasiv, dar poate chiar mai și râd pe înfundate când aud câte un „e ce trebuie, fratello?”.
