- Vedetismul și nesimțirea lui Ștefan Baiaram au făcut ca într-o seară în care echipa lui s-a calificat în faza principală a unei competiții europene, să se vorbească nemeritat de mult despre el.
Prințișorul oltean e mâhnit. Nu de azi, de ieri, ci de când i s-a băgat în cap că e mai important decât clubul pe care îl reprezintă și care îl plătește. Și de când i s-a inoculat ideea că hrăpăreții din conducerea Craiovei îi taie aripile, că îi blochează destinul măreț.
Nu este singurul nedreptățit din fotbalul nostru. Geme România de superstaruri pe care nu plătește nimeni măcar 2-3 milioane de euro, dar care dau în permanență ochii peste cap și aruncă nervoase cu sticlele atunci când sunt schimbate.
Dragă Ștefan, faptul că Rădoi a făcut prostia de a-ți da un Rolex pentru că ai dat un gol într-un amărât de tur preliminar al ultimei competiții europene, nu te face mare fotbalist!
Te-a băgat Hagi titular contra unei naționale mediocre a Europei, Țara Galilor, și te-ai făcut de râs. Ai stat mai mult în genunchi decât în picioare!
Sezonul trecut ai fost integralist în doar șase meciuri și nu ai marcat nici măcar o dată în play-off!
Tu te mai uiți din când în când în oglindă sau iei de bun tot ce îți suflă în ureche impresarii interesați exclusiv să își mai tragă un amărât de comision (că doar nu îți imaginezi că le vei produce o gălăgie bani)?
Nu te întrebi de ce toți antrenorii ajung să aibă probleme cu tine? Dar, mai important, din ce motive te-ai transformat dintr-un idol al tribunei în cel mai fluierat fotbalist al echipei?
Pe oamenii ăia care vin și răgușesc pe „Ion Oblemenco” nu îi poate păcăli nimeni. Ei pot distinge între un sufletist și un jemanfișist care lasă impresia că le face un favor când intră pe teren.
Știi ce a fost cel mai deranjant la istericalele tale de ieri? Faptul că nu ai avut bunul simț de a-i cere scuze omului ăluia căruia mai aveai un pic și îi spărgeai capul cu sticla.
Ar fi fost oare sub demnitatea ta să îți înghiți frustrarea, când ai realizat că l-ai lovit pe magazinerul Ion Dinu, să îi adresezi măcar o privire și să îți exprimi regretul?
Sau poate că te așteptai să se dea la o parte din calea furiei tale, cum au procedat toți fricoșii de pe bancă, mai puțin medicul Claudiu Stamatescu?
Dar tu cunoști noile prevederi regulamentare? Crezi că semnele disperate de a ieși mai repede de pe teren pe care ți le adresau cei din staff, erau pentru că aveau ceva cu tine?
Oare nu cumva lipsa ta de reacție risca să lase echipa în inferioritate numerică într-un moment în care calificarea era palpabilă? Tu chiar nu ești capabil să înțelegi că în sportul pe care îl practici, echipa este mai presus decât individul?
Cum să spui la finalul unei seri în care Universitatea Craiova s-a calificat pentru al doilea an consecutiv în faza principală a unei competiții europene, că ești „foarte dezamăgit și supărat”?
Tu realizezi ce mesaj transmiți? Cum crezi că va fi interpretată dezamăgirea ta inclusiv de cei care ar vrea sa te cumpere, dacă o ma vreai cineva?
Cum să dea cineva bani pe un fotbalist căruia nu îi pasă decât de el însuși, nicidecum de colectivul din care face parte?