Cătălin Tolontan Unde UEFA are 110% dreptate

• Nu angajații FIFA pot face un audit despre gesturile la care președintele Infantino i-a împins exact pe acești angajați. Lămurirea cauzei jarului nu poate fi diagnosticată de către cei care au pus focul.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Luni, UEFA (Europa), CONCACAF (America de Nord și Centrală), AFC (Asia) au adresat o scrisoare publică.

Ei nu cer demisia șefului FIFA, Gianni Infantino. Dar remarcă ceva fundamental: FIFA a tratat vâlvătaia care a cuprins fotbalul ca pe o eroare de comunicare. Nu ca pe ceva fundamental greșit atât ca ca obiective, cât și ca modalitate de a te îndrepta spre atingerea acestora.

Mai simplu. Obiectivul a fost privatizarea unei părți a valorii create de asocierea mondială a federațiilor naționale. Iar ruta a fost scurtătura.

Noi, în România, știm și cum se numește metoda: „capitalism de cumetrie”. Familia extinsă Trump a bulversat valorile unui întreg lanț de distribuție a puterii și banilor. Și-a împins în față fiii, norele, cumnații și familiile acestora. 

Când, pe acest lanț, a apărut un personaj slab și plasat la vârf, s-a prăbușit integritatea întregii instituții. În cazul fotbalului însă, instituția a rămas în picioare.

Auditare, nu mușamalizare

În scrisoarea lor, confederațiile semnatare atrag atenția asupra unei consecințe. Tocmai pentru că nu realizează ce a făcut, forul condus de Infantino sugerează o stingere „în interior” a chestiunii.

Asta după ce FIFA a afirmat, în propria scrisoare anterioară, că „se va efectua acum o analiză, iar un raport va fi prezentat Consiliului FIFA cu ocazia următoarei sale ședințe programate”.

Nu, nu e deloc corect sau asigurator. O analiză faci dacă ai semnale că angajații nu și-au luat formal zilele de concediu, intenționat ca să le plătești bani mai mulți. Când ți-a izbucnit un scandal care surpă la baza credibilității instituției nu faci „o analiză”, ci „un audit”.

Trei auditori publici ai Curții de Conturi din România ar descoperi mai multe despre cum s-a ajuns în acest punct decât vor descoperi angajații puși de Infantino să vadă dacă el a negociat cu bună credință cu investitorii.

Scrisoarea UEFA e, aici, foarte clară și are 110% justețe:

Confederațiile spun că analiza nu poate fi făcută „de FIFA însăși, de personalul său sau de orice parte interesată din cadrul fotbalului”. Iar „Administrația FIFA nu ar trebui să joace niciun rol în desfășurarea acestei analize”.

Dacă Gianni Infantino are un respect măcar minimal pentru instituția pe care o conduce temporar, el și FIFA trebuie să se așeze în bancă atunci când va avea loc auditul. Nu în fruntea mesei.

Scrisoarea integrală a UEFA (Europa), CONCACAF (America de Nord și Centrală) și AFC (Asia):

„Dragă familie a fotbalului,

Fotbalul este cea mai mare pasiune comună a lumii. El nu aparține niciunei persoane și niciunei instituții.

El aparține jucătorilor, suporterilor, cluburilor, federațiilor membre și tuturor instituțiilor însărcinate cu protejarea viitorului său.

În acest spirit, în calitate de confederații care ne reprezentăm membrii, ne exprimăm astăzi în mod colectiv.

Succesele au fost reflectarea deciziilor colective

Creșterea înregistrată în ultimul deceniu a fost reală. Dar acest progres nu a fost niciodată opera unei singure persoane. A fost rezultatul eforturilor comune ale FIFA, ale confederațiilor, ale asociațiilor membre și ale miilor de oameni care își dedică viața acestui sport.

Extinderea turneelor, atribuirea Cupelor Mondiale FIFA din 2030 și 2034, distribuirea resurselor către asociații. Acestea au fost realizări comune, convenite împreună și puse în practică împreună.

Nu este vorba despre bani. Confederațiile au solicitat deja distribuirea responsabilă a vastelor rezerve existente ale FIFA pentru a consolida și mai mult investițiile în dezvoltarea asociațiilor membre.

UEFA contestă că acționează cu o agendă: „Este vorba despre integritatea jocului”

Nici nu este vorba despre faptul că vreo asociație membră ar pierde sprijinul pe care și l-a câștigat, în ciuda campaniei de instigare la teamă îndreptată împotriva membrilor noștri pentru a sugera contrariul.

Nici nu este vorba despre reevaluarea extinderii competițiilor, a alocărilor pentru Cupa Mondială sau a oricăror alte decizii luate în mod colectiv. Aceste decizii au fost luate împreună și trebuie să rămână în vigoare.

Este vorba despre ceva mai fundamental: integritatea jocului și integritatea celor aleși să-l conducă.

„Conducerea în fotbal nu este o posesiune”

Conducerea în fotbal nu este o posesiune. Nu este vorba despre deținerea - sau solicitarea - puterii de a conduce. Este o datorie de a servi familia fotbalului care ți-o încredințează.

Când încrederea este încălcată prin înșelăciune, când o persoană se plasează deasupra colectivului care i-a încredințat autoritatea, acea datorie a fost abandonată.

Scrisoarea recentă a FIFA adresată vicepreședinților săi și celor 211 de asociații membre recunoaște că s-au comis greșeli în cadrul procesului. Aceasta tratează situația ca pe un eșec de comunicare, când de fapt ceea ce a fost martor fotbalul a fost un eșec de judecată.

O propunere prezentată într-un termen foarte scurt, fără o consultare semnificativă, și împinsă spre un termen limită înainte ca asociațiile membre să poată analiza în mod corespunzător termenii acesteia nu este rezultatul unei neglijențe - este rezultatul unui plan menit să limiteze controlul.

„Nu se recunoaște o gravă eroare de judecată”

Nu s-a recunoscut că propunerea în sine era greșită în esență. Nu se recunoaște în continuare că încercarea de a vinde o participație la Cupa Mondială FIFA a reprezentat o gravă eroare de judecată - nu doar un pas greșit din punct de vedere procedural, ci o încălcare fundamentală a încrederii față de chiar instituțiile pe care FIFA există pentru a le servi.

FIFA s-a angajat, de asemenea, să prezinte un raport complet cu privire la aceste evenimente Consiliului FIFA, eșuând încă o dată să recunoască faptul că o guvernanță adecvată, în fața unei astfel de lipse profunde de discernământ, ar impune ca o astfel de analiză să fie efectuată de o terță parte complet independentă. Nu de FIFA însăși, de personalul său sau de orice parte interesată din cadrul fotbalului.

Administrația FIFA nu ar trebui să joace niciun rol în desfășurarea acestei analize.

Conform corespondenței anterioare, toate documentele și înregistrările relevante trebuie păstrate în conformitate cu comunicatul UEFA privind păstrarea documentelor.

Propria scrisoare a FIFA confirmă, de asemenea, că la reuniunea conducerii din Maroc a fost prezent un singur oficial ales. Niciun membru al Consiliului FIFA și nicio asociație membră nu au fost invitați să participe. A fost prezent doar comitetul de conducere, compus din personal de conducere angajat de FIFA.

„Există tăcere acolo unde ar trebui să existe responsabilitate”

Această întâlnire recentă, la care un număr restrâns de membri ai comitetului de conducere al FIFA – nu întregul comitet – au fost convocați în străinătate, în loc ca conducerea să se deplaseze la Zurich pentru a se adresa inima FIFA, adică personalul său, nu face decât să întărească aceste îngrijorări și reprezintă o continuare a aceluiași model de comportament care ne-a adus în acest moment. Nu este comportamentul unui custode al jocului, ci al celui care crede că jocul îi este subordonat.

Există tăcere acolo unde ar trebui să existe responsabilitate și distanță acolo unde ar trebui să existe deschidere.

Acestea nu sunt calitățile pe care fotbalul le merită din partea conducerii sale. De aceea am adoptat această poziție: nu cu ușurință și nu singuri, ci împreună, și din datorie față de jocul pe care îl servim.

Puterea fotbalului a fost întotdeauna unitatea sa. Facem apel ca această unitate să fie respectată acum, pentru o conducere care să servească fotbalul, nu să încerce să-l comande”.