- Antrenorul FCSB a rămas în post chiar și după rușinea cu Auda fiindcă nici slujitori nu găsești pe toate drumurile.
- 2-2 cu Farul este un rezultat care sancționează Farul. Cu niște ajustări, noua echipă a lui Ovidiu Sabău poate fi una dintre competitoarele influente ale noii ediții de campionat.
Continuă farsa cu acest Marius Baciu pe banca FCSB. După o experiență venită de nicăieri ca analist TV la Prima Sport, unde s-a remarcat rostind sfătos tot felul de banalități, cel care lăsase baltă vizionarul proiect de la Păușești-Otăsău (!!??) a fost propulsat pe banca echipei lui Gigi Becali.
Baciu a fost alesul după plecarea lui Charalambous. Nu se schimba nimic, exceptând limba de comunicare. În rest, aceeași comedie, cu actori slabi, care interpretează rolul antrenorului.
Postură asumată și plătită suficient încât respectivii să renunțe la accesele de orgoliu personal și profesional.
Ca să ce?
În mod normal, dacă Baciu chiar ar fi antrenorul cu putere de decizie al FCSB, deci răspunzător direct de rezultatele echipei, era dat afară în secunda următoare după 3-7 scor cumulat cu Auda.
Auda (până și autocorectorul refuză cuvântul, suspectând o greșeală de ortografiere!!) este o formație plasată pe locul 3 în clasamentul la zi al campionatului leton. Virsliga se numește competiția cu pricina, e bine să reținem pentru că tot cu formații din acestea ne vom lupta mai departe.
Cum Baciu nu este decât un slujitor, termen preferat de patronul FCSB, nu s-a întâmplat să fie demis. Îl dai afară ca să ce? A făcut el echipa? Sau tactica de joc? La FCSB, băieții joacă după urechea personală și din ce își aduc aminte că le mai spunea Mihai Pintilii pe la antrenamente.
Apel la filonul francez
Acest FCSB-Farul 2-2, după ce constănțenii au condus cu 2-0 la pauză, a fost posibil cu largul concurs al unei echipe în asamblare. Gică Popescu, președintele Farului, spune „în formare”, ceea ce e cam tot una.
FCSB doar a profitat de naivitățile adversarilor. Sabău, om serios, s-a apucat de treabă pentru că știe că e mult de săpat. În afara celor câteva nume de supraviețuitori - Radaslavescu, Gustavo Marins, Sîrbu sau foarte tânărul portar Rafael Munteanu, Farul a aliniat o echipă cu nume noi la București.
Toți francezi sau francezi cu origini africane. Sofyane Bouzamoucha, cu descendență tunisiană, beninezul născut și crescut în Franța Matteo Ahlinvi, Tony Njike și Eddy Sylvestre. Opțiunea pentru jucători care provin din școala de fotbal a Hexagonului nu este o fantezie, ci o inițiativă lucrativă.
Cei care trec pe sub val
De partea cealaltă, avem școala de modelat caractere obediente a FCSB. Sub un patron a cărui deviză este bunul său plac nu pot crește fotbaliști cu personalitate, ci doar niște băieți care învață să treacă pe sub val.
Iar respectivii au deprins atât de bine lecția și s-au obișnuit atât de mult să fie făcuți albie de porci, că au devenit imuni.
Nu le mai pasă. Mai mult, la unii observi chiar note sarcastic-ironice. Lasă-l, mă, să se descarce, ce treabă avem noi!?
Pacea este cu el!
Într-un astfel de mediu, Marius Baciu s-a potrivit ca superglue-ul pe adidasul dezlipit. Baciu este acel gen de personaj care aflat pe o scândură în mijlocul oceanului îți spune că a descoperit un excelent mijloc de a se bronza.
Această pace interioară în fața vicisitudinilor vieții este ceva înnăscut la el. Într-un dezastru, el găsește germenii regenerării. Mediocritatea o interpretează ca fiind preambulul genialității. De aici declarațiile aiuritoare de după rușinea cu Auda.
E puțin probabil însă ca gluma să se prelungească, Becali știind că până și un slujitor trebuie să mai aibă și alte calități decât aceea de a-i fi și de a fi credincios. Cine va fi următorul?, aceasta-i întrebarea.