Radu Naum Cristina Neagu. Nevinovata

• „Prost e ăla care dă, nu ăla care cere. Ce vină are fata?”. Așa mi-a scris un prieten după ce a citit în GOLAZO.ro textul „Scandalul banilor publici”, inspirat de o declarație a Cristinei Neagu pentru as.ro.
• Bănuiesc că așa gândesc mulți.

Afirmația dinaintea întrebării conține doi subiecți. Unul e limpede, Neagu. Celălalt, „prostul” e, la prima vedere, Primăria care aruncă bani publici de parcă ar lua din buzunarul unor marțieni.

Dar Primăria înseamnă niște oameni care sunt aleși de alți oameni. Deci adevăratul „prost” suntem noi toți, cetățenii Capitalei. Bun, eu m-am retras după granița orașului dar mă simt tot de acolo, nu mă pot exclude.

Acestea fiind zise, există, nu știu în ce procent, și oameni care sunt de acord să vireze către handbalistă probabil cel mai mare salariu din lumea acestui sport. Ei nu se simt proști și e dreptul lor. Pentru ei, faptul că orașul lor e reprezentat de o jucătoare de un astfel de nivel justifică un salariu de 21.000 de euro.

Alții vor spune: și dacă nu sînt de acord, ce? Oricum fac ce vor, ducă-se… și completați cu ce vreți.

Ce spune Cristina Neagu?

Fiți atenți.

„Mă așteptam să fie vâlvă prin venirea mea la CSM București, dar nu mă așteptam să se vorbească atât de mult de banii ăștia publici, despre salariu. A fost șocant, mai ales în primul an. Eu veneam din Muntenegru, unde eram foarte liniștită, mă protejeau din toate părțile. Nu mă trimiteau nici măcar la conferințele de presă (…). Venind în țară s-a schimbat totul pentru mine și a fost destul de stresant (…). Se vorbea mult, eu nu înțelegeam de ce, mai ales că toate echipele de handbal sunt sponzorizate din bani publici. Ce vină am eu ca sportivă? (…) Nu stabileam eu de unde vin banii”.

Deci Cristina, cea mai bună marcatoare a Ligii Campionilor, fostă cea mai bună handbalistă a lumii și deținătoare a mai multe distincții individuale, dar a extrem de puține trofee colective, nu se aștepta să se vorbească atât de „banii ăștia (sublinierea mea) publici”.

Nu, trebuia să mergem pe șest, pe blat, să ne închinăm la nemărginita înțelepciune a celor care au decis să-i dea din banii „ăștia”, ai tuturor, un salariu nemaivăzut.

Ideea nu e aici dacă îi merită sau nu. Povestea este despre aruncarea în derizoriu prin folosirea formei populare a pronumelui „aceștia”. Despre iritarea subînțeleasă – și ce dacă iau atâția bani, dom’le?!

Despre neînțelegerea unui mecanism simplu, că într-o lume civilizată, a Uniunii Europene, trebuie să dai explicații, să fii responsabil de cheltuirea banului public. Sigur că în Muntenegru nu era așa. Acolo sunt câțiva băieți deștepți, ca și la noi, doar că la noi nu au atât de mult loc de întors.

Sigur, de 21.000 de euro au, fără probleme! Dar au și ceva obligații. De exemplu să te mai trimită la câte o conferință de presă, ce oroare! Adică să mai fii și întrebată, eventual criticată?! Incredibil!

Ce nu pricepe Cristina Neagu

Stai, citești, mai citești o dată și te amărăști. Cristina e un om inteligent. Un sportiv mare. Cum poate să nu priceapă lumea în care trăiește și care o și plătește? Culmea, ea fiind și un subiect comercial extrem de vandabil, ceea ce presupune o știință a comunicării publice.

Prin aceste declarații, Cristina arată că i-ar fi fost mai bine în anii ‘80, când nu erai obligat decât să îi mulțumești din suflet iubitului Conducător. Vorba vine, chiar și atunci trebuia să vorbești cu presa. O astfel de atitudine este de un neînțeles absolut.

Și mai e o diferență esențială. Cu Podgorica, Neagu a câștigat o Ligă a Campionilor. Cu CSM, încă așteptăm. Și dacă n-o fi anul ăsta, n-o să mai fie, căci Cristina și-a anunțat deja retragerea. E ca la imn, acum ori niciodată.

Cristina mai spune că nu înțelegea de ce atâta agitație despre salariul ei când toate echipele sunt sponsorizate din bani publici.

Trăiască Primăriile!

A uitat să spună că e vorba despre toate echipele doar din România. Că nu vede nici o problemă aici nu e de mirare. Sportul nostru s-a întors în socialism, acolo unde statul era în tot și-n toate.

În vreme ce Vipers, cu performanțe la ani lumină de CSM, a fost pe buza prăpastiei din cauza retragerii unor sponsori și nimeni din statul norvegian nu a sărit să o salveze, la noi banul public e gestionat cu o lejeritate înspăimântătoare.

Nu există ideea că ar trebui să atragi bani privați. Nu, cu toții se cuplează la Primării și Consilii Județene, în cel mai bun caz la niște firme sau cetățeni care stau la ordinele primarilor sau președinților de CJ, căci fără ei „viața e pustiu”.

Doar că Neagu funcționează, cu contractele ei de imagine, fix lumea opusă. Companiile cu care colaborează, bănci sau băuturi energizante, acționează pe piața liberă, se străduiesc, ca și ea pe teren, să aibă succes, nu stau cu mâna întinsă să le pice din cer. Deosebirea e că aceste firme, dacă nu reușesc, dispar.

În sportul nostru poți să nu faci performanță, conducta de bani are robinetul blocat pe deschis. Ba mai mult, îți mai și crește salariul. Da, da, tot din bani publici. Sigur că e convenabil. Nu și corect.

Bani fără performanțe, modelul CSM

Ce vină am eu ca sportivă?, spune Neagu. Ok, atunci cine e de vină? Cei care o plătesc, nu? Și o luăm de la capăt. Cei care o plătesc, băieții buni de la Primărie, sunt ce? Reprezentanții noștri, aleșii de fiecare 4 ani. Așadar noi suntem de vină. Noi, evident.

Dar noi nu suntem cei de care ar trebui să-i pese Cristinei Neagu, sportiva cea mare, liderul, idolul? Nu ar trebui să-i pese de cum sunt cheltuiți banii celor care plătesc, de performanța pe care o căpătăm pentru ei, de toți acei oameni care vin la o Sală Polivantă vetustă, de imaginea noastră, de faptul că în lume se știe exact despre ce e vorba la CSM, că dacă vrei un proiect nu vii aici? CSM e singura mare echipă ca buget care n-a ajuns de dinainte de pandemie în semifinalele Champions.

Cum sună asta în raport cu cheltuielile? Să-ți acoperi ochii, să nu vezi irosirea, să nu înțelegi că nu se poate doar să iei fără să dai – și nu, nu e vorba despre ea acum, ci despre tot ce e acolo – toate acestea nu sunt demne de o sportivă de dimensiunile Cristinei Neagu.

Ar trebui să-i pese

Marii sportivi sunt oameni responsabili. Le pasă. Chiar dacă o masă resemnată sau needucată social nu pricepe că banii pe care îi plătește se duc pe apa sîmbetei un om mai mare decât sportul pe care îl practică ar trebui să
vorbească pentru ei.

Să spună public că nu asta e calea, că așa va fi greu, dacă nu imposibil, să obții rezultate coerente. Că fantasma asta a handbalului pe persoană fizică e o inepție. Sunt convins că suferă pentru că n-are performanțe cu CSM și naționala. Că o macină nereușitele în formă continuată. Că ar fi preferat să fie altfel. Să ridice cupe adevărate sub ploi de confetti.

O doare, sunt convins. Doar că nu atât de tare pentru a răsturna tarabele din templul ăsta al abundenței pe banii altora. Cuvintele ei ar conta.

Deocamdată primim doar tăcerea. Care în cazul ei e, la propriu, de aur.