Publicat:
06.06.2024, ora 23:30
Actualizat: 07.06.2024, ora 00:35
- John Kennedy avea doar 20 de ani când a debutat la naționala Scoției, pe 31 martie 2004, la 1-2 în amicalul contra României de la Glasgow. A suferit o ruptură de ligamente încrucișate.
- Două decenii mai târziu, actualul antrenor secund al lui Celtic își amintește durerea provocată de atacul lui Ionel Ganea, operațiile și chinul prin care a trecut.
- Fostul stoper nu a uitat ce i-a spus doctorul când l-a văzut prima oară: „Ești ca o victimă după un grav accident rutier”.
- Kennedy: „Genunchiul era făcut praf, distrus, rupt în bucăți. Nu mai exista nimic ca să-l țină stabil”. Accidentare care i-a pus capăt carierei în cele din urmă, la 26 de ani.
Au trecut două decenii de la un incident care a răvășit viața unui fotbalist. Scoțianul John Kennedy avea 20 de ani, era un tânăr în plină ascensiune, în timp ce Ionel Ganea, născut cu zece ani și opt zile mai devreme, se îndrepta spre finalul carierei. Și tocmai Ganea, care juca în Anglia, la Wolverhampton, i-a întrerupt drumul.
Emil Grădinescu, live, după atacul lui Ganea: „Urât”
Drama s-a declanșat pe 31 martie 2004. Era minutul 14 pe Hampden Park, la Scoția - România 1-2, amicalul jucat la Glasgow.
Ganea l-a faultat pe Pressley, l-a împins agresiv cu mâna în față pe fundașul central insular. Arbitrul finlandez Hyytia fluierase, jocul era oprit, dar Ganea și Kennedy, celălalt stoper al gazdelor, nu s-au oprit.
Kennedy a atacat mingea, „tricolorul” și-a înfipt crampoanele în gamba adversarului, sus, chiar pe genunchi, piciorul stâng îndoindu-i-se înfiorător în lateral. Britanicul s-a prăbușit în iarbă, urla de durere.
10 cadre cu un tackling brutal
Emil Grădinescu comenta meciul în direct la TVR. „O intrare dură. Ganea a pus piciorul în așa fel încât Kennedy să simtă asta”, a zis el, înainte să vadă reluarea.
După ce a urmărit momentul impactului în slow-motion, comentatorul a reacționat: „Urât”. Grădinescu a continuat: „Kennedy a jucat foarte bine cu Barcelona și l-a determinat pe selecționerul Berti Vogts să îl cheme la echipa națională”.
John Kennedy a debutat la Celtic la 16 ani și 231 de zile. Cel mai tânăr în istorie
Kennedy evoluase cu doar șase zile înainte pe Camp Nou, impresionând în tricoul lui Celtic împotriva Barcelonei lui Ronaldinho, Luis Enrique și Overmars. El și colegii din apărare rezistaseră în Catalunya (0-0) și, după 1-0 în tur, Barca a fost eliminată în „optimile” Cupei UEFA.
În weekendul ce a precedat testul contra României, băiatul din Airdrie a învins Rangers cu 2-1 în faimosul Old Firm. Jocul lui excelent l-a propulsat la reprezentativa Scoției.
John era copil precoce la Celtic. La 14 ani a semnat primul contract, la 16 și 231 de zile era lansat de Kenny Dalglish în campionat, la 4-0 cu Motherwell, pe 5 aprilie 2000.
A fost până în 2016 cel mai tânăr jucător din istoria clubului. I se anunța un viitor strălucit, însă totul s-a năruit după atacul feroce al lui Ganea.
„Am văzut cum genunchiul i-a fost deplasat, i-a fost forțat”
Doctorii au intrat pe teren și au realizat că era grav. John s-a ridicat, ajutat de cei din stafful medical, a încercat să pună piciorul în pământ, dar grimasa de pe chipul său a spus totul.
I-a arătat doctorului că îi fuge genunchiul, că nu mai are niciun strop de stabilitate. A ieșit sărind pe piciorul drept. Stângul, cel lovit, era crunt afectat.
Din păcate, o accidentare care cred că este serioasă. Am văzut cum genunchiul i-a fost deplasat, i-a fost forțat. Kennedy primește îngrijiri medicale Emil Grădinescu, comentariu în direct
Jucătorul a fost înlocuit, a rămas puțin întins la marginea terenului. Nu se mai putea ridica. A fost fixat pe targă și dus la ambulanță, de acolo direct la spital.
Vlad Enăchescu, celălalt comentator, live, la ultima imagine cu stoperul insular, pe targă: „Îl vedeți pe John Kennedy suferind puternic după contactul cu Ganea”.
„Act de brutalitate necugetat”. Managerul lui Celtic nu a acceptat scuzele
Partida a fost într-o miercuri. A doua zi, după RMN, s-a aflat starea lui Kennedy. Avea ligamentele încrucișate și laterale pulverizate.
Într-o conferință de presă fulminantă, Martin O’Neill l-a criticat pe Ganea. Scuzele românului nu l-au liniștit pe managerul lui Celtic, de altfel, nici nu le-a acceptat.
„Nu știu ce crede John, dar pentru mine nu înseamnă mare lucru. Cariera băiatului e în pericol. Unii jucători scapă ușor cu scuze, însă acel tackling a fost complet fără sens”, a declarat O’Neill, potrivit BBC.
„Kennedy a trecut de la cel mai înalt punct, atins cu Barcelona, la jocul cu Rangers, apoi la debutul pentru naționala Scoției, o excelentă perioadă ruptă într-un asemenea mod.
O teribilă lovitură pentru el, care umbrește ce a realizat. Suntem devastați la club, e cea mai rea știre. Doctorul nostru Roddy McDonald ia în calcul cel puțin un an de pauză”.
Cotidianul scoțian The Herald a descris violența lui Ganea drept „reckless act of brutality”. „Act de brutalitate necugetat”.
Ionel Ganea: „Nu sunt un killer. În fotbal, precum în viață, cel mai tare trăiește, celălalt moare”
În acele zile, Kennedy mărturisea în The Sun: „L-am observat pe român venind spre mine, nu mi s-a părut că a căutat mingea. Nu mă bucur, totuși, nu mai am ce face. A fost extraordinar că am jucat pentru țara mea, însă acum sunt dezgustat”.
Ganea a afirmat atunci pentru Gazeta Sporturilor și The Sun: „Îmi pare foarte rău. Nu știu încă dacă îl voi ajuta plătind o parte din costurile operației sau dacă îl voi contacta pe Kennedy pentru a-i cere scuze personal”.
A dezvăluit că a fost sunat de Colin Cameron, internațional scoțian coleg cu Ionel la Wolves: „Am rămas șocat când m-a anunțat că va sta un an pe tușă. Mi-am pierdut somnul după această veste.
Sunt singur în Anglia, familia e în România, nu am putut vorbi cu nimeni despre ce s-a întâmplat. Bănuiesc că el e foarte supărat. Dumnezeu știe că nu am vrut să-i fac rău”.
Am revăzut de trei ori acea fază în vestiar. Nu pricep cum de a avut loc o asemenea dramă. Cum am putut să-i fac așa ceva? Ionel Ganea
A ținut să evidențieze că „el a faultat primul și nu înțeleg de ce m-a lovit. Arbitrul fluierase, însă Kennedy a faultat. Cred că am alunecat, terenul era ud”.
A întrebat: „Ce-ar fi fost dacă mi-ar fi rupt Kennedy piciorul la faultul lui?”. A tras o concluzie extremă: „În fotbal, precum în viață, cel mai tare trăiește, celălalt moare. Dar eu nu sunt un killer”.
În aprilie 2004, O’Neill nu ascundea scenariul unui posibil proces al clubului contra lui Ganea. Un an mai târziu, și Kennedy amintea de varianta de a-l da în judecată pe atacant. Până la urmă, nu s-a ajuns la tribunal.
John Kennedy, șapte intervenții chirurgicale la genunchiul stâng
Acum, secundul managerului Brendan Rodgers, după ce a fost și scouter, și antrenor la juniorii lui Celtic, și asistentul lui Neil Lennon și Ange Postecoglou, chiar manager interimar al alb-verzilor în februarie 2021 (Postecoglou i-a propus să i se alăture în 2023 la Tottenham, dar a preferat să continue la Glasgow), vorbește despre acea accidentare, debutul și unica partidă la națională, despre suferința sa, despre operațiile și încercările fără succes de a-și relua cariera.
După șapte intervenții chirurgicale în Statele Unite, la clinica renumitului ortoped Richard Steadman din Vail, Colorado, a revenit pe teren trei ani mai târziu, pe 22 aprilie 2007 (2-1 cu Kilmarnock, când Celtic a cucerit titlul de campioană).
Dar în același an, pe 28 noiembrie, contra lui Shakhtar în Liga Campionilor, a suferit o nouă leziune gravă la meniscul și ligamentele aceluiași genunchi. Acela a fost ultimul său meci la echipa din Glasgow.
În vara lui 2008 a fost împrumutat la Norwich, s-a întors la Celtic după o accidentare la ligamentele gleznei, apoi, în decembrie 2008, genunchiul stâng a cedat încă o dată. 11 luni mai târziu, pe 13 noiembrie 2009, a anunțat că se retrage. Avea doar 26 de ani și 3 luni.
În interviul pentru podcastul Celtic FC, Kennedy a dezvăluit ce i-a spus profesorul Steadman când a realizat magnitudinea afecțiunii. Că nu mai văzuse un genunchi distrus într-un asemenea grad în sportul profesionist, nici măcar în fotbalul american, și că părea victima unui accident rutier devastator.
„Tibia a pocnit. Piciorul s-a dus într-o parte. «E rupt, e rupt». Eram în stare de șoc”
„Mi-a fost foarte greu. Încă îmi amintesc foarte clar jocul. Eram stoper stânga, Berti Vogts mă urmărise cu câteva zile înainte evoluând acolo împotriva lui Rangers. Nu uit tacklingul, nu uit că mi-am spus: «Ceva rău s-a întâmplat».
Eram în stare de șoc, simțeam că e o accidentare gravă. Am vrut să mă ridic, i-am zis unui fizioterapeut «Ridică-mă, ridică-mă!». Dar când am făcut primul pas piciorul meu stâng s-a îndoit. Atunci am realizat: «E rupt».
Tibia a pocnit. Piciorul s-a dus într-o parte. Și eu repetam: «E rupt, e rupt»”. Acestea au fost primele sale cuvinte despre accidentare. Era doar începutul.
„M-au luat pe targă, am ajuns la spital, doctorii erau îngrijorați, vorbeau de ligamentele genunchiului. Mi-au transmis că nu pot decide prea multe atunci, să așteptăm ziua următoare, să facem testele.
Când ești tânăr, te simți de neatins, ești pe val și totul se îndreaptă în direcția corectă. Te simți de neatins, însă e o lecție de viață, te poți prăbuși într-o clipă John Kennedy, fost jucător scoțian
E o lecție pe care o folosesc și ca antrenor, să nu consideri niciodată nimic asigurat. Dă întotdeauna maximum, în fiecare zi, în fiecare meci fă tot ce poți, adaugă mereu ceva carierei pentru că e posibil să se rupă într-o fracțiune de secundă. Exact asta mi s-a întâmplat. Am încercat să revin, am fost întotdeauna un luptător, m-am zbătut să reintru”, a adăugat fostul fotbalist.
„Medicii mi-au zis că nu au mai văzut așa ceva. Practic, genunchiul era făcut praf”
Cum s-au legat evenimentele pozitive pentru Kennedy, „partida cu Barcelona, derbyul cu Rangers pe Ibrox, debutul la națională”, apoi lovitura de trăsnet: „Dintr-o dată, ți se ia totul. A fost o perioadă extrem de dificilă”.
A doua zi, a fost supus rezonanței magnetice, altor teste… „Medicul de la Glasgow mi-a spus că nu a mai văzut așa ceva, o accidentare îngrozitoare”.
Practic, genunchiul era făcut praf, distrus, rupt în bucăți. Nu mai exista nimic ca să-l țină stabil. Am fost sfătuit să merg în Statele Unite, pentru că acolo au avut accidentări mai grave John Kennedy, fost jucător scoțian
Teribila poveste a continuat: „Am plecat în America, prima oară am stat șase săptămâni acolo. Doctorul Richard Steadman, un tip incredibil, medic extraordinar… Deși era obișnuit cu leziunile din fotbalul american, nici el nu văzuse așa ceva până atunci.
Mi-a spus că parcă am fost victima unui grav accident rutier, atât de severă era leziunea. Nu mi-a garantat că voi juca din nou fotbal, dar mi-a dat o șansă. Nu putea repara totul dintr-o dată, era prea mult, de aceea a fost nevoie de trei etape ca să refacă ce se stricase la genunchi”.
„Un gând mă chinuia: «Sunt terminat! Ce mă fac? Nu voi mai juca fotbal»”
Kennedy nu s-a oprit. „Cea mai grea parte a fost necunoscutul, incertitudinea. Până atunci, același gând mă chinuia: «Sunt terminat! Nu voi mai juca niciodată la Celtic. Ce mă fac? Nu voi mai juca fotbal».
Speranța era tot ce aveam nevoie. Speranța m-a readus pe calea mea. De la «Ce mă fac?» trecusem la certitudinea de a face asta, asta și asta pe lungul drum al recuperării.
A durat mult timp, au fost trei ani între meciuri, am avut mai multe eșecuri… Dar planul de a juca din nou pe Celtic Park, ca un nou debut, m-a tras înainte și când eram în sala de forță, și pe banda de alergare, și când alergam în pădure. În mintea mea revenea mereu ideea de a juca iar pe Celtic Park”.
Și-a amintit că au fost momente „când simți că pierzi controlul… Dacă ai lucrurile sub control, le poți conduce pe direcția pe care o dorești. Dar eu nu le puteam controla. Eu puteam face recuperarea, numai că totul depinde de doctor. Dacă el spune nu pot să repar asta, orice ai face ar fi inutil...
Steadman e un tip foarte pozitiv, vede mereu jumătatea plină a paharului, de fiecare dată când îmi oferea speranță mă motiva. Prima perioadă a fost probabil cea mai dificilă”.
Eram un tânăr fără experiență care primise o lovitură cumplită… Acea perioadă în care nu știam dacă voi mai putea juca… Atunci a fost cel mai rău moment. Și pentru familie, și pentru cei din jurul meu a fost la fel de dur John Kennedy, fost jucător scoțian
„Ce am făcut până acum nu a funcționat. Îți vom reconstrui această zonă a piciorului”
Mai târziu, a revenit la antrenamente și „în a doua zi pe teren am simțit ceva la genunchi când am încercat să accelerez. Mi-am spus «Nu e în regulă».
Nu vrei să arăți semne de slăbiciune, așa că am continuat, dar în momentul în care am schimbat direcția am simțit același lucru și m-am prăbușit la pământ. Nu a fost atât de dureros, dar mi-a fugit genunchiul. M-am ridicat și m-am dus direct la marginea terenului la medicul echipei. «Genunchiul meu a cedat din nou», i-am zis. «Poftim?». «Genunchiul meu a cedat»”.
Înapoi în America. „Doctorul mi-a atras atenția:: «Ce am făcut până acum nu a funcționat și nu va merge, pentru că au fost atâtea zone lezate. Genunchiul nu e atât de stabil cum ar fi trebuit să fie.
Mai e o altă soluție. Îți vom reconstrui această zonă a piciorului, îți vom reconstrui ligamentele, e cel mai bun mod de a rezolva situația». I-am răspuns că, dacă asta e singura cale, să o facă. Mai era o speranță și m-am legat de speranță”.
A urmat altă perioadă dificilă, cu multe clipe care mă trăgeau înapoi, iar aceste decepții mai diminuau speranța. Dar, într-un final, după multă suferință, m-am întors pe teren John Kennedy, fost jucător scoțian
„Revenirea a fost ca un basm. Va rămâne în amintirea mea pe viață”
John Kennedy nu a renunțat niciun moment la ideea de a juca din nou pentru Celtic și, pe 22 aprilie 2007, a revenit exact în meciul în care echipa sa a cucerit titlul de campioană.
„A fost ca un basm, ce va rămâne în amintirea mea pe viață. Nu sunt genul de persoană care vrea să atragă întreaga atenție asupra ei, însă a fost ceva cu totul special. Nu doar pentru mine, ci și pentru familie, pentru prieteni. Probabil că și ei credeau că nu voi mai putea juca niciodată și totuși m-au văzut jucând”.
În acea zi, fanii lui Celtic nu au sărbătorit numai titlul, ci și întoarcerea lui.
Doi ani și jumătate mai târziu, John a acceptat însă că trebuie să se retragă: „Am dat totul să revin. Atunci m-am liniștit, știam că nu mai depinde de mine”.
Cariera lui de jucător s-a încheiat, dar o altă carieră a început. Acum, e antrenorul care a depășit acea perioadă tristă, dureroasă, și continuă să ajute clubul vieții sale. Celtic Glasgow.
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
