Publicat:
05.02.2025, ora 07:10
Actualizat: 05.02.2025, ora 08:47
- Gică Hagi e vizibil încă de când faci primii pași în muzeul lui Galatasaray de la stadionul „Rams Park”. Fotografia “Regelui” e printre cele patru imagini esențiale ale istoriei „Cim-Bom-Bom”.
- Nu lipsește coperta ediției de sport a cotidianului Hurriyet din 1 august 1996, prima zi după transferul lui Hagi de la Barcelona. Semnase pe 3 ani, Barca primea 700.000 de dolari, iar Gică un salariu de 1,2 milioane pe sezon.
Muzeul lui Galatasaray nu putea fi scăpat în călătoria-blitz a echipei GOLAZO.ro la Istanbul. Era imposibil să nu descoperim aici lucruri interesante despre Gică Hagi și clubul turc.
„Hagi nu are un spațiu special în muzeu”. Dar urmele lui sunt peste tot
Când au auzit că am venit pentru Hagi, reprezentanții muzeului ne-au deschis calea. Spunându-ne totuși, parcă încercând să se scuze, că „Hagi nu are un spațiu special”.
Numele său, poza lui și urmele prezenței la Galatasaray sunt în multe locuri.
Încă de la intrare, te întâmpină o întrebare, „Cine mai are o istorie atât de glorioasă?”, cu patru imagini-simbol pentru club.
Două dintre ele, esențiale, ambele legate de perioada Hagi, 1996-2001: Fatih Terim ridicând Cupa UEFA și Hagi, cu un fular galben-roșu prins la cap, fericit cu Supercupa Europei în brațe. Marile trofee ale „leilor” cucerite în 2000.
Aproape, o altă coloană, cu multe fotografii. Una era cu Gică, în echipamentul sezonului 2000-2001, ultimul al său, cel al Supercupei.
„Barcelona, Galatasaray, România”
După ce urci pe scara rulantă, pătrunzi în muzeul propriu-zis și acolo primul e Ali Sami Yen, fondatorul grupării, în 1905, primul său președinte (1905-1918), ulterior președintele Comitetului Olimpic Turc (1926-1931) și selecționerul care a antrenat naționala Turciei la primul său meci internațional, contra României, în 1923.
Pe panoul celor mai importanți ani ai istoriei clubului, 1996 e dedicat lui Hagi. Atunci s-a transferat de la Barcelona.
Coperta ediției de sport a cotidianului național Hurriyet, apărută pe 1 august 1996, poate fi văzută și citită. Era ziua ce a urmat prezentării la Galatasaray.
Titlul era „Hagi a semnat”. Supratitlu: „Starul român a venit ieri la Istanbul și s-a alăturat lui Galatasaray pentru următorii 3 ani”. Iar prima lui declarație era flatantă pentru „Cim-Bom-Bom”.
Am ales Galatasaray pentru că este un club mare, precum Barcelona. M-a atras și faptul că avea culorile naționalei României Gică Hagi, pe 31 iulie 1996
Hagi la Galatasaray. Suma de transfer și salariul au fost reduse
Tot Hurriyet dezvăluia atunci că transferul a întârziat două zile din cauza neînțelegerii asupra detaliilor financiare.
Inițial, Barcelona ar fi trebuit să primească 800.000 de dolari, iar Hagi un salariu anual de 1,5 milioane anual. Numai că, după negocierile la care a participat și Giovanni Becali, ambele cifre s-au redus.
700.000 de dolari a primit Barca pentru această afacere. Iar Hagi a fost adus de la Constanța la Istanbul cu un avion special pentru a semna.
Trofeele prețioase ale lui Hagi, în mijlocul muzeului
Anul 2000, al ambelor cupe continentale ale Galatei, a fost cel mai important în istoria roș-galbenilor. Și cupele sunt în mijlocul muzeului, într-un cub de sticlă, pe care sunt trecute echipele învingătoare.
- 17 mai 2000, Copenhaga: 0-0, 4-1 la penaltyuri cu Arsenal. Hagi fusese eliminat în prelungiri, în minutul 94, după o altercație cu Tony Adams, căpitanul „tunarilor”.
- 25 august 2000, Monte Carlo: 2-1 cu Real Madrid. Hagi, schimbat de Mircea Lucescu în minutul 72. Jardel a înscris al doilea gol, cel al victoriei, în prelungiri (102).
Chiar în fața trofeelor e un ecran pe care rulează la nesfârșit rezumatul finalei Cupei UEFA.
Tricourile finalelor, în cadre speciale
Nu departe e trecut tot traseul acelui sezon 1999-2000. Eliminarea din grupele Ligii Campionilor (locul 3 într-o serie cu Chelsea, Hertha Berlin și AC Milan) și trecerea în Cupa UEFA, câștigată după eliminarea Bolognei, a Borussiei Dortmund, a Mallorcăi și a lui Leeds. Plus finala cu Arsenal.
În două cadre speciale sunt tricourile purtate în cele mai importante partide. Cel alb, de la ultimul act al Cupei UEFA. Cel roș-galben, la Supercupa Europei.
Marile performanțe ale Galatei lui Gică Hagi. A părăsit clubul în 2001, când s-a și retras definitiv. A rămas însă în sufletul Turciei.
Ziua #Hagi60 pe GOLAZO.ro
- Infografie spectaculoasă pentru #Hagi60 - reperele unei cariere fabuloase
- Opinie Cătălin Țepelin: "Hagi, 10 pe linie"
