Cătălin Tolontan Infantino, zero șanse

• Evenimentele dure de la FIFA ne ajută să ne calibrăm nemulțumirea.
• Șeful UEFA Aleksander Ceferin a anunțat că îl contestă în continuare pe Gianni Infantino, dar nu îi vrea funcția.
• Da, se petrec lucruri aiurea în lume, dar totuși oamenii au un cuvânt de spus în fața politicienilor. În schimb, instituțiile „selecte” ajung să creeze conducători cu mentalitate de regi absoluți.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Când te contestă, pe de o parte, federațiile din Scandinavia și, totodată, cea din Malta, înseamnă că ai o problemă. Neguțători din generație în generație, maltezii au o cultură neconflictuală. Rareori se poziționează tranșant.

Inițial, federația de fotbal din Malta l-a sprijinit pe Infantino. Zilele trecute i-a retras încrederea și s-a adăugat zecilor și zecilor de federații care îi solicită șefului FIFA să plece.

Înconjurat de demisii din aparatul FIFA, criticat de opinia publică și contestat de marile confederații care compun FIFA sau de micile federații naționale, precum Malta, de ce nu renunță Gianni Infantino?

Mentalitate de imperiu

Am discutat, ca jurnalist, cu unul dintre românii care au ajuns în CIO: Alexandru Șiperco. Poziția de „nemuritor” la CIO e atât de greu de obținut încât Nadia sau Țiriac, profiluri și destine diferite, n-au dobândit-o niciodată.

De altfel, de la Șiperco și până la Octavian Morariu, România n-a mai avut un reprezentant în CIO. Discuția cu Șiperco a fost la mijlocul anilor 90, dar, de atunci, sentimentul de impunitate al șefilor sportului mondial a crescut, nu a scăzut.

Demnitarul CIO m-a șocat atunci. Mi-a spus, fără orgoliu, ca pe un lucru firesc: „Eu nu reprezint România în CIO, ci reprezint CIO în România”. Era, vasăzică, ambasadorul unui imperiu într-o țară.

Aceeași mentalitate superioară există la FIFA. Ba chiar mai apăsată. După câteva scandaluri globale, cei de la CIO au încercat să păstreze un profil public mai puțin strălucitor.

În schimb, Infantino a condus FIFA cu o tobă în mână și cu piciorul pe pedala de accelerație a unui Ferrari. S-a afișat cu șefii de stat, le-a dat trofee inventate și a umplut Instagramul cu imagini despre un fotbal feeric. Negocierile în secret pentru privatizarea Campionatului Mondial au pus capac. Și a căzut de foarte de sus.

Singurul care nu știe

Președintele Aleksander Ceferin a exclus luni dorința de a concura împotriva lui Gianni Infantino la alegerile din martie 2027. I-a retras până și acest alibi al lui Infantino, care pretindea că e săpat de cei de la UEFA.

Sigur că șeful FIFA are încă putere, susținători și bani cu care încearcă să răscumpere încrederea trădată. Dar, atât cât putem omenește prevedea, mișcarea împotriva lui e atât de puternică încât Infantino nu are cum să reziste. Nu pentru că cineva are ceva cu el, ci pentru că prea mult înseamnă prea mult.

Trăim într-o epocă a furiei. Suntem, în general, nemulțumiți de felul în care merg guvernele, primăriile sau companiile publice. Dar măcar acolo cei care le conduc sunt supuși presiunii publice, inițiativelor cetățenești și votului. Până acum, șefii fotbalul mondial păreau imuni în fața acestei responsabilități. Nu mai e cazul.

Gianni Infantino a pierdut prestigiul de președinte al FIFA. Va urma și funcția.