Românul brazilianA construit de la zero echipa de haltere a Braziliei și e la Jocurile Olimpice

• Dragoș Stănică a ajuns în Brazilia în 1999, cu o trupă de circ cu care avea un număr de acrobație.  
• La Jocurile Olimpice de la Paris concurează cu două sportive.

Nu e prima dată când lui Dragoș Stănică i se spune că are o viață parcă ruptă din filme. Și nu doar pentru că a lucrat și cu doi dintre cei mai cunoscuți luptători brazilieni din UFC: Minotauro Nogueira și Junior Dos Santos. Ci și pentru că românul, acum în vârstă de 57 de ani, este cel care a dus halterele în Brazilia, începutul anilor 2000. 

„După Revoluție, ne-am dus la circ ca să vedem lumea”

Stănică a povestit pentru GOLAZO.ro că, înainte de Revoluție, a făcut sport, haltere, dar nu a ajuns să câștige mari competiții internaționale. 

„Am avut rezultate bune, am ridicat 200 kg, am fost campion de seniori, de juniori, dar n-am câștigat niciodată medalii la campionatul mondial, la Jocurile Olimpice.

Am intrat și la școala de antrenori în România, am încercat să fac școala, numai că n-am terminat-o”, spune antrenorul. 

Dragoș Stănică povestește că, după Revoluție, „împreună cu alți antrenori, care în momentul de față sunt și la naționala României de Haltere, ne-am dus la circ ca să călătorim, pentru că am văzut că nu s-a schimbat nimic în sport în România. Ne-am dus la circ și am călătorit cu circul, am văzut lumea întreagă, am avut experiențe foarte frumoase, a fost ceva senzațional ce am învățat în circ și ce am trăit în timpul ăsta”, mai spune antrenorul.  

S-a îndrăgostit de doctorița care l-a operat, la Rio

În 1999, trupa de circ cu care era la vremea respectivă a ajuns în Brazilia. Acolo, Stănică a suferit o accidentare la genunchi și a fost obligat să se opereze. 

„Stăteam în Rio de Janeiro și, pentru că a trebuit să stau mai mult timp, să mă refac, vreo 8 luni de zile, am început să ies cu doctorița care m-a operat și ne-am căsătorit”, povestește el. 

După ce și-a întemeiat o familie, n-a mai vrut să călătorească prin lume cu circul. Dar trebuia să-și găsească un rost în Rio de Janeiro, iar singurul lucru la care se pricepea erau halterele. 

„În 2002, nu era niciun sportiv de haltere în Rio, un oraș cu 10 milioane de locuitori pe vremea aceea. Am început de la zero și am crescut încet, încet. A fost foarte greu, ei nu m-au primit bine. Nu brazilienii, ci președintele Federației din perioada aia și persoanele din jurul acestuia. Nu m-au vrut niciodată și a trebuit să lupt foarte mult ca să mă impun, să cresc, să am sala mea de antrenamente”, povestește Stănică. 

Dar a crescut, a avut rezultate foarte bune și foarte repede și astfel s-au văzut nevoiți să lucreze cu „românul de la circ”, mai spune antrenorul. 

„M-a ajutat foarte mult Comitetul Olimpic Brazilian, mai ales la început. Dacă nu erau ei, nu reușeam”.

De ce nu aveau brazilienii echipe de haltere

Brazilia este totuși o țară în care foarte multă lume face sport. De ce nu aveau și echipe de haltere?

„N-aveau o tradiție. Aveau cluburi cu bani, care plăteau mai mult decât se plătea în România la timpul respectiv. Nu era problema de bani. Dar persoanele care erau în cercul ăsta de antrenament aveau un nivel foarte scăzut. 

O caracteristică pe care o au ei e că nu le place să se antreneze împreună. Au filosofia asta portugheză, să fie foarte buni, separați, fiecare în cartierul lui, nu le place să se amestece.

Nouă, românilor, ne place foarte mult să lucrăm împreună, la fel rușilor, germanilor. Noi vrem să lucrăm cu alt prieten, alt coleg la aceeași bară, lor nu le place, trebuie să fie singuri, să meargă în ritmul lor, nimeni să nu-i deranjeze, sunt mai complicați în privința asta”, explică Stănică.  

Printre cele mai mari reușite ale carierei sale ca antrenor a Naționalei de Haltere a Braziliei, Dragoș Stănică menționează locurile 5 la Olimpiadele de la Londra (2012) și Rio (2016). „Mai am medalii la mondiale la juniori, la seniori”. 

Și-a recrutat sportivii din favelele braziliene

Românul spune și-a recrutat sportivii din favele, inclusiv din „Cidade de Deus”, devenită cunoscută în toată lumea datorită filmulului cu același nume. 

„Cum nu existau sportivi și eu aveam nevoie de rezultate cât mai rapide - deci, nu puteam să încep cu copii, pentru că ar fi durat foarte mult ca să dau rezultate - am început cu sportivi care deja aveau o inițiere sportivă bună, o bază bună din atletism. Aveau în jur de douăzeci și ceva de ani, deci deja erau terminați în atletism. Numai că, logic, aveau o bază foarte bună. Și, da, am avut mulți din Orașul Zeilor (Cidade de Deus). 

Cea mai bună fată pe care am avut-o e de acolo. A terminat facultatea și este directoarea tehnică de la Federație. Am luat-o de mică, am crescut-o și acum a ajuns directoare tehnică, o evoluție foarte bună a copiilor. N-a fost doar sportul, i-am învățat efectiv să-și facă o viață, să-și facă o carieră. 

De aia am avut și succesul ăsta, pentru că antrenorii brazilieni se gândesc doar la rezultate, nu se gândesc la om ca persoană. Sportivul e o persoană pe care trebuie s-o crești, s-o ajuți, s-o transformi într-un cetățean util societății”, spune Stănică.  

Acum caută sportivi și în sălile de crossfit

În ultimii ani, a trecut la o altă abordare și bate sălile de crossfit, pentru că a descoperit că de acolo poți selecta sportivi mai buni pentru haltere. 

„Jumătate din sportivii mei vin din proiectele astea sociale, de la școală, dar cei mai buni care apar în ziua de astăzi sunt din crossfit. Pentru că vin dintr-o clasă medie bună, sunt copii care plătesc taxe ca să se antreneze. Ăștia, săracii, n-au. Deci, au fost crescuți bine, au fost alimentați bine”, dezvăluie Stănică. 

Sportivele cu care concurează acum, la Jocurile Olimpice, lucrează în Marina braziliană

Despre sportivele cu care este acum la Jocurile Olimpice de la Paris spune că una provine din crossfit, cealaltă dintr-un proiect social. 

„Amanda da Costa Schott era foarte bună la crossfit, a venit mai târziu, acum are 28 de ani, iar în haltere a intrat la 23 de ani. Acum vreo 2 ani de zile a intrat la Marină, e sergent la Marină.

Din păcate, a avut un accident foarte grav la începutul anului, la Jocurile Panamericane, în februarie. S-a recuperat, dar n-a ajuns în forma maximă pentru Jocurile Olimpice. Dar o să facă o prezență bună. 

Cealaltă fată, Laura Nascimento Amaro, a fost crescută în proiectele sociale, vine dintr-o clasă medie bună. Și ea e sergent la Marină și sper să aibă rezultate bune acum, la Jocurile Olimpice, cel puțin să intrăm în primii șase”, spune Stănică.  

Amanda va concura la categoria 71 kilograme, și împotriva unei românce, cu care s-a și antrenat.

„O să concureze cu Loredana Toma. Cunosc echipa României. Ne antrenăm împreună, și anul acesta am stat la Lia Manoliu două săptămâni împreună, înainte de Cupa Mondială”, mărturisește Stănică. 

În ceea ce o privește pe Amaro, aceasta participă la stilul smuls, la 81 kilograme. Sportiva a obținut o medalie de argint la Campionatele Mondiale din Tașkent, ea devenind prima halterofilă care reprezintă Brazilia și care câștigă o medalie la un campionat mondial.

Cum i se pare România

„Creșterea social-economică e fantastică, sincer să fiu”, a spus Stănică când l-am întrebat despre cum i se pare România. Pe de altă parte, antrenorul este dezamăgit de calitatea sportului de la noi din țară.  

„N-a crescut cum putea să crească în funcție de calitatea economică. Din păcate, nu prea avem sportivi, nu prea sunt persoane care practică sportul în România. Deci, e greu să aduci persoane să se antreneze, când prin alte locuri plătesc ca să fie antrenați. E o diferență absurdă între optica pe care o avem în România și ce se întâmplă în restul lumii.

Antrenorii din România nu sunt obișnuiți să aibă grijă ca sportivii să facă o carieră, să facă ceva în viață. Nu văd partea asta globală a sportivului.

La fel, e ceva care face rezultatul, iar după ce nu mai face rezultatul, asta este. Nu e treaba lui să se ocupe de viața lui, să aibă grijă de alte treburi, să-l învețe. De aia și sportivii români au un nivel școlar foarte scăzut. Nu știu câți au BAC-ul. În Brazilia toți au facultate. E o diferență foarte mare!”, explică Stănică.  

Cum a fost să lucreze cu unii dintre cei mai buni luptători de MMA brazilieni

Un alt capitol spectaculos din viața „românului care a adus halterele «Țara Cafelei» este și succesul pe care l-a avut în pregătirea (antrenament de forță) a unor luptători de MMA brazilieni care au făcut istorie în UFC: Minotauro Nogueira (aka Lil Nog) și Junior Dos Santos. 

„Cei de la haltere, din Brazilia, m-au dat afară de vreo trei ori. În timpul ăsta trebuia să câștig bani, ca să trăiesc. Și am intrat în lumea asta a luptelor de MMA. Echipa lui Minotauro m-a contactat pe mine. Am avut rezultate foarte bune, iar apoi au venit și alții la mine. În UFC am avut doi campioni mondiali: Minotaurul și Junior „Cigano" dos Santos”, își amintește antrenorul

Când povestește despre perioada în care a lucrat cu luptătorii de MMA, lui Dragoș Stănică i se simte satisfacția în voce. 

„E un univers fantastic, e extraordinar să stai cu ei în Las Vegas, la lupte. Numai că glamour-ul nu mă mai interesează în ziua de azi, mă interesează salariul pe care-l primesc, ca să fiu sincer. Plus că am o soție, ea e medic are o carieră în Brazilia, nu pot să stau în State”, mai spune antrenorul. 

În ceea ce privește luptele MMA, Stănică spune că „Brazilia are foarte mulți luptători care ar trebui să domine, dar nu reușesc pentru că sunt foarte amatori la nivel de organizare. Sportul brazilian, în general, e foarte amator. Au bani, dar organizarea e foarte la nivelul amatorilor”, concluzionează Stănică.