Mandrie degeaba, azi cu Simona Halep

"Vad explozia aproape de mandrie si <> cauzata de performanta Simonei Halep, insa directia si accentele acestei bucurii isterice imi par complet deplasate si nesanatoase. In primul rand, trebuie sa ai un merit personal inainte de a fi mandru de ceva, de a te afisa si fali cu o performanta. In cazul acestei sportive nimeni nu are vreun merit sau vreo contributie la performantele ei. Fara merit, mandria este o forma simpla de aroganta", scrie Toma Alimanescu pe blogul sau.

Articolul complet:

Am putea spune ca suntem romani, iar asta ne justifica sentimentul de mandrie. De acord ca impartim ceva cu respectiva sportiva, am trait in aceeasi cultura, vorbim aceeasi limba, am trecut prin intamplari comune. Exista un grad de apropiere, care justifica un mai mare interes si o simpatie fata de anumite persoane, dar de la simpatie la mandrie e un drum lung.

O idee implicita in trairea acestei mandrii este ideea nationalista: Simona Halep e romanca, iar Romania a crescut-o ca sportiv. Noi toti am contribuit la ce inseamna Romania. Meritul ei este meritul parintelui spiritual – statul roman. Prin extensie, meritele ei sunt meritele noastre. Noi, romanii, suntem mandri de noi, prin performantele ei, la care am contribuit. E suficient sa formulezi in scris aceatsa idee pentru a-i realiza dimensiunile aberante. Performantele ei sportive exista in ciuda faptului ca e romanca. Daca preferati, indiferent de acest fapt, performantele ar fi existat. Discutabil si meritul personal de a fi romani pe care il au toate partile implicate.

Identificarea cu performantele altora este periculoasa, indiferent de criterii (sex, etnie, religie, etc). Ajuta putin, hranind sentimentul de apartenenta: faci parte dintr-un grup care inseamna ceva; cel putin colectiv nu esti zero. Performantele altora sunt fix acest lucru – ale altora. Nu iti apartin, nu le influentezi prin suport sau dezaprobare, nu te fac mai bun, mai important, mai relevant. Performantele altora hranesc un sentiment de multumire care in mod sanatos e hranit doar de realizarile proprii. Foamea de realizare e foarte sanatoasa, e un factor motivational.

Sa nu fiu inteles gresit, o admir pentru modul in care se comporta in public, pentru taria si disciplina personala. Nu pot decat sa-i respect munca si realizarile si sa-mi dau seama ca meritele ii apartin 100% si ca e singura persoana care poate fi in totalitate mandra de propria-i performanta. Ca si sportiv poate fi un model pentru copiii care vor sa faca performanta.

Cei care azi sunt plini de mandrie vor avea orgoliul ranit cand va pierde. Asteptarile noastre nu pot fi decat maxime, cata vreme efortul nostru este zero. Sa urmaresti un meci final sau sa verifici scorul nu se califica drept efort. Peste o vreme numele ei va fi uitat, in mod natural. Istoria mandriei se va repeta la urmatorul sportiv cu performante sustinute. Nu putem decat sa ne uitam la ultima victima a mandriei degeaba, Lucian Bute, ca sa vedem ce urmeaza pentru urmatorul performer.

La nivel personal ii doresc Simonei Halep sa aiba grija de banii pe care ii castiga acum, sa-i economiseasca si sa-i investeasca inteligent, pentru a avea o viata implinita, in care sa se bucure de rezultatele muncii ei. La fel, ii doresc sa evite atentia media. O vor devora la primele picaturi de sange.

Cei care nu sunt de acord cu punctul meu de vedere pot oricand sa fie mandri de olimpicii internationali la matematica, fizica, chimie sau alte subiecte la care omul de rand abia se pricepe.

PS: Exista un scenariu in care poti fi mandru de o asemenea performanta: daca e vorba de copilul tau. Asta inseamna sa-i oferi optiunea de a face sport si sustinerea pe termen lung. Inspiratie si motivatie isi poate gasi sportivi de performanta “tangibili”, cu care se poate identifica, cum e Simona Halep. Poate o manifestare pozitiva a acestor performante personale vor fi scoli locale de tenis bune si foarte frecventate, care la randul lor vor da alti performeri.

Comenteaza pe Alimanescu.ro

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro