Publicat:
05.02.2026, ora 11:30
Actualizat: 05.02.2026, ora 11:30
- De ce bărbați tineri, aparent în formă și plini de energie, ajung brusc în unitățile de primiri urgențe cu infarct miocardic?
- Dr. Diana Anefi (Matei), medic specialist cardiologie în cadrul Rețelei de Sănătate REGINA MARIA, ne explică mecanismele „burții de bere”, de ce zahărul este mai periculos decât grăsimile bune și care este adevăratul rol al cafelei în protejarea inimii.
În România, pragul de 40 de ani a devenit o „vârstă medie” pentru evenimente cardiovasculare majore, un semnal de alarmă care nu mai trebuie ignorat. În spatele aspectului fizic se ascunde adesea un cumul de factori invizibili: stres cronic, inflamație alimentară și neglijarea unor indicatori vitali.
Un cardiolog renumit explică ce trebuie să facă bărbatul modern care vrea să rămână în putere și după 60 de ani.
De ce fac infarct la 40-50 de ani bărbații care par sănătoși și în formă? Ce se întâmplă dincolo de aspectul fizic?
Aici există un risc real, el provine din faptul că de multe ori mai ales bărbații tineri tind să se simtă indestructibili. Au avut poate tensiunea mai mare, dar dacă nu-i doare capul și nu-i supără nimic, atunci cred că pot s-o ignore. La fel se întâmplă și cu colesterolul. Știu ei că la un moment dat a fost mai mare, dar nu au vrut să ia statine, că au auzit ei că fac rău la ficat. Sunt tot felul de vorbe „din popor” care într-un final conduc la creșterea riscului cardio-vascular chiar și la pacienții aceștia tineri. Iar 40 de ani a devenit din păcate deja o vârstă medie în România pentru infarct. Am văzut din ce în ce mai multe infarcte la vârste tinere, mai ales la bărbați fumători. Pe acesta l-aș numi un grup de risc particular.
Ce prezintă un risc mai mare real pentru inimă: grăsimile din alimentația zilnică sau combinația de alimente ultra-procesate, stres cronic și somn insuficient?
Dacă ne-am referi doar la „grăsimi din alimentație”, ar însemna să simplificăm foarte mult problema. De fapt, toate bolile acestea cardio-vasculare, atât ateroscleroza, cât și insuficiența cardiac, demența, diabetul, etcetera, toate se leagă de acest sindrom metabolic. Adică un cumul de factori care sunt, pe de o parte, grăsimi cresute, dar pe de altă parte și această inflamație cronică. Aceasta se asociază și cu fumatul, și cu consumul de alcool, și cu consumul de alimente ultra-procesate.
Ce încadrați mai exact la alimente ultra-procesate?
Americanii au făcut inclusiv un scor de risc al inflamației, pentru a ajuta pacienții să selecteze alimente care să scadă inflamația asta cronică, de care tot vorbim. Iar aceste alimente, care sunt anti-inflamatorii, sunt cele clasice din dieta mediteraneeană. Fructe, legume, fibre, carne de pește sunt de partea bună, iar de cealaltă parte, alimentele pro-inflamatorii sunt cele foarte procesate, cu zahăr, pâine albă, carne roșie…
Ce procese declanșează concret mâncarea ultra-procesată în corpul unui bărbat care muncește mult și mănâncă pe fugă?
Procesele inflamatorii sunt periculoase. E o inflamație cronică de nivel scăzut. Adică nu sunt valori foarte ridicate ale markerilor inflamatori, dar cu nivelul ăsta, chiar destul de scăzut, pe termen lung, efectele se vor vedea asupra corpului.
De ce ar trebui să se teamă mai mult bărbații: de grăsimi sau de excesul de zahăr și făinoase rafinate?
Răspunsul nu e unul simplu. Pentru că există și grăsimi bune, cum ar fi cele din peștele gras, tip somon, cele din ulei de măsline sau din avocado și așa mai departe. Deci aș zice că, dacă ținem cont de acest aspect, grăsimile câștigă. Pentru că dulciurile nu sunt niciodată bune. Zahărul procesat, zahărul adăugat, prăjiturile, astea clar nu au niciun fel de beneficiu. Zahărul din fructe e cu totul altceva, dar acesta e de alt tip. Adică nu zahăr procesat.
Bărbații pomenesc deseori de așa numita burtă de bere. E doar inestetică sau e un semn de risc?
Această obezitate abdominală sau „burtă de bere”, cum o mai numesc bărbații, e parte a sindromului metabolic. Deci e și el parte dintr-un sistem care ne avertizează cumva că suntem expuși riscului, așa că aș lăsa deoparte simplul aspect fizic și vorbele de tipul „Bărbat fără burtă
nu există”. E pur și simplu un factor de risc și e modul corpului de a ne arăta că deja lucrurile nu mai sunt cum trebuie și ar cam trebui să acționăm. Corpul ne dă semne, trebuie doar să-l ascultăm.
Poate stresul cronic, chiar și în lipsa altor factori evidenți, să ducă în timp la infarct? Prin ce mecanisme?
Și aici, definițiile variază un pic. Nu putem da un verdict general. Toți suntem supuși stresului. Dar lipsa de somn sau tulburările de somn - adică să nu respecți un program zilnic regulat – te culci azi la o oră, mâine la alta, turele de noapte, toate acestea afectează. Nivelul ridicat al cortizolului zilnic, care e provocat și de stres, contribuie și el la menținerea inflamației în corp și implicit la riscul cardio-vascular. Acum, e evident că nu putem să nu avem pic de stres în viață, toți avem stres, la muncă sau acasă. Important e cum gestionăm stresul.
Apropo de somn, în general se recomandă 7-8 ore. Dar și orele astea contează cum sunt. Dacă azi mă culc la 10, în următoarea zi mă culc la 2 noaptea, deja organismul e confuz. Nu mai există momentele acelea de somn profund și atunci organismul este afectat fără discuție Dr. Diana Anefi (Matei), medic specialist cardiologie la Regina Maria
Ați pomenit mai multe elemente care măresc riscul de infarct. Dacă ați face un Top 5 factori de risc pentru infarct, cum ar arăta acesta?
În primul rând, vreau să subliniez că factorii de risc oricum se potențează între ei. Asta e foarte important. Adică dacă bifezi 3 factori de risc, să nu tragi concluzia că ai un risc de infarct de 3 ori mai mare. Nu! Riscul e mult mai mare de fapt! El crește exponențial. Dar dacă ar fi să fac totuși un top al riscurilor, mai ales pentru România, pe primul loc e indiscutabil fumatul! Apoi poate alimentația – cu alimente procesate, cu grăsimi rele numeroase, care apoi implică și obezitate și colesterol mare, pentru că după cum vedeți ele se asociază, e ca un cerc vicios. Apoi aș plasa sedentarismul, stresul, lipsa de somn…
Vești bune despre cafea
Cafeaua ce rol joacă? Mai demult era considerată poate inamicul numărul 1, acum informațiile sunt că ar fi chiar utilă.
Aici chiar mă bucur că pot să dau o veste bună. Noi, cardiologii, nu suntem foarte îndrăgiți. Zicem mereu: fără grăsimi, fără fumat, fără alcool, parcă vrem să luăm toate plăcerile pacienților. Dar la cafea pot da o veste bună. Da, cafeaua chiar este bună! S-a dovedit că reduce inflamația cronică, se asociază cu scăderea riscului de aritmii. Deci este chiar indicată, chiar și 3-4 cafele pe zi rămân în zona OK, doar, atenție, să nu fie însoțite de câte o țigară! De acolo vine pericolul mare.
Există o cutumă printre bărbați că sportul intens, de 1-2 ori pe săptămână, cu sală, alergare sau așa-zisul „fotbal de weekend” poate compensa un stil sedentar în restul timpului? Așa e sau este mai degrabă o falsă senzație de protecție?
Este clar că nu compensează 100%. Eu mă bucur și când aud că există acest minim efort fizic, e clar mai bun decât nimic. Dar nu e chiar ce recomandă medicul. Adică ghidurile noastre europene de tratament recomandă măcar o oră de antrenament pe zi. Măcar moderat, atenție! Adică poate fi și o plimbare într-un ritm mai rapid, grădinărit, orice îi face plăcere omului. Nu trebuie să fie ceva sport de performanță! Doar să fie zilnic un pic de mișcare. Iar dacă de două ori pe săptămână e și ceva un pic mai intens, cu atât mai bine!
Scăderea grăsimii abdominale reduce riscul cardiac chiar dacă greutatea totală nu se schimbă mult?
Există dovezi asociate cu grăsimea abdominală, adică practic grăsimea din jurul viscerelor. Asta s-a dovedit că e mai degrabă asociată cu riscul cardio-vascular, deci reducerea dimensiunii abdominale poate fi asociată cu reducerea riscului cardio-vascular, chiar dacă per total
greutatea nu se modifică semnificativ.
Avertisment legat de fumat
Cum ar trebui să arate o zi din viața unui bărbat obișnuit dacă vrea să-și reducă riscul de infarct fără să-și schimbe radical modul de viață?
Modificările nu trebuie să fie foarte mari, trebuie să fie mici și treptate, ca să nu-i fie apoi greu să-și mențină programul. În primul rând, i-aș zice să renunțe la fumat dacă e fumător. Asta ajută clar cel mai mult și nu doar împotriva bolilor de inimă, ci și pentru cancer, pentru bolile de plămân. A doua recomandare , în ce privește alcoolul. Acum eu știu că nu se poate o renunțare completă și ea nici nu e neapărat recomandată. Dar undeva maxim un pahar – două de vin sau echivalent la 2-3 zile. Nu mai mult. De preferat, nu tărie. În ce privește alimentația, i-aș spune să încerce puțin să-și programeze mesele.
Cât de riguroasă să fie această planificare în contextul unei vieți tot mai agitate și mai haotice uneori?
Adică să nu fie o singură masă mare pe zi. Că, deh, omul care e stresat și mereu pe drumuri și la muncă așa e tentat să facă. Și nu e deloc OK. Intermitent fasting poate fi util la anumite persoane, dar nu la toate. Așa că important e ca mesele să fie cumva programate și să conțină toate elementele esențiale. Adică să aibă legume, fructe și o proteină, dar pe cât posibil să fie una fără grăsimi, adică ori pește, ori pui, vită mai rar, cam o dată pe săptămână. Și, evident, cum am spus, ceva mișcare, de orice fel: plimbare, grădină, înot, bicicletă, orice e bun. Dar ceva care să-i facă plăcere, ca să poată face zilnic!
Ce simptome cardiace subtile vedeți că sunt adesea ignorate de pacienți? Ce ar trebui să ne tragă un semnal de alarmă?
În primul rând, ignorarea factorilor de risc e greșită total. Adică să avem tensiunea de 14-15 și să considerăm că e normală, că suntem tineri... Nu, nu e normală. Acum să trecem la simptome. Dacă începem să obosim mai tare ca înainte, e un posibil simptom. Dacă suntem sedentari și
ne-am îngrășat poate fi de acolo. Dar dacă n-am schimbat nimic în stilul de viață și observăm că de 2-3 luni obosim, nu mai putem să urcăm un etaj – două e un semnal de alarmă, trebuie investigat. Apoi, durerea în piept. Durerea în piept tipică anginoasă este în general la efort, la supărare, la expunere la frig. Apare în regiunea toracică anterioară, durează cam 5 minute, dacă oprim efortul dispare. Astea ar fi simptome tipice. Uneori pot să nu fie chiar tipice.
Adică ce vă spuneau pacienții?
Am avut pacienți care descriau o durere pe care ei au considerat-o legată de alimentație. Dar totuși apărea mai degrabă la supărare, la efort și atunci cumva au ajuns la cardiolog.
Deci la un pacient cu risc – de exemplu un bărbat de 50 de ani fumător eu îl consider deja la un risc crescut – dacă începe să apară o durere inclusiv în capul pieptului care ține 5-10 minute și se vede o legătură cu efortul, ăsta e un mare semnal de alarmă! Dr. Diana Anefi (Matei), medic specialist cardiologie la Regina Maria
Un bărbat de 40+ care ar vrea să reducă riscul de infarct, ce analize ar trebui să-și facă în afară de celebrul colesterol total, de care a auzit toată lumea?
Prima evaluare ar trebui să fie cât de completă. Trebuie evaluată și hemograma, funcția renală, funcția hepatică, eventual funcția tiroidiană, colesterolul total, dar și componentele lui, adică LDL colesterolul mai ales, apoi trigliceridele. Și, eventual, că tot vorbeam de inflamație, se pot lua și markerii inflamatori. Poate nu neapărat din prima, dar sunt niște markeri utili.
Magia prevenției
Ce valoare de colesterol credeți că ar trebui să îl sperie pe om? Că acum se vehiculează tot felul de valori și pacienții pot fi confuzi.
Se vehiculează diverse cifre și pentru că pragul pentru colesterol e variabil de la om la om în funcție de riscul lui cardio-vascular. Există unelte de calcul al riscului dezvoltate la nivel european. Introduci sexul, vârsta pacientului, valoarea tensiunii, a colesterolului și se estimează un risc. Și în funcție de riscul acela există un prag. Dar simplificat vorbind, o valoare de peste 100 a LDL colesterol, adică acela rău, deja te expune la un risc destul de mare.
Dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj unui bărbat de 40–50 de ani care se simte „încă bine”, un mesaj de atenționare, cum ar suna acesta?
Dacă vrea să se simtă bine și în putere și la 60 de ani, și la 70 de ani, să poată să continue să facă același tip de activități fizice atunci acesta e momentul în care trebuie să se apuce de ceea ce se cheamă prevenție. Să nu aștepte să se dezvolte bolile, pentru că apoi e mult mai complicat. Stil de viață cât mai sănătos, așa cum l-am definit mai devreme, niște analize uzuale anual și, nu în ultimul rând, mare grijă de unde își ia recomandările.
Acum e la modă tiktok, sunt tot felul de informații, unele nu sunt validate. Să își ia informațiile din medii medicale, medic de familie, nutriționist, cardiolog, ce îi e mai la îndemână, dar să fie un mediu sigur și de încredere. Dr. Diana Anefi (Matei), medic specialist cardiologie la REGINA MARIA
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
