Cristian Geambașu Utopia onoarei

• Nu știu dacă ați urmărit declarațiile celor de la Rapid după meciul cu Dinamo. Dacă da, ați observat că au subliniat calitatea arbitrajului și s-au întrecut în ironii la adresa adversarilor. De fapt, niște miștouri ieftine

Ce ați zice dacă într-o bună zi, fotbaliștii și domnii care le plătesc salariile ar ieși cu niște declarații de genul!

Alex Pașcanu, fundaș central, Rapid:

• “Am rămas impresionat că adversarii de la Dinamo nu au protestat vehement atunci când Musi a fost faultat de Borza, fază din care noi am și înscris golul al doilea, cel egalizator. Nu numai că nu au făcut circ, dar au continuat să joace, deși era clar că o astfel de eroare de arbitraj pe noi ne-a băgat din nou în meci, iar pe ei i-a blocat.”

Dina Grameni, mijlocaș, Rapid:

• “A venit momentul în care noi să fim avantajați și să ne simțim stânjeniți  de greșeala gravă a arbitrului. Faptul că acum a judecat în favoarea noastră, iar în alte dăți am fost victime ale arbitrajului, nu înseamnă că acum trebuie să ne simțim bine și să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Nu avem nevoie de arbitri ca să câștigăm titlul!”

Sebastian Borza, fundaș stânga, Rapid:

• “Da, bă, l-am faultat, dar a fost în slujba echipei. Și fault e când dă domn’ arbitru, nu când vreți voi!” 

Victor Angelescu, președinte Rapid:

• “Dacă aș spune că astăzi am avut un arbitraj bun, echidistant și în spiritul jocului, m-aș face de râs. Și toate lucrurile pe care le-am reclamat atunci când pierdeam puncte din cauza arbitrilor, inclusiv al felului în care VAR decide să interpreteze ori să nu intervină la faze litigioase, s-ar întoarce împotriva mea dacă nu aș recunoaște că Istvan Kovacs trebuia să fluiere faultul lui Borza la Musi. Cine să mă mai creadă atunci când cerem dreptate, dacă atunci când câștigăm pe baza unei grave erori noi aplaudăm arbitrajul?” 

Ce ați zice dacă așa ceva ar fi aievea? Ați zice că lumea s-a întors nu cu fundul în sus, ci la originile bunului simț, ale cinstei și ai celor 7 ani de acasă. 7 ani de acasă înseamnă acea perioadă în care mama, tata, bunicii și domnul învățător ne învățau să nu mințim, să recunoaștem când greșim, să nu ne prefacem și să fim corecți unii cu ceilalți.

Nu ameninți, nu exiști!

Reacția prefăcută și grețoasă a celor de la Rapid legată de faza de la golul lui Petrila este un selfie al lipsei de caracter care domnește în fotbalul românesc. Probabil că nu doar în fotbal. Nu bag deloc mâna în foc că dinamoviștii într-o situație similară s-ar fi comportat impecabil.

Deocamdată însă, ei sunt perdanții și cei care se pare că suferă din cauza unei atitudini prea cuminte vis a vis de grozăviile petrecute în arbitraj. Nu răcnești și nu ameninți că-i calci în picioare (de la D. Coman citire), ești glugă de coceni. Aspect pe care l-a dezvoltat într-un articol separat Dan Udrea.

Sigur că este o utopie să așteptăm ca vreun fotbalist sau conducător de club să spună adevărul. Punct. Tot ce auziți pe la emisiuni sunt doar strâmbe, indirecte, lovituri cu mantinela, banalități care nu implică și pledoarii străvezii pentru propriul club.

Lucru care nu s-ar întâmpla dacă studiourile anumitor posturi TV nu ar fi populate tot mai mult de oficiali ai echipelor puternice. Este deja o întrecere și o mândrie să ai o colecție de astfel de “experți”.

Bruma de ziariști neînregimentați ,care mai apar când și când, strică petrecerea cum se spune. Cam așa stau lucrurile, stimați telespectatori!