Cristian Geambașu Corbu de pretutindeni

• Un fotbalist român este convocat la naționala României, apoi se pozează înfășurat în steagul Ungariei. Chipurile ca să nu-și supere echipa de club, Ferencvaros.
• Același Corbu se declara flatat de interesul ungurilor pentru el în vederea unei chemări la naționala condusă de Marco Rossi.
• Coubiș refuza România și își dorea Italia. Acum s-a sucit și nu-i mai pute pe aici. Vrem oportuniști, dar doar în fața porții adverse!

Marius Corbu împlinește 24 de ani pe 7 mai. Marius Corbu nu este un fotbalist prea cunoscut în România, dar cu siguranță va deveni foarte cunoscut și simpatizat în Ungaria, unde este legitimat la Ferencvaros.

Marius Corbu nu își va datora notorietatea în Ungaria pentru faptele fotbalistice, ci pentru că s-a pozat cu steagul tricolor al Ungariei pe umeri. Roșu, alb și verde. Aceleași culori repetate pe piept, pe tricoul echipei de club cu care este îmbrăcat.

Pe ce lume trăiești?

Interesant, unul dintre jucătorii puși pe lista preliminară de Mircea Lucescu la naționala României în vederea meciului cu Turcia apare sub faldurile tricolore ale unei națiuni rivale. Rivale nu doar în fotbal.

Suntem vecini și rivali istorici cu ungurii. Rivalitatea capătă nu o dată aspectul dușmăniei, pe care mai ales politicienii au interes să o alimenteze. Dar nu numai ei.

Așa că gestul lui Corbu mi se pare pur și simplu o gafă de proporții. Nu faci așa ceva dacă știi pe ce lume trăiești. Dar ca să știi pe ce lume trăiești trebuie să fii informat. Trebuie să mai citești câte ceva ori să fi aflat lucruri la lecțiile de istorie.

Dar, cu excepții care cimentează regula, domnul fotbalist român, orice nume ar purta el, își expune fudul ignoranța. Eu nu citesc presa. Eu nu mă uit la televizor. Eu nu, eu nu. Eu da gagici, eu da mașini tunate, eu da manele și petreceri cu dansuri din buric.

Și atunci, tu fotbalist român convocat la naționala României, fie și de probă, te expui cu o mină transpusă purtând tricolorul maghiar pe umeri. A fost o sesiune foto organizată de club cu prilejul Zilei Maghiarilor de Pretutindeni?

Poate că s-a pozat cu plăcere! De ce nu?

Foarte bine, te duci la antrenor sau la patronul clubului, dai binețe și explici politicos că tu ai o situație specială care te obligă să refuzi. Din motivele prezentate mai înainte.

Nu-i cazul să intri în detalii despre cum l-ar fi trădat Ludovic Kosuth pe Avram Iancu sau despre motivele pentru care Transilvania este teritoriu românesc. Poți însă, cu cuvintele tale, să îți justifici refuzul în așa fel încât ei să te înțeleagă.

Dar Marius Corbu, care în trecutul apropiat și-a dorit să joace pentru naționala ungară, poate nu a dorit să refuze. Nu că nu avea argumente.

Nu știu alții cum sunt, mie însă nu îmi plac deloc băieți precum Corbu sau Coubiș, care stăteau la cotitură, visau la Ungaria sau la Italia, iar acum, refuzați și după ce le-a mirosit câh România, se arată brusc interesați de patria mumă. Avem nevoie de oportuniști în fața porții, nu însă la lotul național.

Nu vă faceți program pe 15 martie!

Ziua aceasta a maghiarilor de peste tot, care se sărbătorește pe 15 martie, nu a generat doar shootingul problematic al lui Corbu, dar a dat peste cap și prima etapă a meciurilor din play-off și play-out. Căci din cauza (datorită?!) manifestărilor dedicate evenimentului coroborate cu prezența Csikszeredei în prima ligă lucrurile au devenit complicate. Și au suportat tot felul de piruete în alcătuirea țintarului meciurilor.

Notabilă preocuparea autorităților fotbalului și a autorităților noastre în general pentru buna desfășurare a ZMP. Chiar demne de o cauză mai înaltă.

Mă întreb totuși de ce de exemplu când e Paștele, fie el ortodox sau catolic, partidele se joacă într-o veselie, nu se mai face nicio rocadă și nicio permutare, darămite vreo amânare. Mă întreb nu în calitate de creștin, nici de cetățean xenofob indignat, ci de cetățean simplu, care apreciază și cozonacul și kurtos kolacs.