- Mijlocașul ofensiv al Rapidului a oferit o demonstrație de fotbal autentic în meciul de la Cluj. O raritate astăzi din partea unui fotbalist român.
- Lucrurile bune merită apreciate, altfel ne obișnuim cu mediocritatea și credem că nimic nu se poate schimba.
Olimpiu Moruțan a fost cel mai bun om de pe teren la meciul pe care Rapid, echipa lui, l-a câștigat cu U Cluj. Clar, fără concurență, deși Stoiljkovic, favoritul lui Pancu, ar putea revendica titlul acesta.
Dincolo de cele 3 pase decisive reușite, mijlocașul ofensiv al Rapidului a arătat o poftă de joc pe care nu prea o mai întâlnești la fotbaliștii noștri. Apetit dublat de inteligență, calm și un simț particular de interpretare a fazei. Vezi rar o asemenea curățenie și limpezime a execuțiilor la un fotbalist.
Rapid l-a recuperat
Foarte tânărul Olimpiu Moruțan juca la Botoșani când Dan Petrescu a spus despre el că va fi următorul număr 10 al naționalei. Ochiul lui Dan Petrescu nu se înșela și poate că azi, cu o întârziere de 7-8 ani, Moruțan ar trebui să fie luat în serios și să se ia în serios.
La 27 de ani, după un traseu complicat în carieră, cu mai multe probleme decât realizări după transferul afară, indiferent că echipele s-au numit Galatasaray, Pisa sau Ankaragucu, transferul la Rapid pare să-l fi împăcat cu sine și să îi dea liniște.
Nici în Giulești nu i-a fost ușor la început. Așteptările erau mari, mai mari decât putea el să ofere atunci. Dar a beneficiat de răbdare, ceea ce este o raritate la noi. În general, nu doar la Rapid.
Rolul lui Pancu
Sensibilă spre casantă, firea fotbalistului român necesită atenția destinată bibelourilor din partea antrenorilor și a celorlalte persoane din club.
Atenție, înțelegere și încredere pe care acum arată că le-a găsit alături de Pancu, dar pe care nu le-a avut se pare la debutul în Giulești când antrenor era Costel Gâlcă. 1 gol și 4 assist-uri în 19 partide bifate, cu 1232 de minute jucate în total sub guvernarea Gâlcă, de la transferul în ianuarie 2026 până la finalul sezonului trecut.
Asta înseamnă o medie de aproape 65 de minute pe meci, adică nu foarte rău, dar nici bine pentru un fotbalist sâcâit de accidentări, fără ritm de joc, fără o condiție fizică adusă la zi.
Încercarea
Accidentările, coșmarul oricărui sportiv de performanță. Prezent în 9 meciuri la națională în preliminariile pentru Euro 2024, dintre care în 4 a fost titular, contribuind decisiv la acel nesperat 2-2 din Elveția, cu rol de injecție morală pentru echipa lui Edi Iordănescu, Moruțan se accidenta grav (ruptură a tendonului lui Achile) înaintea turneului final și rata prezența acolo.
O încercare grea, care în afara durerii și a voinței de a recupera fizic, presupune și o luptă interioară cu demonii depresiei. Poate că l-a ajutat să treacă peste și firea lui mai molcomă, de ardelean. Deși aparențele înșeală de cele mai multe ori. Dar să ieși teafăr dintr-o astfel de încercare nu e la îndemâna oricui.
Nu i-l recomand lui Hagi!
Ca iubitor al fotbalului, îmi place cum arată acest nou Olimpiu Moruțan. Mi se pare un om care și-a recuperat dorința de a-și face bine profesia. După niște ani irosiți, Olimpiu joacă un fotbal limpede, este implicat și curajos, pasele lui au conținut, nu doar adresă. Cred că echipa națională are nevoie de astfel de fotbaliști.
Sunt lămurit cu figuranți ca Ionuț Radu și Rațiu, am rețineri la produse fragile ca Drăgușin, personaje care au grijă numai să-și merite salariul la echipele lor din Spania sau Italia și dau senzația că vin la națională făcându-ne o favoare.
Nu i-l recomand însă lui Hagi pe Moruțan, i-aș face un deserviciu chiar jucătorului. Deși gândesc că selecția o fi la latitudinea și la longitudinea selecționerului, dar e o treabă care ne privește pe toți în calitatea noastră de coproprietari sentimentali ai naționalei.
Cât îl privește strict pe Moruțan, atunci când vezi un fotbalist pe care îți face plăcere să-l urmărești și care are realizări, e frumos să o spui fără rezerve. Chiar cu riscul să fii contrazis de fapte ulterioare.