- La peste trei decenii de la duelul memorabil din SUA, Thomas Ravelli analizează noua confruntare dintre Suedia și România și explică de ce „tricolorii” pot pune probleme serioase.
- Fostul mare portar vede și motivele pentru care fotbalul suedez a ajuns înaintea celui românesc și nominalizează trei jucători din naționala noastră care i-au atras atenția.
- De ce Ianis Hagi îi trezește imediat amintirile din 1994 și unde vede punctul vulnerabil al Suediei, totul în interviul acordat în exclusivitate pentru GOLAZO.ro.
Thomas Ravelli e unul dintre oamenii pe care fotbalul românesc nu are cum să-i uite. În 1994, portarul Suediei a oprit Generația de Aur din drumul spre cea mai mare performanță din istoria naționalei, după un sfert de finală dramatic decis la loviturile de departajare.
Trei decenii mai târziu, România și Suedia se întâlnesc din nou, într-un alt moment și cu alte generații, iar fostul mare portar suedez analizează pentru GOLAZO duelul de acum.
Ravelli vede o Românie care încearcă să se întoarcă la nivelul la care a fost cândva și îi avertizează pe suedezi că naționala noastră are arme cu care poate pune probleme Suediei.
Fostul mare portar explică unde crede că România a pierdut teren după dispariția Generației de Aur și remarcă trei dintre numele actualei naționale: Răzvan Marin, Drăgușin și Ianis Hagi.
„România poate pune serios probleme Suediei”
Au trecut peste 30 de ani, iar Suedia și România se află astăzi în situații foarte diferite. Cum vedeți un nou duel între cele două naționale?
Este întotdeauna extraordinar să vezi două națiuni cu o asemenea istorie fotbalistică întâlnindu-se din nou. Ambele încearcă să revină în elita fotbalului internațional, iar tocmai această miză face un asemenea duel foarte interesant.
Totuși, Suedia a reușit să rămână competitivă la nivel internațional, în timp ce România nu a mai participat la un Campionat Mondial din 1998. Privind din exterior, ce credeți că a făcut Suedia mai bine?
Din punctul meu de vedere, cele mai mari atuuri ale Suediei au fost, de-a lungul timpului, organizarea, structura și academiile de juniori. Fotbalul suedez a fost foarte bun în construirea unor sisteme pe termen lung, în care colectivul este întotdeauna mai important decât individul.
Am reușit să producem și jucători de clasă mondială, precum Zlatan, în trecut, sau Alexander Isak și Gyokeres, în prezent, dar fundația a fost mereu aceeași: muncă și o filozofie clară și unitară, de la nivelul juniorilor până la echipa națională.
Nouă ce ne-a lipsit?
România a avut întotdeauna un talent brut extraordinar și fotbaliști cu o calitate individuală fantastică. Dar, privind din exterior, pare că a suferit din cauza lipsei de continuitate, a problemelor de infrastructură și a instabilității interne din fotbal.
Toate acestea au făcut dificilă menținerea succesului după retragerea generației anilor 90.
„Dacă Suedia lasă spații, România poate pedepsi imediat”
În toate aceste condiții credeți că România poate pune serios probleme Suediei?
Da, România poate cu siguranță să pună probleme Suediei. În fotbalul internațional modern nu mai există meciuri ușoare. România a arătat o revenire în ultimii ani, cu o nouă generație de jucători foarte buni tehnic și capabili să joace fluent atunci când au posesia.
Pot crea probleme serioase defensivei suedeze prin tranzițiile rapide și prin capacitatea de a păstra mingea în spații foarte mici. Dacă Suedia devine prea relaxată sau lasă prea mult spațiu în spatele fundașilor laterali, atacanții României pot pedepsi imediat asemenea greșeli.
Ravelli: „Când văd numele Hagi pe tricoul României...”
Cunoașteți jucători din actuala națională a României? Există cineva care vă place în mod special?
Poate că nu urmăresc fiecare meci al lor la echipele de club, dar cu siguranță i-am remarcat pe Răzvan Marin și Drăgușin, un pilon al defensivei, care au demonstrat calitate la un nivel foarte ridicat în marile campionate ale Europei. Dar, fiind un romantic al fotbalului, nu pot să nu fiu foarte atent la Ianis Hagi.
Când văd din nou numele Hagi pe spatele unui tricou al României, mă încearcă o mulțime de amintiri. Poartă pe umeri o moștenire foarte grea, are o atingere frumoasă a mingii și o viziune asupra jocului care îmi amintesc de tatăl său. Chiar dacă este foarte greu pentru oricine să se ridice la nivelul originalului!