- Cel mai ușor lucru este să faci calcule pe banii altuia. Exact asta voi face eu acum. Voi încerca să îmi dau seama ce vrea Dan Șucu de la Rapid.
De când a intrat în acționariatul clubului au existat șase constante:
- În fiecare vară Rapid și-a vândut cel mai bun fotbalist. În această perioadă de mercato chiar pe primii doi ca valoare.
- Clubul a rămas echilibrat din punct de vedere financiar.
- Rapid a făcut achiziții în valoare de multe milioane de euro în toate cele trei sezoane.
- S-a investit mai mult ca în oricare alt club din România în copii și juniori.
- Nu și-a atins nici măcar unul dintre obiectivele trasate cu echipa mare.
- A refuzat să îl pună pe Șumudică antrenor, indiferent de cât de adâncă era criza pe care o traversa.
S-a vândut Rrahmani. După ce se dăduse și Krasniqi. Există două plusuri și două minusuri după aceaste tranzacții. Încep cu ce e bun: Rapid a încasat șapte milioane de euro, iar giuleștenii încep să conteze din nou pe piața externă. Nu e de bine că cehii au început să ne cumpere cei mai buni jucători achitând niște sume inimaginabile pentru fotbalul românesc și nu cred că e tocmai plăcută senzația de trambulină pe care fotbalul nostru o oferă în momentul de față.
O scurtă recapitulare ne arată că Rrahmani (îl iau pe el că a plecat pe mai mulți bani) a venit vara trecută contra unei sume de sub un milion de euro, a lasat o impresie excelentă, a marcat goluri, s-a accidentat, a revenit, a înscris din nou, a ratat nenumărate penalty-uri în a doua parte a sezonului, echipa cu el titular a terminat sezonul mai rău decât o făcuse fără el cu un an înainte, a primit o ofertă bună din Cehia, a acceptat-o și apoi a lăsat un mesaj impresionant pe rețelele de socializare despre iubirea lui pentru Rapid și rapidiști.
Ni-l vom aminti peste niște ani? E posibil, dar nu ca pe un fotbalist care a schimbat ceva în istoria clubului, exceptând balanța financiară. El nu va fi vreun Șumudică, Ganea, Pancu, Bratu, Niculae, Buga sau Vio Moldovan, fotbaliști cu care s-au luat titluri, cupe și s-a făcut performanță europeană.
Problema este că nici nu a avut prilejul, pentru că nereușitele sportive, implicit găurile în buget create de ele, l-au transformat pe Rrahmani dintr-un atacant în jurul căruia să construiești un Rapid puternic într-un colac de salvare a bugetului.
Și aici ajungem la Dan Șucu și la planurile sale pentru Rapid. Pare în momentul de față că acționarul majoritar al clubului aleargă după prea mulți iepuri și nu prinde niciunul. Ar vrea și performană sportivă, și echilibru financiar, parcă nici nu ar dori să ofere prea mare influență galeriei, dar nici nu vrea să îi îndepărteze pe fani.
Ca să ajungă să domine fotbalul românesc 5 ani la rând, timp în care CFR a fost și singura echipă românească cu adevărat relevantă în Europa, Neluțu Varga a împrumutat clubul până când datoria ajunsese să depășească 30 de milioane de euro.
Da, se vorbește că ar fi și alții de prin Cluj care l-ar ajuta, dar noi luăm varianta oficială, iar ea ne arată că fără să bagi adânc mâna în buzunar, în stil mai degrabă kamikaze, nu poți să accelerezi creșterea echipei. Nu e obligatoriu să o iei pe acest drum și să vrei să crești într-un an cât alții în zece, cum s-a întâmplat în cazul CFR-ului care imediat după ce a ieșit din insolvență a reușit să și câștige campionatul.
Poate fi aleasă și poteca mai sigură, dar mai chinuitoare a creșterii treptate, însă nu asta a anunțat Dan Șucu atunci când a preluat clubul.
Anul acesta vom avea la dispoziție aproximativ 7 milioane de euro ca buget. Vom încerca să generăm veniturile din liniile de business. Dacă nu vom reuși, sumele respective vor trebui generate de către proprietari. Este normal ca Daniel Niculae să știe sumele pe care se bazează, pentru a face planuri. Pentru sezonul 2023-2024, bugetul va fi de 10 milioane de euro, iar în sezonul următor va fi de 14 milioane şi până la 24 mai e puţin. Obiectivele stabilite sunt pentru următorii doi ani, sperăm să câștigăm campionatul. DAN ȘUCU – septembrie 2022
Suntem, așadar, în sezonul în care bugetul Rapidului ar trebui să fie mult peste cel al contracandidatelor la titlu, deși nu cred asta. Iar scepticismul îmi este augmentat nu de vânzarea lui Rrahmani, una de nerefuzat, ci de cedarea lui Krasniqi pentru 2 milioane de euro.
Iată însă cum arată până în prezent balanța transferurilor Rapidului, una care nu conține totuși elemente importante, precum comisioanele impresarilor ori bani dați la semnătură fotbaliștilor aduși gratis.
„Era Șucu” în cifre
Sezon | Achiziții | Vânzări |
22/23 | 1,5 mil. € | 4 mil. € |
23/24 | 5,2 mil. € | 3,5 mil. € |
24/25 | 3 mil. € | 7 mil. € |
TOTAL | 9,7 mil. € | 14,5 mil. € |
Club | Achiziții | Vânzări |
FCSB | 8,8 mil. € | 9,9 mil. € |
CFR Cluj | 6 mil. € | 15,2 mil. € |
Craiova | 2,8 mil € | 750.000 € |
Rapid | 9,7 mil. € | 14,5 mil. € |
Carevasăzică, de când este patron la Rapid, Dan Șucu a încasat cu aproape 5 milioane de euro mai mult decât a plătit pe fotbaliști, iar an de an și-a vândut vedeta/ele: Rareș Ilie în primul sezon, golgeterul campionatului, Dugandzici, în al doilea, iar acum cuplul kosovar.
Rapid a încasat în 3 ani aproape 15 milioane de euro, dacă luăm de bune cifrele apărute în presă și pe transfermarkt, fiind depășit doar de CFR la capitolul vânzări.
În schimb, nimeni nu îl bate pe Șucu la achiziții. A băgat aproape 10 milioane de euro în fotbaliști, întrecându-l chiar și omul care își face toate „pohtele”, Gigi Becali!
Tot din zona financiară aflăm că Rapidul înregistra la final de 2023 pierderi de 3,8 milioane de euro, datoriile către societățile din cadrul grupului crescuseră cu 3,2 milioane de euro, iar totalul datoriilor clubului se ridicau la aproape 7 milioane de euro.
Asta îți arată că Șucu a încasat bani, dar a și băgat – și nu puțini - doar că cei cărora le-a dat pe mână bugetele în toți acești ani, nu au știut ce să facă cu ele. Sportiv, Rapidul a fost un dezastru, raportul investiții-rezultate fiind îngrozitor.
Întrebarea este cum va scăpa Șucu din acest cerc vicios în care pare prins?
Pe de o parte vrea performanță sportivă, iar asta se obține cu bani și răbdare, construind un lot, dând timp jucătorilor să se cunoască, să se creeze relații, și umane, și de joc, păstrând cei mai valoroși oameni măcar două-trei sezoane.
Pe de altă parte vrea și echilibru financiar, iar atunci când nu te califici în Europa, singura sursă de venituri pentru cluburile din zona asta a Europei o reprezintă vânzarea de fotbaliști.
Or când tu îi dai pe Krasniqi și Rrahmani în lunile iulie-august, crezi că mai poți conta în lupta la titlu, iar suporterii își pot imagina o zi de mâine mai bună?