CRISTIAN GEAMBAȘU Ambiția, intactă

• Simona Halep a câștigat meciul cu Rodionova după tiparul ei greu de plagiat. Muncă, dăruire, sacrificiu. Hong Kong este totuși un turneu mic, dar așa arată drumul de întoarcere, nu are nimic glorios

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Primul meci câștigat de Simona Halep după 2 ani și o lună și jumătate a fost mai întâi de orice o luptă cu propriul corp. Învinsa, Arina Rodionova, o jucătoare harnică și tenace, nu a îndeplinit doar rolul de sparring. Fără mari virtuți tehnice, jocul australiencei de origine rusă a solicitat-o la maximum pe Simona. La maximum ce poate ea în acest moment.

Amintirea meciului cu Badosa

Primul set s-a suprapus cu imaginea de odinioară a campioanei de la Wimbledon 2019. Precizie, forță controlată, viteză de deplasare la standarde înalte. Un 6-2 care amintea manșa inaugurală a partidei cu Paula Badosa de la Miami, când spaniola părea incapabilă de replică.

Nu atât de dramatic ca atunci în martie, dar ținând cont și de nivelul mai slab al adversarei, Halep a început să greșească mai mult și să respire greu de la jumătatea setului secund. Să respire greu la propriu. În privire simțeai umbre ale panicii accentuate de transpirația abundentă.

Atuul incasabil

Erau semne de slăbiciune fizică pe care nici nu le masca și nici nu le amplifica pe modelul consacrat de alte colege de circuit. Când pentru câteva secunde s-a lăsat pe vine, părea că abandonul era iminent, ceva similar cu ce se întâmplase acum 4 luni la Paris în fața americancei Kessler.

A continuat totuși, pentru că ambiția a rămas atuul ei incasabil. Și-a revenit din mers după ce a pierdut setul secund, 5-7, apoi a luptat la câmp deschis în decisiv. Rodionova nu a cedat fără luptă, dar și-a arătat limitele.

La final a fost 6-4 pentru Simona în aplauzele publicului care a fost de partea ei tot timpul. Și de data asta mulți români în tribună. Suntem peste tot acasă nu este doar un vers din imnul Rapidului.

Aspectul jocului aproape neschimbat

Victoria Simonei Halep din primul tur al turneului WTA 125 de la Hong Kong trebuie întâmpinată cu prudență. Ne putem bucura, dar a jubila este deplasat. Hong Kong este un turneu de mică anvergură, cu puncte puține și premii mici, exact genul de competiție necesară pentru ca Simona să reintre cu adevărat în circuit.

Din câte s-a văzut, jocul ei nu a suferit modificări esențiale. Reverul în lung de linie continuă să fie lovitura de gală, după cum serviciul al doilea rămâne eternul punct vulnerabil.

Duce bine schimburile lungi, mai ales cele pe rever, are și acum dificultăți de deplasare nu lateral, stânga-dreapta, ci când este chemată la fileu de scurtele adversarelor.

Blinkova, nivelul următor

Simona nu a dialogat cu antrenorul Daniel Dobre în timpul meciului, ceea ce poate fi mai curând un semn pozitiv. E de preferat o comunicare subînțeles-tacită în locul uneia nervoase și mai degrabă formale.

Sunt prea bine cunoscute tensiunile dintre ea și antrenorii care i s-au perindat în carieră, indiferent cât de celebri sau pricepuți erau aceștia.

Urmează acum rusoaica Anna Blinkova, o adversară de calibru superior, masivă și puternică. Dat fiind gabaritul, Blinkova nu se deplasează formidabil, dar lovește clar mai solid decât Rodionova, posedând și alte standarde tehnice.

Dacă recuperează fizic în 24 de ore, Simona are o șansă nu doar teoretică, pentru că Blinkova mi se pare genul de jucătoare care îi convine. Sau i-ar fi convenit atunci când nu se pregătea să urce un munte din Himalaya cu o escaladă în Bucegi.