- Stockholm, final de septembrie. Blocuri moderne, birouri, magazine și oameni pe biciclete care își văd liniștiți de viață.
- Tipicul vieții din nord, o rutină ce s-a dovedit în timp eficientă, un nivel de trai excelent, o speranță de viață printre cele mai ridicate de pe glob.
Stockholm oferă totuși, pentru microbiști ceva greu de privit. Exact aici a fost unul dintre templele fotbalului mondial. Rasunda, stadionul național al Suediei timp de 75 de ani, care azi nu mai există. Arena a fost demolată în 2013, iar în locul tribunelor și al gazonului au apărut clădiri.
Ceva rămâne. Istoria locului nu poate fi însă demolată la fel de ușor.
Rasunda, locul în care a devenit Pele rege
Råsunda a fost inaugurat în 1937 și a devenit casa naționalei Suediei și a celor de la AIK. Momentul care l-a făcut însă celebru în întreaga lume a venit pe 29 iunie 1958.
Suedia - Brazilia, finala Campionatului Mondial. Gazdele au deschis scorul după numai patru minute, prin Nils Liedholm. Apoi Brazilia a călcat-o în picioare pe Suedia și a câștigat cu 5-2.
Un puști de numai 17 ani a marcat de două ori. Numele lui avea să rămână definitiv în cartea de istorie a fotbalului: Edson Arantes do Nascimento. Mai simplu, Pele.
Brazilia cucerea primul său titlu mondial, iar Suedia obținea cea mai mare performanță din istoria naționalei. Și așa a rămas până în prezent, în ciuda semifinalei din 1994.
Pentru Pele, Rasunda avea să rămână un loc special. Atât de special încât s-a întors aici în 2012, când Suedia a disputat ultimul meci internațional pe vechea arenă, simbolic, chiar împotriva Braziliei.
„Totul în viața mea a început aici”, spunea atunci brazilianul. Avea 71 de ani și se întorcea pe gazonul pe care, la inversul vârstei de atunci, adică 17 ani, devenise campion mondial.
Au venit cu șurubelnițe și au luat stadionul acasă
Rasunda a rezistat până în 2012. Ultimul meci al naționalei a fost Suedia - Brazilia 0-3, în august. Cu Pele a fost invitat special îmbrăcat cu un tricou retro al Suediei, cu numărul 58.
Ultimul meci oficial disputat vreodată aici a venit câteva luni mai târziu: AIK - Napoli 1-2, pe 22 noiembrie 2012, în Europa League.
Apoi s-a întâmplat ceva greu de digerat pentru atâția oameni câți au scris istorie aici. Porțile au fost deschise, iar mii de suporteri au fost lăsați să intre pentru a lua acasă câte o bucată din Råsunda.
VIDEO CU SUPORTERII CARE DEMOLAU STADIONUL:
Au venit cu șurubelnițe, ciocane și lopeți. Au plecat cu scaune, semne, bucăți de gazon și alte obiecte din stadion. O parte din Rasunda a dispărut, practic și se află și azi prin casele suporterilor lui AIK.
De la Rasunda la Strawberry Arena, stadionul viitorului
Suedia își pregătise deja noua casă. La mai puțin de un kilometru distanță fusese construită Friends Arena, actuala Strawberry Arena, locul unde România va da peste Suedia lui Isak și Gyokeres.
Diferența dintre cele două lumi este uriașă. Rasunda era stadionul clasic, cu beton, tribune apropiate de teren și istorie în fiecare colț. Noua arenă înseamnă aproximativ 50.000 de locuri pentru fotbal, acoperiș retractabil și tehnologie modernă.
Și poate cea mai bună imagine a schimbării este chiar deasupra gazonului. De la vechea tabelă dreptunghiulară și ceasul vechi care au rămas în memoria suporterilor de pe Rasunda, Suedia a trecut la un cub multimedia uriaș suspendat deasupra terenului noii arene. Două epoci ale fotbalului aflate la câteva minute distanță.
Rasunda a dispărut. Povestea a rămas. Dar au apărut și blocuri
Astăzi, dacă ajungi pe locul vechiului stadion, trebuie să știi ce cauți. Nu mai există terenul pe care Pele a devenit campion mondial.
Nu mai sunt porțile, tabela sau tribunele prin care au trecut, potrivit relatărilor istorice despre arenă, aproape 26 de milioane de spectatori în cei 75 de ani.
Au rămas blocurile, clădiri de birouri, copii în oaze verzi și câteva semne ale trecutului, inclusiv elemente memoriale care amintesc că aici a fost cândva casa fotbalului suedez.
Iar la mai puțin de un kilometru distanță se ridică noua arenă. De la Pele la Zlatan. De la Rasunda la Strawberry Arena. De la Suedia lui 1958 la Suedia care ne-a frânt visul în 1994. Și până la Suedia de care suntem azi așa departe, cel puțin pe hârite.