- Veniserăm pentru altceva. Un Uber ne-a lăsat în apropiere de Hammarby Idrottsplats, unul dintre locurile în care respiră fotbalul din Stockholm.
- N-aveam meciul în program, n-aveam acreditare și cu mai puțin de zece minute înainte de start nici măcar nu știam exact ce se întâmplă acolo. Doar că, înainte să vedem stadionul, l-am auzit.
Gălăgie, cântece, oameni îmbrăcați în verde și alb și, surpriza serii, cozi la porți. Hammarby juca împotriva lui Rangers într-un meci european de fotbal feminin, iar micuța arenă de aproximativ 3.500 de locuri era plină.
Și așa, aproape din greșeală, am descoperit una dintre imaginile care explică cel mai bine ce înseamnă cultura fotbalului în Suedia.
Primul șoc: coada
Nu era un derby al băieților și nici vreun meci decisiv pentru titlu. Era fotbal feminin. Și totuși, înainte de start, oamenii așteptau la intrare îmbrăcați, aproape fără excepție în culorile lui Hammarby.
Verde și alb peste tot. Tricouri, hanorace, fulare, căciuli, eșarfe. La unii, până și șosetele aveau culorile clubului. Copii, femei, bărbați trecuți bine de 60 de ani, familii întregi. Oameni nu veniți neapărat pentru miza meciului, pur și simplu suporteri ai lui Hammarby.
Asta este probabil diferența care te lovește prima dată. Nu există senzația unui produs secundar. Emblema este aceeași, culorile sunt aceleași, cântecele sunt aceleași. Pentru oamenii din tribună joacă Hammarby. Juniori, seniori, feminin, masculin. Totul e la fel!
Festivalul din jurul meciului
În jurul arenei se construise deja meciul. Se vindeau programe, iar oamenii chiar le cumpărau. Food truck-uri, grătare, bere, hamburgeri și mici puncte cu produse Hammarby.
Nimic spectaculos ca infrastructură. Tocmai asta impresionează. Din nimic s-a făcut rai.
Un burger costa în jur de 35 de lei și venea practic cu chiflă și carne. Mai departe fiecare își construia singur combinația. O bere ajungea la aproximativ 30 de lei. Un mic fanion, aproape 50. Un tricou simplu cu imprimeu, aproximativ 150 de lei, iar unul de joc urca spre 520.
Și se cumpăra. Aici vezi cum se hrănește un club și dincolo de bilet. Suporterul vine la fotbal, dar experiența lui începe înaintea fluierului de start. Mănâncă, bea o bere, cumpără un program, un fular sau un fanion. Copilul de lângă el crește în aceleași culori.
3.500 de oameni și aproape toți știu cântecele
Apoi începe meciul. Și aici dispare definitiv senzația că asistăm la o partidă tratată drept un eveniment de nișă. Hammarby Idrottsplats este mic, compact, cu tribunele aproape de gazon, iar când câteva mii de oameni cântă în același timp, zgomotul se strânge peste teren.
Tobe, fulare ridicate deasupra capului și cântece pe care le știe aproape tot stadionul. Nu doar un colț rezervat galeriei. O tribună întreagă intră în joc. La fel oamenii care stau la gard sau în picioare în timp ce savurează berea sau chiar înghețata. 13-14 grade sunt multe pentru ei.
În multe momente atmosfera este mai aprinsă decât la destule partide din prima ligă din România. Iar în tribune vezi exact imaginile pe care fotbalul încearcă mereu să le obțină: bunici lângă nepoți, femei și bărbați, adolescenți cu fularele la gât, copii care cunosc deja ritualul. De la cele mai fragede vârste.
Pe teren Hammarby câștigă cu 2-0. În tribune însă scorul pare în rol secundar.
Am ajuns cu 10 minute înainte. Câteva minute mai târziu eram pe teren
Mai există un detaliu care spune ceva despre organizare. Am ajuns fără să fi anunțat pe nimeni cu mai puțin de zece minute înainte de start. Am explicat că suntem jurnaliști din România și că vrem să documentăm atmosfera, clubul, ce înseamnă Hammarby.
În câteva minute am fost legitimați, am primit acreditările și vestele și am fost lăsați să lucrăm de la marginea terenului.
Fără complicații inutile și fără un șir nesfârșit de aprobări. Pentru gazde era o seară europeană cu stadionul plin. Noi eram o apariție complet neprogramată. Și totuși au găsit imediat o soluție.
Totul seamănă mai degrabă cu o întâlnire a unei comunități decât cu simpla organizare a unui meci. Asta rămâne după o seară la Hammarby. Cu naturalețea cu care se întâmplă totul.