Publicat:
25.09.2026, ora 10:00
Actualizat: 25.09.2026, ora 10:02
- Suedia și-a construit dezvoltarea juniorilor pe un sistem în care cluburile, școlile și autoritățile locale trag în aceeași direcție.
- Bazele sportive sunt în mare parte subvenționate de municipalități, cele mai mari academii ajung la bugete de aproximativ 2,5 milioane de euro pe an, iar un fotbalist de 17 ani poate avea între șase și opt antrenamente într-o singură săptămână, o parte dintre ele chiar în programul școlar.
GOLAZO.ro a discutat despre „secretul suedez” cu Thomas Hasselgren, responsabil pentru dezvoltarea academiilor în cadrul Svensk Elitfotboll (SEF), organizația care reprezintă cele 32 de cluburi din Allsvenskan și Superettan.
Hasselgren nu privește fenomenul din perspectiva unei singure academii, ci de la nivelul întregului fotbal profesionist suedez: lucrează direct cu academiile și este unul dintre oamenii implicați în evaluarea lor anuală.
Modelul de certificare folosit de SEF analizează activitatea academiilor în 10 domenii, prin sute de criterii și întrebări.
O academie poate primi maximum 10.000 de puncte și șapte stele, iar evaluarea urmărește inclusiv organizarea, pregătirea jucătorilor și antrenorilor, infrastructura, antrenamentele, colaborarea cu alte instituții și, poate cel mai important, capacitatea de a produce fotbaliști care ajung la nivel de elită.
Hasselgren lucrează la SEF din 2020, după opt ani petrecuți la Valerenga, în Norvegia, unde a condus academia clubului. Înainte a trecut și prin Brommapojkarna, unul dintre numele de referință ale Suediei în dezvoltarea juniorilor.
„Avem cluburi cu peste 4.000 de copii”
Câți jucători cu vârste între 6 și 19 ani fac parte din sistemul juvenil și câți antrenori sau membri ai staff-ului lucrează full-time în academii?
Noi reprezentăm liga profesionistă, deci nu suntem un club, însă se poate spune că suntem responsabili de cele mai bune 32 de cluburi din fotbalul masculin suedez. Avem un model de certificare foarte bine structurat pentru cluburile de top în ceea ce privește activitatea academiilor. În fiecare an evaluăm activitatea cluburilor în 10 domenii diferite, prin peste 350 de întrebări.
Realitatea diferă foarte mult. Avem cluburi, în special în Stockholm, care au peste 4.000 de copii care joacă fotbal, dar avem și cluburi din localități foarte mici, unde pot exista doar aproximativ 10 copii la o anumită categorie de vârstă.
Modelul suedez e destul de diferit față de cel din Europa Centrală. Fotbalul nostru de masă e foarte dezvoltat, iar o mare parte din activitate este organizată cu ajutorul voluntarilor. Cluburile profesioniste au însă mai mulți angajați full-time în academii. Cele mai mari pot avea până la 25 de antrenori care lucrează cu normă întreagă.
Academii cu bugete de 2,5 milioane de euro
Care este bugetul anual al unei academii și cât trebuie să plătească o familie pentru ca un copil să joace fotbal?
Și aici există diferențe foarte mari de la un club la altul. Cele mai mari cluburi au un buget anual de aproximativ 2,5 milioane de euro, dar avem și cluburi cu bugete în jurul valorii de 300.000 de euro.
În ceea ce privește suma plătită pentru un copil, aceasta diferă foarte mult de la un club la altul și în funcție de categoria de vârstă. Din acest motiv este foarte greu să ofer o cifră generală.
Cât din costurile infrastructurii și ale terenurilor este acoperit sau subvenționat de municipalități ori prin alte forme de finanțare publică?
Bazele sportive sunt, în cea mai mare parte, subvenționate de autoritățile locale. Asta înseamnă că, de regulă, cluburile plătesc doar o sumă redusă sub formă de chirie pentru a utiliza terenurile, vestiarele, birourile și celelalte facilități.
Și în acest caz este foarte dificil să oferim o cifră exactă, pentru că situația diferă de la o localitate la alta.
Selecție la 8 ani în Stockholm, la 16 ani în alte zone
La ce vârstă începe selecția serioasă pentru academiile de elită și cum reușiți să nu pierdeți jucătorii care se dezvoltă mai târziu?
Situația diferă foarte mult. Avem cluburi care încep selecția încă de la opt ani, dar avem și cluburi care încep abia la 16 ani.
În zona Stockholm, unde locuiesc foarte mulți oameni, selecția începe de obicei mult mai devreme.
În zonele mai puțin populate, selecția începe mult mai târziu. Altfel cluburile riscă să nu mai aibă suficiente echipe împotriva cărora să joace și, în același timp, vrem să le permitem cât mai multor copii care își doresc să joace fotbal să o facă. Distanțele pot reprezenta și ele o problemă într-o țară atât de mare precum Suedia.
Fotbal la școală. Până la 8 antrenamente pe săptămână la 17 ani
Cum combinați dezvoltarea fotbalistică cu școala? Câte antrenamente are, într-o săptămână normală, un copil de 10 ani, unul de 14 și unul de 17 ani?
În Suedia avem avantajul unui sistem de colaborare cu școlile, în special începând de la vârsta de 16 ani. Jucătorii se pot antrena dimineața în cadrul școlii, inclusiv cu același antrenor cu care lucrează seara la club. Unele cluburi încep acest sistem chiar mai devreme, de la aproximativ 13 ani.
În mod normal, un jucător U10 are două-trei antrenamente pe săptămână și un meci în weekend.
La U14, cluburile mai mari au de obicei patru antrenamente pe săptămână și un meci în weekend.
La U17, programul de la club este asemănător cu cel de la U14, dar jucătorii mai au și trei antrenamente dimineața, prin intermediul școlii. Astfel, acești jucători pot ajunge la șase-opt antrenamente într-o singură săptămână.
„Tranziția către prima echipă este un pas foarte important și foarte dificil”
Câți jucători formați în academii au ajuns la prima echipă sau au fost transferați în străinătate în ultimii cinci ani? Și ce credeți că face Suedia foarte bine în dezvoltarea fotbaliștilor în comparație cu alte țări europene?
Vorbesc din perspectiva organizației care reprezintă liga, așa că nu pot oferi o cifră exactă.
În schimb în modelul nostru de certificare pe care l-am actualizat în urmă cu patru ani, punem foarte mult accent pe perioada de tranziție dintre academie și prima echipă. Vedem că acum cluburile lucrează mult mai atent pentru a reduce această diferență.
Am introdus inclusiv rolul de „transition coach”, un antrenor dedicat acestei perioade de trecere, iar cluburile identifică acum mult mai clar jucătorii aflați în această etapă.
Vedem că acesta este un pas foarte important și foarte dificil în dezvoltarea unui fotbalist. Dacă un club face lucrurile corect în această perioadă, poate obține ulterior venituri importante din transferuri.
De aceea, în ultimii trei-patru ani, cluburile au încercat să construiască un traseu mult mai bun pentru jucătorii care fac trecerea de la academie către prima echipă și au acordat mult mai multă atenție acestei etape.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
