- Fotbalul românesc este în doliu după dispariția legendarului Dudu Georgescu, stins din viață la vârsta de 76 de ani, în Canada.
- Dublul câștigător al „Ghetei de Aur” și cel mai bun marcator din istoria primei ligi din România oferea, în urmă cu patru decenii, o adevărată lecție despre meseria de atacant.
Aflat spre finalul unei cariere impresionante, Dudu Georgescu avea 35 de ani și continua să evolueze și să marcheze pe prima scenă.
Într-un interviu acordat jurnalistului Stelian Trandafirescu, publicat în ediția din 20 februarie 1986 a ziarului Sportul, fostul atacant vorbea despre calitățile unui „om de gol”, sacrificiile fizice din duelurile cu fundașii adverși și mentalitatea antrenorilor din fotbalul românesc.
Secretul lui Dudu Georgescu: „Plăcerea nebună de a fi acolo unde se decide golul”
Într-o perioadă în care se afla pe finalul unei cariere fabuloase, Dudu Georgescu răspundea întrebărilor jurnalistului Stelian Trandafirescu despre rețeta „omului de gol”, despre sacrificiul fizic din careul advers și despre mentalitatea antrenorilor din fotbalul românesc.
Întrebat cum a apărut trofeul „Gheata de Aur” în fotbalul românesc, pe care îl cucerise de două ori, în 1975 (33 de goluri) și în 1977 (47 de goluri, record european la acea vreme), fostul mare vârf al lui Dinamo punea totul pe seama muncii obsesive și a pasiunii.
„Prin muncă. Știam doar drumurile care duc acasă, la școală și la stadion. Acest efort a fost dublat de plăcerea nebună de a fi acolo unde se decide golul.
Antrenorii erau mereu lângă noi. (Primii - Gorgorin și Kluge). N-aveau normă, nu se uitau grăbiți la ceas, ne explicau cu răbdare de zeci de ori, de sute de ori, tehnica de lovire a balonului, cu capul și cu piciorul”.
Prețul golului: arcade fisurate și luxații de umăr
Cunoscut pentru jocul său aerian, Dudu Georgescu a fost unul dintre cei mai eficienți atacanți în duelurile din careul advers. Numai în sezonul 1974-1975, a înscris 21 de goluri cu capul. Fostul dinamovist explica ce presupune meseria unui vârf de atac:
„Să riște, iată cuvîntul cel mai potrivit. Vorbesc din experiență. Știți că mie mi-a plăcut lupta pentru gol, acolo, la înălțime, în duelurile grele, unde, cîteodată, se mai fisurează arcade sau pomeți în luptă cu adversarii, unde, în cădere, apar uneori și accidente de claviculă sau luxații de umăr, care slăbesc ligamentele”.
Rampa de lansare Mircea Lucescu
Dincolo de calitățile native, Dudu Georgescu sublinia importanța coechipierilor și a antrenorilor care știu să te pună în valoare.
Își amintea cu recunoștință de perioada în care a colaborat cu Mircea Lucescu la Dinamo, dar și de experiența de la Gloria Buzău. Acolo, la 34 de ani, a marcat 16 goluri în sezonul 1984-1985, pe care l-a încheiat pe locul 6 în clasamentul golgheterilor din Divizia A.
„Venind la Dinamo, unde am cunoscut adevărata consacrare, am avut marea șansă să joc cu Mircea Lucescu, această «rampă de lansare», cum i se zicea.
Am exersat cu el la antrenamente până am ajuns la o anume perfecțiune. Mircea avea un «serviciu» ireproșabil și eu veneam la «întîlnire» cu spiritul de anticipație, cu detenta și cu tehnica de lovire”.
Lecția lui Gică Constantin
Dacă Mircea Lucescu l-a ajutat să-și perfecționeze jocul aerian la Dinamo, la Gloria Buzău a găsit un alt model de atacant, pe Gică Constantin.
Dudu spunea că cel supranumit „Profesorul” l-a învățat să-și valorifice calitățile și experiența la 34 de ani.
„Alt exemplu, mai aproape de zilele noastre, trăit la Gloria Buzău, lângă un mare golgeter - nea Gică Constantin.
Cu știința sa, mi-a cerut să fac bine ceea ce știu, neîmpovărîndu-mă cu ceea ce nu se mai poate face la 34 de ani”.
„Unii antrenori ar trebui să nu mai pornească de la premisa «mai întâi să nu primim gol»”
La finalul dialogului din 1986, Dudu Georgescu atingea o temă care rămâne la fel de actuală și astăzi, la patru decenii distanță: criza atacanților și frica echipelor românești de a ataca.
„Se simte nevoia de a se întreprinde ceva pentru creșterea spiritului ofensiv al echipelor, care înseamnă implicit înmulțirea oamenilor de gol.
Pentru aceasta, unii antrenori ar trebui să nu mai pornească la luptă de la premisa «mai întâi să nu primim gol». Asta te dezarmează pur și simplu, nu te stimulează în găsirea adevăratului drum spre marcarea golului.
„Mi-a plăcut Viorel Mateianu”
Drept exemplu de antrenor preocupat de jocul ofensiv, Dudu Georgescu îl amintea pe Viorel Mateianu.
„Mie mi-a plăcut, de exemplu, la Viorel Mateianu, lăsînd la o parte «exagerările» sale, hotărârea de a aduce în discuție și pe «tabla de joc», în primul rînd, manevrele ce urmau să fie declanșate în apropierea spațiului de țintă al adversarului.
Aceasta însemna o generoasă invitație la creșterea spiritului ofensiv”.
Dudu Georgescu a jucat fundaș central la Progresul
Înainte să devină legenda lui Dinamo, Dudu Georgescu a fost protagonistul unui episod tensionat la începutul carierei.
În 1973, când încă nu împliniese 23 de ani, Dudu, care juca fundaș central la Progresul, a plecat fără acordul clubului, ceea ce a provocat reacția conducerii grupării bucureștene.
Transferul controversat la Reșița. Progresul a cerut FRF să-l suspende doi ani: „Tendiță vădită de căpătuială”
Conducerea Progresului a solicitat FRF să-l suspende pentru doi ani pe Dudu Georgescu, acuzându-l că a părăsit echipa fără aprobare și că a încercat să se transfere succesiv la Farul Constanța și apoi la CSM Reșița.
Într-o adresă trimisă Federației, Progresul explica motivele solicitării:
„La 12 decembrie 1972 cu adresa noastră nr. 5406 am înaintat copie de pe procesul verbal al ședinței biroului secției de fotbal, în care arătam că jucătorul Dudu Georgescu a plecat fără nici un motiv și fără aprobare la clubul sportiv Farul Constanța cu tendiță vădită de căpătuială.
Ulterior, acest sportiv a fugit și de la Constanța la Reșița. Biroul clubului, luând în discuție propunerea secției de fotbal, a confirmat hotărîrea de suspendare pe doi ani.
Rugăm federația de fotbal a o ratifica, pentru a pune capăt actelor de indisciplină și căpătuială”.
Împrumut la Reșița, pentru „completarea studiilor”
Conflictul nu s-a încheiat însă cu suspendarea solicitată de Progresul. În cele din urmă, clubul bucureștean și-a dat acordul pentru plecarea lui Dudu Georgescu la CSM Reșița, sub formă de împrumut. Pretextul, „completarea studiilor”.
Astfel, Dudu Georgescu a evoluat la CSM Reșița în returul sezonului 1972-1973. Antrenorul Ion Reinhardt l-a reprofilat definitiv din fundaș central în atacant, iar Dudu a marcat 7 goluri în 12 meciuri pentru formația din Valea Domanului.
Dinamo l-a transferat pe Dudu Georgescu după ce i-a două goluri
Unul dintre momentele memorabile ale perioadei a fost victoria cu 4-1 în fața lui Dinamo București, într-un meci de campionat disputat la Reșița, în care Dudu Georgescu a înscris de două ori.
Evoluțiile sale au atras atenția clubului din Ștefan cel Mare, iar transferul la Dinamo avea să reprezinte începutul celei mai importante perioade din cariera sa.
La Dinamo, Dudu Georgescu avea să trăiască cea mai prolifică perioadă a carierei.
Între 1973 și 1983, a marcat 207 goluri în 260 de meciuri de campionat, a câștigat patru titluri de campion și patru titluri consecutive de golgheter al României (1975-1978).
A cucerit de două ori „Gheata de Aur”, în 1975, cu 33 de goluri, și în 1977, cu 47 de reușite, record european la acea vreme.