- Cornel Țălnar, 69 de ani, a rememorat, pentru GOLAZO.ro, cel mai frumos moment trăit pe teren alături de Dudu Georgescu.
- Țălnar a povestit cum s-a apropiat de fostul mare atacant și ce l-a uimit la Dudu Georgescu. Toate amănuntele în rândurile următoare.
Marele Dudu Georgescu a decedat la vârsta de 76 de ani, anunță prosport. „Săracul Dudu, a murit, săracul… L-au găsit mort în casă. Dudu era în chirie la prietenul meu”, a transmis cântărețul de muzică populară Gheorghe Turda.
Contactat de GOLAZO.ro la doar câteva minute după ce a aflat cumplita veste, Cornel Țălnar și-a găsit cu greu cuvintele, rememorând cu emoție parteneriatul perfect din teren, calitățile aeriene unice ale lui Dudu Georgescu și caracterul de o rară modestie al fostului său coechipier.
Cornel Țălnar: „Dudu, cel mai mare atacant al României”
Bună ziua, domnule Țălnar. Vreau să vă întreb... știți despre vestea aceasta extrem de tristă legată de domnul Dudu Georgescu...
Da, am auzit acum câteva minute. Nu se poate așa ceva... săracul, Dumnezeu să-l odihnească! Un om minunat, un coleg admirabil, un fotbalist extraordinar.
Unul dintre marii atacanți români…
Cel mai mare! De departe, cel mai mare. Nu vă dați seama, eu centram, el marca. Aveam un simț fenomenal, un plasament cum nu am mai văzut de atunci.
Așa îl considerați, cel mai mare? Alături de... poate Dumitrache?
E, Mopsu... bine, acum eu am devenit dinamovist datorită lui Mopsu, lui Dumitrache. Dar Dudu a fost golgheterul numărul unu din toate punctele de vedere. Și omul care a marcat cele mai multe goluri pentru Dinamo. Dar pe lângă asta, ca om: un om admirabil, minunat, un om de pus la rană.
Domnule Țălnar, ce-l făcea un atacant extraordinar? Faptul că era complet?
Avea calități cum rar se văd și azi. Eu, de exemplu, când am venit la Dinamo, fiind mai tânăr, rămâneam după fiecare antrenament, aproape după fiecare, cu el, să-i centrez din toate direcțiile, din toate unghiurile — și pe scurt, și pe lung, și înapoi…
O băga în poartă din cele mai dificile poziții, avea un simț al porții ieșit din comun. Sigur, exersa foarte mult treaba asta. Iar sutele acelea de ore petrecute împreună ne-au apropiat. Iar la nivel fotbalistic, aproape că știam cu ochii-nchiși unde trebuie să centrez ca mingea să ajungă la Dudu.
Dar detenta care l-a ajutat atât de mult în carieră?
Aceea cred că era nativă. Când sărea să dea cu capul, avea un moment de plutire în aer în care parcă ceilalți adversari coborau și el mai stătea o secundă și punea mingea unde voia. Deci avea ceva ieșit din comun pentru a marca.
Cornel Țălnar: „Dudu a jucat fantastic cu Inter Milano”
Care e momentul pe care l-ați trăit alături de Dudu Georgescu pe teren, unul care v-a rămas pregnant în memorie?
Meciul cu Inter. Care, după părerea mea, a fost cel mai bun meci al unei echipe românești de club din România. Iar Dudu a marcat și gol, a dat și centrare la golul victoriei. Deci a fost un meci făcut așa... ca la carte de Dinamo și, în special, de el.
Primul gol din victoria cu 3-2, dacă nu greșesc, din centrarea dvs..
Primul gol, da, din centrarea mea. Primul gol și centrare la golul lui Orac. Iar la italieni jucau Bergomi, Baresi (n.r. Giuseppe), fratele celui de la Milan (n.r. Franco), Altobelli, Prohaska, Oriali, ce să mai, aveau o echipă tare. Iar noi am mers mai departe în Cupa UEFA și datorită jocului fantastic făcut de Dudu în retur.
- Dinamo a întâlnit Inter Milano în Cupa UEFA 1981/1982, turul II.
- Scorul primei manșe, disputată în Italia, a fost 1-1.
- La București, Dinamo s-a impus cu 3-2 și s-a calificat mai departe.
Ați spus că domnul Georgescu a fost un om extraordinar...
Da, un om care, la valoarea lui, la cât era de apreciat, avea o modestie și un bun-simț ieșite din comun. Și tocmai datorită acestor valori, eu, un ardelean, l-am apreciat și l-am iubit. Asta m-a și uimit la el prima dată când am ajuns la Dinamo, modestia.
Vă aduceți aminte vreun moment în care v-a ajutat pe dumneavoastră sau pe cineva din echipă într-un mod deosebit?
Dudu ne ajuta pe toți când băga mingea în poartă și așa ne intrau banii în buzunar. Au fost nenumărate momente în care ne-a ajutat cu un sfat, o vorbă bună, o „pilă” când aveam nevoie. Un om deosebit și un fotbalist cum rar se nasc. Dumnezeu să-l odihnească!